Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 533 din 28 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989*)
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 584 din 18 august 2011
------------
*) A se vedea opinia separatã de la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.461 din 9 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010.
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş, în Dosarul nr. 4.551/109/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.176 D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 2.179 D/2010, nr. 2.180 D/2010, nr. 2.352 D/2010, nr. 2.394 D/2010, nr. 2.767 D - 2.769 D/2010, nr. 2.803 D - 2.851 D/2010, nr. 2.922D - 2.924D/2010 având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate cu obiect identic, ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş, Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Constanţa şi Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Tulcea în dosarele nr. 159/109/2010, nr. 348/109/2010, nr. 277/109/2010 şi nr. 411/109/2010 ale Tribunalului Argeş - Secţia civilã; nr. 2.337/118/2010, nr. 12.132/118/2009, nr. 12.707/118/2009, nr. 3.268/118/2010, nr. 3.192/118/2010, nr. 1.132/118/2010, nr. 1.120/118/2010, nr. 4.600/118/2010, nr. 1.121/118/2010, nr. 1.226/118/2010, nr. 13.353/118/2009, nr. 1.232/118/2010, nr. 3.290/118/2010, nr. 3.275/118/2010, nr. 3.200/118/2010, nr. 1.172/118/2010, nr. 12.693/118/2009, nr. 14.458/118/2009, nr. 918/118/2010, nr. 15/118/2010, nr. 13.370/118/2009, nr. 3.464/118/2010, nr. 12.272/118/2009, nr. 403/118/2010, nr. 685/118/2010, nr. 634/118/2010, nr. 11.680/118/2009, nr. 402/118/2010, nr. 1.849/118/2010, nr. 1.268/118/2010, nr. 12.600/118/2009, nr. 1.270/118/2010, nr. 12.599/118/2009, nr. 1.267/118/2010, nr. 1.820/118/2010, nr. 1.466/118/2010, nr. 2.761/118/2010, nr. 1.463/118/2010, nr. 7.047/118/2009 şi nr. 10.937/118/2009 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã; nr. 13.081/118/2009, nr. 8.078/118/2009, nr. 14.186/118/2009, nr. 8.622/118/2009, nr. 8.998/118/2009, nr. 12.728/118/2009, nr. 14.182/118/2009, nr. 8.040/118/2009, nr. 12.974/118/2009, nr. 13.356/118/2009, nr. 13.074/118/2009 şi nr. 12.962/118/2009 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale şi nr. 1.841/88/2009, nr. 1.881/88/2009 şi nr. 2.099/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde, în Dosarul nr. 2.180 D/2010, partea Ilie N. Toma, lipsind autorul excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.179 D/2010, nr. 2.180 D/2010, nr. 2.352 D/2010, nr. 2.394 D/2010, nr. 2.767 D - 2.769 D/2010, nr. 2.803 D - 2.851 D/2010, nr. 2.922D - 2.924D/2010 la Dosarul nr. 2.176 D/2010.
Atât partea prezentã, cât şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu mãsura conexãrii.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.179 D/2010, nr. 2.180 D/2010, nr. 2.352 D/2010, nr. 2.394 D/2010, nr. 2.767 D - 2.769 D/2010, nr. 2.803 D - 2.851 D/2010, nr. 2.922D - 2.924D/2010 la Dosarul nr. 2.176 D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţii prezente care face referiri la situaţia de fapt din dosar, lãsând la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 8 aprilie 2010, 21 mai 2010, 17 mai 2010 şi 27 aprilie 2010 pronunţate în dosarele nr. 4.551/109/2009, nr. 159/109/2010, nr. 348/109/2010, nr. 277/109/2010 şi nr. 411/109/2010 ale Tribunalului Argeş - Secţia civilã; din 14 mai 2010, 11 mai 2010, 5 mai 2010, 12 mai 2010, 25 mai 2010, 6 mai 2010, 23 aprilie 2010, 28 aprilie 2010, 4 mai 2010 şi 18 mai 2010 pronunţate în dosarele nr. 2.337/118/2010, nr. 12.132/118/2009, nr. 12.707/118/2009, nr. 3.268/118/2010, nr. 3.192/118/2010, nr. 1.132/118/2010, nr. 1.120/118/2010, nr. 4.600/118/2010, nr. 1.121/118/2010, nr. 1.226/118/2010, nr. 13.353/118/2009, nr. 1.232/118/2010, nr. 3.290/118/2010, nr. 3.275/118/2010, nr. 3.200/118/2010, nr. 1.172/118/2010, nr. 12.693/118/2009, nr. 14.458/118/2009, nr. 918/118/2010, nr. 15/118/2010, nr. 13.370/118/2009, nr. 3.464/118/2010, nr. 12.272/118/2009, nr. 403/118/2010, nr. 685/118/2010, nr. 634/118/2010, nr. 11.680/118/2009, nr. 402/118/2010, nr. 1.849/118/2010, nr. 1.268/118/2010, nr. 12.600/118/2009, nr. 1.270/118/2010, nr. 12.599/118/2009, nr. 1.267/118/2010, nr. 1.820/118/2010, nr. 1.466/118/2010, nr. 2.761/118/2010, nr. 1.463/118/2010, nr. 7.047/118/2009 şi nr. 10.937/118/2009 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã; din 9 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 13.081/118/2009, nr. 8.078/118/2009, nr. 14.186/118/2009, nr. 8.622/118/2009, nr. 8.998/118/2009, nr. 12.728/118/2009, nr. 14.182/118/2009, nr. 8.040/118/2009, nr. 12.974/118/2009, nr. 13.356/118/2009, nr. 13.074/118/2009 şi nr. 12.962/118/2009 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale; din 14 mai 2010 şi 4 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.841/88/2009, nr. 1.881/88/2009 şi nr. 2.099/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de statul român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş, Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Constanţa şi Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Tulcea, în cadrul soluţionãrii unor acţiuni prin care se solicitã plata unor despãgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnãri cu caracter politic şi mãsuri administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş, Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Constanţa şi Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Tulcea, în calitate de autor al excepţiei de neconstituţionalitate, susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 138 alin. (5) potrivit cãrora "Nicio cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare", ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de cãtre Guvern şi celelalte organe ale administraţiei publice, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeanã şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.
1. În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 138 alin. (5) şi ale art. 111 alin. (1) din Legea fundamentalã autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, "este deosebit de important, defavorabil, cu majorãri ale cheltuielilor bugetare de stat, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaşte cuantumul despãgubirilor ce pot fi acordate persoanelor îndreptãţite". Invocã în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 36/1996, precum şi prevederile art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice. Totodatã, aratã cã proiectul legii în discuţie a fost transmis Parlamentului spre adoptare de cãtre Guvern, iar înregistrarea proiectului de lege la Senat, ca primã Camerã sesizatã, a avut loc la data de 21 noiembrie 2007. Expunerea de motive nu a fost însoţitã de fişa financiarã a actului normativ, care sã aibã în vedere dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 500/2002, singura analizã financiarã fiind cea prevãzutã la secţiunea a 4-a - Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung, cerinţa constituţionalã nefiind respectatã, iar legea fiind adoptatã la 2 ani de la data analizei ce cuprindea modificãrile cheltuielilor bugetare în anii 2008, 2009, 2010 şi 2011.
Dincolo de faptul cã analiza financiarã din expunerea de motive devenise caducã prin trecerea a 2 ani pânã la adoptare, aceastã analizã nu satisface, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, exigenţele constituţionale şi legale, întrucât are un caracter formal, fãrã acoperire realã, estimând cã numãrul de cereri nu va fi mai mare de 10.000, iar valoarea despãgubirilor ce ar putea fi acordate de cãtre instanţele de judecatã pentru prejudiciul material suferit nu va depãşi 33.000 lei de persoanã. Or, pe de o parte, pânã în luna ianuarie 2010, dupã 6 luni de aplicare a legii, doar pe rolul Tribunalului Constanţa existã 600 de cauze cu un asemenea obiect, putându-se estima cã numãrul va ajunge la 3.600 la sfârşitul perioadei de 3 ani, la nivelul unui singur judeţ, iar pe de altã parte, instanţele judecãtoreşti - în lipsa unor criterii legale de cuantificare a despãgubirilor - au obligat statul la plata de despãgubiri de zeci de ori mai mari, în valoare de 600.000 de euro.
2. Referitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate aratã cã art. 104 din Tratatul de la Maastricht, instituind Uniunea Europeanã (tratat care a devenit parte a dreptului intern "prin Legea nr. 154/2005"), reglementeazã o anumitã disciplinã bugetarã, impunând statelor membre o obligaţie generalã, aceea de a evita deficitele publice excesive. Raportul dintre datoria publicã şi produsul intern brut (PIB) nu trebuie sã depãşeascã "valorile de referinţã" stabilite prin Protocol (anexã la Tratat), respectiv 3% pentru raportul dintre deficitul public prevãzut sau real şi PIB. Or, având în vedere cã prin Legea bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010 deficitul bugetar s-a stabilit la 35.024,1 milioane lei şi cã estimarea minimalã este de peste 150.000 de cereri de chemare în judecatã (3.600 x 42 judeţe) în cei 3 ani de aplicare şi presupunând cã fiecare beneficiar va primi în medie 30.000 euro, efortul bugetar va fi de 1,5 miliarde euro anual, respectiv 6 miliarde lei (aproximativ 1% din PIB). Acoperirea acestor sume nu se va putea face nici prin alocare de sume suplimentare de la Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, nici prin rectificãri bugetare.
3. Privitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate aratã cã prin prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu se realizeazã un tratament juridic unitar pentru persoanele care au suferit condamnãri cu caracter politic sau mãsuri administrative asimilate acestora, întrucât se produce o inechitate socialã a reparaţiei acordate cu titlu de prejudiciu moral în cadrul aceleiaşi categorii de beneficiari, în egalã mãsurã având impact moral incontestabil "privarea de libertate în locuri de detenţie sau pentru efectuarea de cercetãri; internarea în spitale de psihiatrie; stabilirea de domiciliu obligatoriu; strãmutarea într-o altã localitate; deportarea în strãinãtate, dupã 23 august 1944, pentru motive politice; exmatricularea din şcoli, licee şi facultãţi; încetarea contractului de muncã sau retrogradarea, dispuse din motive politice". Existã o categorie de persoane care au fost persecutate de regimul politic şi nu au beneficiat pânã la apariţia Legii nr. 221/2009 de o minimã reparaţie moralã, însã prin dispoziţiile legale contestate se creeazã situaţia unei discriminãri între cei condamnaţi politic şi cei supuşi unor mãsuri administrative cu caracter politic, de vreme ce legiuitorul nu face distincţia între situaţia în care s-a aflat o persoanã supusã unui regim de detenţie şi situaţia în care s-a aflat o persoanã asupra cãreia s-a luat o mãsurã administrativã. Totodatã, se creeazã discriminãri între persoanele care au obţinut o minimã reparaţie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2009 şi cele care obţin aceste despãgubiri dupã acest moment.
Rãspunderea statului trebuie sã se facã în acord cu principiul proporţionalitãţii, iar posibilitatea compensãrii prejudiciului moral cu o sumã de bani stabilitã cu titlu de daune morale are drept scop nu atât a repune victima într-o situaţie similarã cu cea avutã anterior, cât a-i procura satisfacţia de ordin moral, susceptibilã mai mult de o recunoaştere a însãşi mãsurii luate asupra sa, ca fiind abuzivã, principiu urmãrit de legiuitorul român atât prin Decretul-lege nr. 118/1990 şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999, cât şi prin Legea nr. 221/2009.
În final aratã cã, referitor la daunele morale în general, sub aspectul cuantumului, statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a adoptat o poziţie moderatã prin acordarea unor sume rezonabile, cu titlu de reparaţie moralã, invocând, cu titlu de exemplu, "Cauza Ţarãlungã, Cauza Temeşan sau Cauza Oancea".
Tribunalul Argeş - Secţia civilã, în dosarele nr. 2.176 D/2010, nr. 2.179 D/2010, nr. 2.180 D/2010 şi nr. 2.394 D/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale şi Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, nu se încalcã art. 138 alin. (5) din Constituţie, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, finanţarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar majorarea unor cheltuieli se finanţeazã fie prin suplimentarea alocaţiilor bugetare din fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, fie prin rectificare bugetarã. În ceea ce priveşte faptul cã nu ar fi fost ataşatã fişa financiarã propunerii legislative cu ocazia înaintãrii acesteia cãtre Camera Deputaţilor sau cãtre Senat, aceasta constituie o cerinţã a Legii nr. 500/2002, nu a Constituţiei. Referitor la respectarea prevederilor art. 111 alin. (1) din Constituţie, din expunerea de motive rezultã cã au fost solicitate informaţii oferite de Guvern. Cu privire la art. 148 alin. (2) din Constituţie, se reţine cã aspectele referitoare la insuficienţa resurselor financiare pentru motivele invocate nu pot face controlul constituţionalitãţii, ele având legãturã cu faza de executare a sentinţelor civile pronunţate sau care se vor pronunţa, fazã ce intervine ulterior activitãţii de judecatã, iar în legãturã cu acestea din urmã nefiind invocate motive de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, aratã cã dispoziţiile Legii nr. 221/2009 nu genereazã discriminãri, faptul cã textul ar fi redactat imprecis şi generic nu intrã în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale, fiind chestiuni de tehnicã legislativã, iar în materia daunelor morale nu existã criterii clare de apreciere a acestora, având în vedere natura lor.
Tribunalul Argeş - Secţia civilã, în Dosarul nr. 2.352 D/2010, apreciazã cã dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 contravin art. 138 alin. (5) din Constituţie, în condiţiile în care proiectul Legii nr. 221/2009 nu a fost însoţit de o fişã financiarã, astfel cum impune art. 15 din Legea nr. 500/2002, care realizeazã o transpunere efectivã a dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, în activitatea legislativã şi executivã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Din susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã, în realitate, acesta criticã doar dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, care, la data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate, aveau urmãtoarea redactare:
- Art. 5 alin. (1) lit. a): "(1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecatã, în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despãgubirilor se va ţine seama şi de mãsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauzã în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 568/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;".
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispoziţiile modificatoare având urmãtoarea redactare:
"Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea; [...]»"
Curtea constatã cã art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 modificã şi completeazã dispoziţiile de lege criticate, prin introducerea a trei puncte ce stabilesc plafoane maxime ale cuantumului despãgubirilor, iar fraza a doua a art. 5 alin. (1) lit. a) din lege a fost preluatã şi completatã prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, şi anume alin. (1^1).
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporeazã, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de bazã, identificându-se cu acesta.
Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanţa de contencios constituţional a statuat cã, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Or, Curtea observã cã dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, cuprind douã soluţii legislative distincte, şi anume: pe de-o parte, teza întâi privind acordarea unor despãgubiri (soluţie legislativã preluatã şi de dispoziţiile modificatoare), iar pe de altã parte, teza a doua, adicã pct. 1-3 ale lit. a), referitoare la plafonarea cuantumului acestor despãgubiri (soluţie legislativã introdusã prin dispoziţiile modificatoare).
Întrucât în cauza de faţã autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã soluţia legislativã de acordare a despãgubirilor [soluţie cuprinsã şi de dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în forma anterioarã modificãrii], Curtea constatã cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşadar, numai dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispoziţii care, în prezent, au urmãtorul cuprins:
"(1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevãzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la: [...]."
Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de autor al excepţiei de neconstituţionalitate, considerã cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 138 alin. (5) potrivit cãrora "Nicio cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare", ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de cãtre Guvern şi celelalte organe ale administraţiei publice, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeanã şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale prin încheierile menţionate, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituţionale.
Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizãrii Curţii Constituţionale şi momentul pronunţãrii instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş, Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Constanţa şi Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Tulcea, în dosarele nr. 4.551/109/2009, nr. 159/109/2010, nr. 348/109/2010, nr. 277/109/2010 şi nr. 411/109/2010 ale Tribunalului Argeş - Secţia civilã; nr. 2.337/118/2010, nr. 12.132/118/2009, nr. 12.707/118/2009, nr. 3.268/118/2010, nr. 3.192/118/2010, nr. 1.132/118/2010, nr. 1.120/118/2010, nr. 4.600/118/2010, nr. 1.121/118/2010, nr. 1.226/118/2010, nr. 13.353/118/2009, nr. 1.232/118/2010, nr. 3.290/118/2010, nr. 3.275/118/2010, nr. 3.200/118/2010, nr. 1.172/118/2010, nr. 12.693/118/2009, nr. 14.458/118/2009, nr. 918/118/2010, nr. 15/118/2010, nr. 13.370/118/2009, nr. 3.464/118/2010, nr. 12.272/118/2009, nr. 403/118/2010, nr. 685/118/2010, nr. 634/118/2010, nr. 11.680/118/2009, nr. 402/118/2010, nr. 1.849/118/2010, nr. 1.268/118/2010, nr. 12.600/118/2009, nr. 1.270/118/2010, nr. 12.599/118/2009, nr. 1.267/118/2010, nr. 1.820/118/2010, nr. 1.466/118/2010, nr. 2.761/118/2010, nr. 1.463/118/2010, nr. 7.047/118/2009 şi nr. 10.937/118/2009 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã; nr. 13.081/118/2009, nr. 8.078/118/2009, nr. 14.186/118/2009, nr. 8.622/118/2009, nr. 8.998/118/2009, nr. 12.728/118/2009, nr. 14.182/118/2009, nr. 8.040/118/2009, nr. 12.974/118/2009, nr. 13.356/118/2009, nr. 13.074/118/2009 şi nr. 12.962/118/2009 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale şi nr. 1.841/88/2009, nr. 1.881/88/2009 şi nr. 2.099/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
