Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 531 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 128 alin. 2 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 381 din 31 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Mircea Tiberiu Olar Pop în Dosarul nr. 1.306/337/2009 al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.306/337/2009, Tribunalul Sãlaj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Mircea Tiberiu Olar Pop în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitãţii pedepsei şi art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, deoarece este nemulţumit de împrejurarea cã perioada cât condamnatul a beneficiat de amânarea executãrii pedepsei nu se ia în considerare la calcularea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei.
Tribunalul Sãlaj - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 128 alin. 2 din Codul penal referitoare la Suspendarea cursului prescripţiei, care au urmãtorul conţinut:
"Cursul termenului prescripţiei prevãzute în art. 126 este suspendat în cazurile şi condiţiile prevãzute în Codul de procedurã penalã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitãţii pedepsei şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 128 alin. 2 din Codul penal dispun cu privire la suspendarea cursului termenului de prescripţie a executãrii pedepsei prevãzut de ale art. 126 din Codul penal, arãtând cã aceastã suspendare este aplicabilã în condiţiile Codului de procedurã penalã.
Astfel, legiuitorul ordinar, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitãţii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora şi art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", a reglementat instituţia suspendãrii cursului termenului de prescripţie a executãrii pedepsei, deoarece aceastã executare nu poate începe. Totuşi, ar fi injust ca scurgerea acestui timp sã se facã în favoarea condamnatului, motiv pentru care efectele juridice ale suspendãrii prescripţiei executãrii pedepsei constau în suspendarea cursului termenului de prescripţie, adicã în necurgerea lui, şi, odatã încetate cauzele legale de suspendare, prescripţia îşi reia cursul ori se dispune executarea propriu-zisã.
În legãturã cu susţinerea autorului excepţiei în sensul cã art. 128 alin. 2 din Codul penal ar face trimitere la dispoziţii referitoare la cazuri de suspendare a cursului prescripţiei, inexistente în Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este, de asemenea, neîntemeiatã, deoarece trimiterile se fac la dispoziţiile privitoare la întreruperea executãrii pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã (art. 455-457 din Codul de procedurã penalã) ori la suspendarea executãrii pedepsei în timpul soluţionãrii cãilor extraordinare de atac (art. 390 şi 408^1 din Codul de procedurã penalã).
Totodatã, Curtea mai constatã cã împrejurarea potrivit cãreia în speţa dedusã judecãţii perioada cât executarea pedepsei închisorii a fost amânatã, urmând procedura prevãzutã de art. 453 şi urmãtoarele din Codul de procedurã penalã, nu se ia în considerare la calcularea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei, nu este o problemã de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii, care excedeazã controlului sãu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Mircea Tiberiu Olar Pop în Dosarul nr. 1.306/337/2009 al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
