Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 533 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 416 din 21 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mittal Steel" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 7.706/44/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, precum şi din oficiu în Dosarul nr. 4.679/44/2006 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat, precum şi partea Societatea Comercialã "Dunarom Trading Company" - S.R.L. din Galaţi, prin avocat. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 271 D/2007 la Dosarul nr. 247 D/2007, care a fost primul înregistrat, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Autorul excepţiei, precum şi reprezentantul Societãţii Comerciale "Dunarom Trading Company" - S.R.L. din Galaţi sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea celor douã dosare.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã. Expune, pe larg, motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond şi depune concluzii scrise.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Dunarom Trading Company" - S.R.L. din Galaţi solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã şi depune concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 31 ianuarie 2007 şi 12 februarie 2007, pronunţate în dosarele nr. 7.706/44/2005 şi nr. 4.679/44/2006, Curtea de Apel Alba Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mittal Steel" - S.A. din Galaţi, precum şi de instanţã din oficiu, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unei hotãrâri arbitrale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 364 din Codul de procedurã civilã încalcã, în ordinea invocãrii lor, prevederile constituţionale ale art. 125, art. 21, art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2), deoarece "permit tribunalelor arbitrale sã facã justiţie, fãrã sã fie instanţe judecãtoreşti şi fãrã sã fie stabilite de lege, ci numai prin convenţia pãrţilor, hotãrârea arbitralã nefiind supusã controlului judecãtoresc asupra tuturor aspectelor cauzei". Astfel, dispoziţiile legale a cãror neconstituţionalitate se invocã reprezintã "constituirea unei justiţii paralele". În consecinţã, "instanţa de judecatã nu exercitã un control de plinã jurisdicţie asupra cauzelor soluţionate de tribunalele arbitrale. În felul acesta se împiedicã accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, text care sancţioneazã instituirea oricãror filtre pentru accesul la instanţele judecãtoreşti".
De asemenea, instanţa de judecatã susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 364 din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 126 alin. (1), "în mãsura în care interzic ca acţiunea în anulare sã priveascã toate aspectele de fapt şi de drept ale conflictului soluţionat printr-o hotãrâre arbitralã, precum şi în mãsura în care interzic instanţelor judecãtoreşti sã fie sesizate ca instanţe de fond de cãtre partea nemulţumitã de hotãrârea arbitralã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã instanţa arbitralã reprezintã o alternativã oferitã pãrţilor la procedura dreptului comun, la care pot apela fãrã nici o restricţie, arbitrajul fiind o opţiune, iar nu o obligaţie. Procedura arbitrajului lasã la latitudinea pãrţilor multe dintre aspectele procedurale şi oferã o mai mare libertate decizionalã decât în cazul desfãşurãrii procesului la instanţele judecãtoreşti. Nu se poate pune deci problema încãlcãrii drepturilor consacrate în Constituţie, atât timp cât pãrţile sunt cele care decid prin convenţia arbitralã cu privire la modalitatea de soluţionare a litigiului.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. ale (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 364 din Codul de procedurã civilã, conform cãrora: "Hotãrârea arbitralã poate fi desfiinţatã numai prin acţiune în anulare pentru unul din urmãtoarele motive:
a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fãrã sã existe o convenţie arbitralã sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitralã;
d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinitã;
e) hotãrârea a fost pronunţatã dupã expirarea termenului arbitrajului prevãzut de art. 353^3;
f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
g) hotãrârea arbitralã nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu aratã data şi locul pronunţãrii, nu este semnatã de arbitri;
h) dispozitivul hotãrârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire;
i) hotãrârea arbitralã încalcã ordinea publicã, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) privitoare la înfãptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecãtorilor şi art. 126 alin. (1) privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit cãruia înfãptuirea justiţiei se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti şi reprezintã acel mecanism juridic eficient, menit sã asigure o judecatã imparţialã, mai rapidã şi mai puţin formalã, confidenţialã, finalizatã prin hotãrâri susceptibile de executare silitã.
Arbitrajul se organizeazã şi se desfãşoarã potrivit convenţiei arbitrale încheiate între pãrţi, cu respectarea principiului libertãţii de voinţã a acestora, sub rezerva respectãrii ordinii publice, a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, aşa cum prevede art. 341 din Codul de procedurã civilã. Prin urmare, pãrţile pot stabili, prin convenţia arbitralã sau printr-un act adiţional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedurã pe care tribunalul arbitral trebuie sã le urmeze în judecarea litigiului şi, în general, orice alte norme privind buna desfãşurare a arbitrajului. În cazul în care pãrţile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura ce urmeazã sã fie aplicatã.
Aşa fiind, Curtea observã cã incidenţa dispoziţiilor legale criticate este subsecventã acordului de voinţã intervenit între pãrţile care au încheiat convenţia arbitralã şi care au optat pentru soluţionarea litigiului de cãtre un tribunal arbitral. Împrejurarea cã autorul excepţiei a achiesat la soluţionarea litigiului pe aceastã cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã dispoziţiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituţie, precum şi consecinţele juridice ale aplicãrii lor, nu îl îndreptãţeşte sã se prevaleze de necunoaşterea legii, şi deci lipseşte de temei critica reglementãrii în cauzã.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor constituţionale care nu permit înfãptuirea justiţiei decât prin instanţele judecãtoreşti, Curtea constatã cã instanţele de arbitraj comercial nu întrunesc trãsãturile caracteristice instanţelor extraordinare, întrucât procedura urmatã de acestea nu încalcã şi nici nu restrânge drepturile procesuale ale pãrţilor prevãzute în Codul de procedurã civilã şi nici alte drepturi sau libertãţi ale acestora. De asemenea, Curtea reţine cã însãşi Constituţia, în art. 146 lit. d), recunoaşte existenţa instanţelor de arbitraj comercial, precizând cã excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate şi în faţa acestor instanţe, pe lângã cele judecãtoreşti.
Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea constatã cã în faţa instanţei arbitrale cauza dedusã judecãţii este analizatã sub toate aspectele invocate de pãrţi, accesul liber la justiţie nefiind nicidecum împiedicat de vreme ce existã posibilitatea promovãrii acţiunii în anulare care reprezintã o modalitate de control judiciar (şi deci de acces la justiţie) prevãzutã de lege.
În sensul celor arãtate, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, ale cãrei considerente îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mittal Steel" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 7.706/44/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, precum şi din oficiu în Dosarul nr. 4.679/44/2006 al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
