Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 530 din 27 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 2 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Scutaru în Dosarul nr. 4.030/2005 al Judecãtoriei Oneşti.
La apelul nominal rãspunde pentru Mihai Scutaru, avocat Nicolae Constantin, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.030/2005, Judecãtoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Scutaru în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat încalcã liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi normele constituţionale privind înfãptuirea justiţiei, întrucât lasã la latitudinea procurorului extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, indiferent de probele administrate în timpul cercetãrii judecãtoreşti. În opinia autorului excepţiei, refuzul procurorului de a solicita extinderea procesului penal şi la alte persoane decât cele indicate în actul de sesizare a instanţei echivaleazã cu "triumful arbitrariului" şi "încãlcarea principiilor de dreptate şi echitate ce trebuie sã caracterizeze activitatea tuturor organelor care contribuie la înfãptuirea justiţiei", judecãtorul având doar sarcina "de a confirma judecata deja fãcutã de procuror prin emiterea rechizitoriului".
Judecãtoria Oneşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece o cauzã penalã se judecã în limitele actului de sesizare, iar persoana nemulţumitã de soluţiile adoptate de organele judiciare are la dispoziţie toate cãile de atac prevãzute de lege pentru a le contesta.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece în cazul în care persoana cu privire la care s-a extins procesul penal considerã cã îi sunt încãlcate interesele legitime se poate adresa instanţei contestând soluţia datã. Prin urmare, accesul liber la justiţie nu este cu nimic afectat, ci, dimpotrivã, persoanei în cauzã îi sunt aplicabile toate drepturile procedurale şi procesuale recunoscute fiecãrei pãrţi, indiferent de momentul în care a intrat în proces. De asemenea, dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor art. 124 din Legea fundamentalã, întrucât înfãptuirea justiţiei în numele legii are, în speţã, semnificaţia judecãrii cauzei penale în limitele actului de sesizare. Or, persoana nemulţumitã de soluţiile adoptate de organele judiciare are la dispoziţie suficiente modalitãţi de contestare a acestora, folosind cãile de atac. Prevederile constituţionale ale art. 20 nu au, în opinia Guvernului, relevanţã în soluţionarea excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece Ministerul Public, potrivit rolului sãu în activitatea judiciarã, reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, sens în care este singurul îndreptãţit sã cearã extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare în cazurile în care acţiunea penalã se pune în mişcare din oficiu. Aceastã simetrie juridicã respectã principiul liberului acces la justiţie, întrucât împotriva mãsurilor şi a actelor efectuate de procuror, potrivit art. 278 din Codul de procedurã penalã, se poate formula plângere în justiţie, respectându-se astfel accesul liber la justiţie al oricãrei persoane. Dispoziţiile legale criticate sunt, în opinia Avocatului Poporului, în deplinã concordanţã cu regulile constituţionale privind înfãptuirea justiţiei, iar prevederile art. 20 din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 337 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, potrivit cãruia: "În cursul judecãţii, când se descoperã date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului sau date cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o altã persoanã, dar în legãturã cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoanã.
Dacã instanţa gãseşte cererea întemeiatã, o admite şi procedeazã potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei susţine cã prin textul de lege criticat sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie şi ale art. 124 privind Înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 337 din Codul de procedurã penalã a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã invocate în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004, Curtea a reţinut, pentru considerentele acolo arãtate, cã art. 337 din Codul de procedurã penalã nu încalcã liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi nici normele constituţionale privind înfãptuirea justiţiei. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea.
De altfel, în prezenta cauzã, autorul excepţiei este nemulţumit de refuzul reprezentantului Ministerului Public de a cere extinderea procesului penal cu privire la o altã persoanã decât cea indicatã în actul de sesizare a instanţei. Considerã cã astfel îi este încãlcat accesul liber la justiţie, câtã vreme art. 337 din Codul de procedurã penalã lasã la latitudinea procurorului cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, instanţa de judecatã neputând sã dispunã o astfel de mãsurã decât la iniţiativa acestuia. Curtea constatã cã aceste critici nu pot fi reţinute întrucât, în situaţia în care procurorul nu formuleazã o asemenea cerere, partea interesatã poate sesiza, dupã caz, fie organele de urmãrire penalã, fie instanţa de judecatã, în temeiul art. 221 (Modurile de sesizare), respectiv art. 279 (Organele cãrora li se adreseazã plângerea) din Codul de procedurã penalã. Se asigurã astfel accesul liber la justiţie şi, în mod corespunzãtor, toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil, inclusiv sub aspectul asigurãrii dreptului la apãrare şi a îndeplinirii exigenţelor privind înfãptuirea justiţiei.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 20 din Legea fundamentalã, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, deoarece nu s-a fãcut referire la nicio normã din vreun tratat internaţional pretins a fi încãlcatã prin textul de lege criticat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Scutaru în Dosarul nr. 4.030/2005 al Judecãtoriei Oneşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
