Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 533 din 22 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, precum si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 in ansamblul sau, precum si, in special, a prevederilor art. 1 din ordonanta
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 24 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Maria Ricinschi şi Florica Adumitrăchioaie în Dosarul nr. 7.471/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 233D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 266D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată din oficiu de Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă în Dosarul nr. 9.134/121/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Violeta Marin a depus la dosar o cerere prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 233D/2012 şi nr. 266D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 266D/2012 la Dosarul nr. 233D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României. Arată că reforma sistemului de pensii a fost fundamentată pe motive obiective, iar Constituţia nu reglementează un drept la pensia de serviciu, acest drept neavând natura unui drept de creanţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 16 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.471/2/2011 şi nr. 9.134/121/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi, respectiv, a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, excepţie invocată de Maria Ricinschi şi Florica Adumitrăchioaie şi, respectiv, de Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea cererii privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, precum şi suspendarea acestui act normativ şi, respectiv, soluţionarea contestaţiei împotriva unei decizii de revizuire a pensiei, emisă în temeiul art. 1 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că actul normativ criticat, prevăzând revizuirea tuturor pensiilor de serviciu care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, a avut drept consecinţă stabilirea unui cuantum al acestei prestaţii sociale diferit de cel din momentul pensionării, cuantum ce, în speţă, a fost confirmat prin hotărâre judecătorească, anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă criticate.
Prin emiterea acestui act normativ este încălcat principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, precum şi principiul potrivit căruia România este stat de drept, democratic şi social, deoarece legiuitorul delegat a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, dat fiind faptul că deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, nu pot fi executate din cauza intervenţiei actului normativ criticat care dispune revizuirea tuturor pensiilor speciale. În acest mod este încălcat şi principiul egalităţii de arme, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârile din 23 octombrie 1996, 18 februarie 1997 şi 27 aprilie 2004, pronunţate în cauzele Ankerl împotriva Elveţiei, Niderost-Huber împotriva Elveţiei şi Gorraiz Lizarraga şi alţii împotriva Spaniei), în sensul că însuşi Guvernul reglementează situaţia juridică ce a dat naştere litigiului între stat şi pensionar, realizându-se astfel o încălcare a justului echilibru ce trebuie să existe între părţile din proces.
Se mai arată că executarea unei hotărâri judecătoreşti face parte din procesul civil, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a lipsit de efecte executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie. În acelaşi mod este încălcat şi dreptul de acces la o instanţă, în sensul jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg (hotărârile din 9 decembrie 1994 şi 15 iunie 2006, pronunţate în cauzele Rafinăriile greceşti Stran şi Stratid Andreadis împotriva Greciei şi Abăluţă împotriva României).
Se susţine că diminuarea cuantumurilor pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, astfel cum au fost stabilite iniţial în baza legislaţiei speciale, le afectează autorilor excepţiei un drept de proprietate şi le impune o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului. Mai mult, pensia, ca drept în sine şi ca element al proprietăţii private, reprezintă o creanţă asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească şi să o ocrotească. Invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2007 şi din 18 februarie 2009, pronunţate în cauzele Beian împotriva României şi Andrejeva împotriva Letoniei.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 contravine şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece recalcularea pensiilor speciale este o măsură cu caracter definitiv, şi nu temporar, iar, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de esenţa constituţionalităţii măsurii de restrângere a exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi este caracterul excepţional şi temporar al acesteia. Mai mult, aşa cum a statuat fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului, în Decizia de admisibilitate din 16 decembrie 1974, pronunţată în Cauza Muller împotriva Austriei, o reducere substanţială a cuantumului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanţa dreptului de proprietate.
De asemenea, în Dosarul nr. 266D/2012, invocând din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu este un act normativ nou, ci doar explicitează şi completează Legea nr. 119/2010, făcând corp comun cu aceasta. Dovadă este faptul că acest act normativ, precum şi normele sale de aplicare nu aduc nicio noutate în raport cu decizia de pensionare emisă iniţial, în temeiul Legii nr. 119/2010 şi al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010. Ca atare, în situaţia în care noile decizii de revizuire a pensiilor de serviciu ar fi contestate, instanţele de judecată ar trebui să reia judecata între aceleaşi părţi, faţă de acelaşi obiect şi cu aceleaşi probe, ceea ce ar contraveni principiului autorităţii de lucru judecat.
Se mai arată că dreptul la o pensie specială a fost câştigat încă de la momentul exercitării profesiei publice, acesta reprezentând o compensare a îngrădirii posibilităţii persoanei de a cumula resurse financiare destinate asigurării unui trai decent după pensionare din practicarea altor activităţi, în perioada exercitării activităţii profesionale. În acest mod, textul de lege criticat contravine atât protecţiei constituţionale a dreptului de proprietate privată, cât şi dreptului constituţional la pensie, dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală nefăcând nicio distincţie între pensia contributivă şi pensia de serviciu.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional. În acest sens, arată că măsura recalculării pensiilor, inclusiv a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, a fost adoptată de către legiuitor ca urmare a necesităţii reformării sistemului de pensii în scopul eliminării inechităţilor existente în sistem şi nu are semnificaţia încălcării principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Mai mult, scopul actului normativ criticat este acela de a se stabili în mod just şi echitabil drepturile la pensie pe care persoanele vizate sunt îndreptăţite să le primească. Măsura legislativă criticată nu a afectat partea contributivă a pensiei de serviciu, suportată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci s-a reflectat doar asupra suplimentului acordat de la bugetul de stat, acordare ce ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, în funcţie de existenţa resurselor financiare necesare, şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie. De altfel, dreptul la pensie, ca şi alte forme de asigurări ori de asistenţă socială, se exercită în condiţiile legii, iar criteriile şi condiţiile acordării diferitelor tipuri de pensie, precum şi modificările aduse acestora se stabilesc prin lege. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi estecompetentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, precum şi, în special, ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.
Textul de lege criticat în mod special are următorul cuprins: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Drepturile de pensie revizuite potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se plătesc de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut la alin. (1).
(3) Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi revizuite şi la cererea beneficiarului, dacă acesta depune la casa teritorială de pensii, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date şi elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare şi a punctajului mediu anual.
(4) Drepturile de pensie revizuite la cererea beneficiarului se plătesc de la data prevăzută la alin. (2), dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii în termenul prevăzut la alin. (3).
(5) În situaţia în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii peste termenul prevăzut la alin. (3), drepturile de pensie se vor plăti începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dar nu mai devreme de termenul prevăzut la alin. (2)."
În opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), potrivit căruia România este stat de drept, democratic şi social, şi alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Se mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie.
Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, cu o motivare identică.
Astfel, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea, respingând excepţia, a statuat că actul normativ criticat nu conţine prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecăţii sau executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate.
Făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atâta timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Mai mult, s-a arătat în decizia menţionată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea de Guvern nr. 737/2010. De asemenea, Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză, astfel încât nu se poate reţine susţinerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ţine de domeniul legislaţiei secundare.
În ceea ce priveşte susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1), precum şi a prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la art. 11 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu privire la regimul pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", reprezintă, totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziţii constituţionale este lipsită de relevanţă, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
De asemenea, în prezenta cauză, Curtea constată că este neîntemeiată şi susţinerea autorului excepţiei referitoare la faptul că dreptul la pensie are natura unei creanţe asupra statului, garantată de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. Dimpotrivă, contrar acestei susţineri, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.
De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu, îl constituie şi decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 1 din ordonanţă, excepţie invocată de Maria Ricinschi şi Florica Adumitrăchioaie în Dosarul nr. 7.471/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi din oficiu de Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă în Dosarul său nr. 9.134/121/2011.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
