Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 530 din 13 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 655, art. 657 si art. 658 din Codul civil, precum si a celor ale art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.040 din 23 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 655, art. 657 si art. 658 din Codul civil, precum si a celor ale art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marian Petrisor Volintiru in Dosarul nr. 7.209/civ/2004 al Curtii de Apel Craiova - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza este in stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
In acest sens, arata ca dispozitiile art. 655 pct. 2 si 3 din Codul civil nu au legatura cu solutionarea cauzei, iar in ceea ce priveste dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, acestea au fost abrogate, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii este inadmisibila. Referitor la critica de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii legale, Ministerul Public considera ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea nr. 10 din 9 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 7.209/civ/2004, Curtea de Apel Craiova - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 655, art. 657 si art. 658 din Codul civil, precum si ale art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marian Petrisor Volintiru intr-o cauza civila ce are ca obiect o actiune in constatare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, art. 20 raportat la art. 17 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 21 raportat la art. 7, 8 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 24 alin. (1) si (2), art. 44 alin. (1) si (2), art. 46, art. 53 alin. (1) si (2), art. 124, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens arata ca dispozitiile art. 655 din Codul civil, potrivit carora sunt nedemni de a succede si, prin urmare, sunt exclusi de la succesiune, intre altii, condamnatul "care a omorat pe defunct", instituie o discriminare arbitrara intre subiectii de drept participanti la raporturile juridice civile succesorale, subiecti care, in ipoteza mostenirii legale, ar trebui sa se afle intr-o pozitie de egalitate juridica generata de vocatia succesorala concreta. Asa fiind, arata ca art. 655 din Codul civil, restrangand exercitiul unui drept garantat constitutional, si anume dreptul la mostenire, intr-un mod lipsit de orice necesitate intr-o societate democratica, in afara ipotezelor prevazute de art. 53 alin. (1) din Constitutie, inlatura, practic, aceasta garantie constitutionala. De asemenea, sustine ca dispozitiile art. 657 si 658 din Codul civil sunt neconstitutionale, intrucat instituie acelasi regim de discriminare arbitrara si opereaza o restrangere straina unei ordini de drept democratice si garantiei constitutionale a dreptului la mostenire, creand astfel o situatie vadita de inegalitate in fata legii. Referitor la art. 111 din Codul de procedura civila, care consacra inadmisibilitatea unei cereri in constatare daca partea poate cere realizarea dreptului, autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii legale incalca prevederile constitutionale ale art. 21, raportate la art. 7, 8 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, intrucat orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a inteserelor sale legitime, iar principiul disponibilitatii permite persoanei sa aleaga actiunea pe care o considera potrivita in acest scop, fara a i se impune o anume cale si a-i interzice o alta.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, autorul exceptiei sustine ca acestea sunt neconstitutionale, intrucat contravin prevederilor art. 16, art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 24 alin. (1), art. 53 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 8 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In acest sens, arata ca instituirea obligativitatii formularii intampinarii sub sanctiunea decaderii paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara de cele de ordine publica, incalca garantiile constitutionale ale dreptului la aparare, accesului la justitie in cadrul unui proces echitabil si instituie o restrangere a exercitiului dreptului la aparare, nejustificata de ipotezele prevazute de art. 53 alin. (1) din Constitutie. Totodata, apreciaza ca limitarile abuzive instituite prin art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila sunt de natura a instaura "un formalism excesiv si pagubos", care aduce restrangeri exercitarii dreptului la aparare, nejustificate intr-o societate democratica. De altfel, aceste dispozitii procedurale creeaza discriminari si inegalitate intre justitiabili, carora ar trebui sa li se aplice in mod egal. Pe de alta parte, sanctiunea decaderii care opereaza conform alin. 2 al art. 118 din acelasi cod este foarte impovaratoare, de natura a crea o discriminare grava in defavoarea paratului in proces, astfel incat dreptul de aparare devine practic lipsit de continut, drastic restrans, iar aflarea adevarului in cauza este periclitata in considerarea unor exigente formale.
In sfarsit, autorul exceptiei sustine ca, intrucat art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila prevede ca instanta poate acorda doar un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata, dreptul constitutional la aparare al paratului, "aflat intr-o situatie de privare de libertate", este incalcat, el neputand beneficia, prin ipoteza, de asistenta aparatorului sau chiar daca acesta lipseste motivat la al doilea termen, operand astfel o restrangere nepermisa a dreptului la aparare. In opinia autorului exceptiei, nici prevederile alin. 2 al art. 156 din acelasi cod nu asigura garantarea constitutionala a dreptului la aparare, deoarece, pe de o parte, acesta se refera doar la ipoteza refuzului acordarii chiar si unicei amanari posibile pentru lipsa de aparare temeinic motivata, iar pe de alta parte, incalca atat normele constitutionale ale art. 24 alin. (1) si (2), cat si pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, chiar daca art. 124 din Constitutie prevede ca judecatorul se supune doar legii, legea nu poate ingadui optiunea magistratului spre o ipoteza de incalcare a unei garantii constitutionale, intrucat pentru realizarea dreptului la aparare este necesara garantarea efectiva si reala a unei protectii in cazul lipsei de aparare temeinic justificate, astfel incat solutionarea legala si temeinica a cauzei sa nu fie afectata.
Curtea de Apel Craiova - Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In acest sens, arata ca, in ceea ce priveste dispozitiile art. 655, 657 si 658 din Codul civil, prin raportare la art. 46 din Constitutie, trebuie avut in vedere ca, pentru a mosteni, in temeiul legii, persoana in cauza trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, si anume sa aiba capacitate succesorala, vocatie succesorala si sa nu fie nedemna de a mosteni. Persoana care nu indeplineste aceste conditii nu se poate prevala de calitatea de mostenitor si, ca atare, nu poate beneficia de dreptul de mostenire. Or, prin prevederile art. 46, Constitutia garanteaza un drept de mostenire existent, adica dreptul pe care il au persoanele ce indeplinesc calitatea de mostenitor. Cu privire la art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, aceste prevederi procedurale reglementeaza modul de desfasurare a procesului civil, conform principiilor egalitatii partilor si dreptului de aparare, inclusiv posibilitatea pe care o are orice persoana de a se adresa instantei pentru recunoasterea unui drept al sau.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, in ceea ce priveste contrarietatea art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, arata ca obligativitatea depunerii intampinarii este impusa de nevoia fireasca ca partile sa cunoasca inca de la inceput pretentiile si apararile lor reciproce, precum si mijloacele de dovada, iar despre aceasta sa fie informat si judecatorul, chiar inainte de inceperea dezbaterilor, asigurandu-se astfel egalitatea de mijloace, de "arme" intre reclamant si parat. Sanctiunea decaderii intervine insa daca intampinarea nu a fost depusa in termenul prevazut de art. 114^1 alin. 2 din Codul de procedura civila, adica cu 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata, astfel incat instanta nu este indreptatita sa acorde un termen pentru depunerea intampinarii. Instituirea unui termen procedural este pe deplin justificata de asigurarea unei durate rezonabile a procesului dedus judecatii, sanctiunea decaderii nefiind de natura a vatama in vreun fel drepturile constitutionale ale paratului. Asa fiind, prin reglementarea cuprinsa in art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenta unor situatii procesuale diferite. Cat priveste critica de neconstitutionalitate a art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, in raport cu prevederile art. 21 din Constitutie, arata ca textul criticat nu reprezinta o ingradire a accesului la justitie, ci, dimpotriva, reprezinta o garantie a aplicarii principiilor fundamentale ale procesului civil, a respectarii drepturilor si obligatiilor procesuale ale partilor. De asemenea, Guvernul apreciaza ca nu poate fi primita nici sustinerea privind infrangerea art. 53 din Constitutie, intrucat reglementarea de catre legiuitor a conditiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere a exercitiului acestuia. Referitor la sustinerea privind infrangerea dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, raportate la prevederile art. 20 din Constitutie, arata ca dispozitiile textului legal mentionat nu le aduc atingere, ci, dimpotriva, stabilesc cadrul juridic pentru valorificarea legitima a accesului liber la justitie.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, prin numeroase hotarari, ca dreptul de acces la o instanta nu este absolut, putand fi supus limitarilor, astfel incat nu poate fi primita critica potrivit careia institutia intampinarii contravine dreptului la un proces echitabil. In sfarsit, in ceea ce priveste constitutionalitatea art. 156 alin. 2 din Codul de procedura civila, Guvernul invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 38/2002.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 655, 657 si 658 din Codul civil, precum si cele ale art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
In acest sens, arata ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si a art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila fata de art. 21 din Constitutie, intrucat, instituind obligativitatea intampinarii, textele de lege criticate asigura echilibrul procesual al partilor in litigiu si contribuie la urgentarea solutionarii cauzei si la prevenirea exercitarii abuzive sau cu intarziere a drepturilor procesuale, fara a ingradi accesul la justitie. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii legale din Codul de procedura civila fata de art. 24 din Constitutie, arata ca aceste dispozitii legale nu aduc atingere prevederilor constitutionale privind dreptul la aparare, ci ofera suficiente garantii care sa asigure exercitarea acestuia. De asemenea, apreciaza ca nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate a art. 655, art. 657 si art. 658 din Codul civil fata de art. 46 si 53 din Constitutie, intrucat aceste dispozitii legale, care stabilesc conditiile in care o persoana poate veni la mostenire, aduc o restrangere a exercitiului dreptului la mostenire, in deplina concordanta cu art. 53 din Constitutie. In plus, exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, care dau expresie ordinii de drept.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 655, art. 657 si art. 658 din Codul civil, precum si ale art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila.
Dispozitiile legale criticate din Codul civil au urmatorul continut:
Art. 655: "Sunt nedemni de a succede si prin urmare exclusi de la succesiune:
1. Condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct.
2. Acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa.
3. Mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei.";
Art. 657: "Mostenitorul departat de la succesiune ca nedemn este obligat a intoarce toate fructele si veniturile a caror folosinta a avut-o de la deschiderea succesiunii.";
Art. 658: "Copiii nedemnului viind la succesiune, in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sint departati pentru greseala tatalui lor; acesta insa nu poate nici intr-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii, pe care legea il acorda tatilor si mamelor asupra bunurilor copiilor lor.";
Dispozitiile legale criticate din Codul de procedura civila au urmatorul continut:
Art. 111: "Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.";
Art. 118 alin. 1 si 2: "Intampinarea este obligatorie, afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.
Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica.";
Art. 156 alin. 1 si 2: "Instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.
Cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea partii, pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, ale art. 20 raportat la art. 17 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 21 raportat la art. 7, 8 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 24 alin. (1) si (2), art. 44 alin. (1) si (2), art. 46, art. 53 alin. (1) si (2), art. 124, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, fata de obiectul cauzei, si anume solutionarea unei actiuni in constatare a nedemnitatii paratului, in temeiul art. 655 pct. 1 din Codul civil, constatarea calitatii de unic mostenitor a reclamantei si compunerea masei succesorale, invocarea in acest context a neconstitutionalitatii art. 655 pct. 2 si 3 este lipsita de relevanta.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 111 din Codul de procedura civila, Curtea observa ca argumentarea acesteia, din punctul de vedere si in interesul exclusiv al reclamantei, lipseste de interes si, deci, de legitimare procesuala pe autorul exceptiei, care are calitatea de parat in dosarul de fond.
De asemenea, Curtea constata ca, ulterior sesizarii sale, alin. 2 al art. 118 din Codul de procedura civila a fost abrogat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, astfel incat exceptia a ramas fara obiect. Aceeasi concluzie se impune si cu privire la alin. 1 al aceluiasi articol, a carui neconstitutionalitate este dedusa exclusiv prin prisma criticii referitoare la alin. 2, in prezent abrogat.
Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a textelor de lege mai sus mentionate este inadmisibila, Curtea urmand a examina pe fond doar constitutionalitatea dispozitiilor art. 655 pct. 1, ale art. 657 si art. 658 din Codul civil, precum si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila.
Cu privire la dispozitiile art. 655 pct. 1 din Codul civil, Curtea constata ca nu poate fi retinuta nici una dintre criticile formulate. In acest sens, arata ca autorul unei infractiuni de omor nu poate pretinde un statut juridic egal cu al celorlalti cetateni, din randul carora s-a autoexclus prin fapta sa, astfel incat nedemnitatea instituita in ceea ce il priveste nu contravine prevederilor art. 16 si 20 din Constitutie. De asemenea, textul legal criticat nu contine nici o interdictie sau restrangere in ceea ce priveste accesul liber la justitie si nici dreptul la aparare si, ca atare, nu contravine prevederilor art. 21 si 24 din Legea fundamentala.
Dreptul la mostenire, constituind o entitate juridica distincta de dreptul de proprietate, nu se poate sustine ca anihilarea acestuia, prin reglementarea criticata, ar constitui o incalcare a prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2), asa cum afirma autorul exceptiei. Aceasta deoarece dreptul la mostenire implica indeplinirea a trei conditii, si anume: capacitate succesorala, vocatie succesorala si pe aceea de a nu fi nedemn, astfel incat existenta unei cauze de nedemnitate in personam antreneaza pierderea dreptului la mostenire.
Asa fiind, reglementarea legala dedusa controlului nu contravine prevederilor art. 46 din Constitutie, pentru simplul motiv ca, in situatia avuta in vedere de norma legala, norma constitutionala nu este incidenta, intrucat garantia pe care o instituie se refera exclusiv la drepturi de mostenire legal existente. Ar fi, de altfel, profund imoral ca legea sa recunoasca autorului infractiunii de omor dreptul de mostenire asupra masei succesorale a propriei sale victime. Ca atare, pentru motivele infatisate, Curtea apreciaza ca nu poate fi retinuta nici pretinsa incalcare a art. 53 si 124 din Constitutie.
Mai mult, considerentele de mai sus demonstreaza in egala masura lipsa de temei a criticilor de neconstitutionalitate cu referire la art. 657 si art. 658 din Codul civil, care reglementeaza efectele juridice ale nedemnitatii.
In ceea ce priveste art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca aceste dispozitii au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, prin decizii precum Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, si Decizia nr. 337 din 16 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 929 din 12 octombrie 2004, Curtea Constitutionala a respins exceptia ca fiind neintemeiata.
Cu acel prilej s-a retinut ca legitimitatea constitutionala a interpretarii legii de catre judecator deriva din dispozitiile art. 124 alin. (3), potrivit carora "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Organul legislativ, emitent de norme juridice, poate sa fie mai restrictiv, obligandu-l pe judecator sa fie mai apropiat de lege. Acelasi legiuitor poate insa prefera, tinand seama de diversitatea si complexitatea relatiilor sociale, o redactare generala a legii, fara a intra in detalii, impunand judecatorului sa determine semnificatia concreta a normei legale in raport cu datele spetei pe care o solutioneaza. In consecinta, raportandu-se la aceasta categorie de critici, Curtea a constatat ca instituirea prin lege a unei modalitati sau a alteia de reglementare a procedurii de judecata in solutionarea cauzelor civile este o optiune a legiuitorului, in conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2), potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege".
Intrucat nu au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie, atat solutia adoptata in deciziile mentionate, cat si considerentele pe care acestea se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 655 pct. 2 si 3 din Codul civil, precum si ale art. 111 si ale art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marian Petrisor Volintiru in Dosarul nr. 7.209/civ/2004 al Curtii de Apel Craiova - Sectia civila.
2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 655 pct. 1, art. 657 si art. 658 din Codul civil, precum si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
