Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 5 şi alin. 6 din Legea nr. 32/1991, republicatã**), invocatã de Federaţia sindicatelor libere din morarit şi panificatie în cauza ce formeazã obiectul Dosarului nr. 266/1993 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ. La apelul nominal fãcut în şedinţa publica pãrţile au fost lipsa. Procedura legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ deliberind asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocatã, retine urmãtoarele: Federaţia sindicatelor libere din morarit şi panificatie a invocat, în fata Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, aratind ca prin textele de lege amintite sînt incalcate dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, care consacra principiul egalitãţii cetãţenilor şi cel al justei aşezãri a sarcinilor fiscale. Se considera ca Legea nr. 32/1991 este o lege organicã şi, drept urmare, Guvernul nu poate fi împuternicit sa modifice grila de impozitare, aceasta atribuţie revenind Parlamentului. De asemenea, se susţine ca prin dispoziţiile art. 7 alin. 5 din legea sus-amintita este încãlcat principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, deoarece pentru salariaţii care realizeazã venituri în valuta impozitul se calculeazã în lei şi se încaseazã în valuta. Se apreciazã ca prin Legea nr. 32/1991 se instituie aplicarea unei fiscalitati excesive masei salariale în raport cu prevederile Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, care stabileşte pentru agenţii economici un grad de fiscalitate mult mai redus. Prin Încheierea din 30 iunie 1994, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea cu soluţionarea exceptiei, exprimindu-şi opinia în sensul respingerii acesteia ca fiind neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se solicita respingerea exceptiei ca urmare a faptului ca Legea nr. 32/1991 este ordinarã şi nu organicã (avînd în vedere dispoziţiile art. 72 din Constituţie), iar nemodificarea grilei de impozitare ar duce la pagubirea salariaţilor în cazul indexarilor, apoi calculul impozitelor este normal sa se facã în lei pentru ca moneda nationala este leul (art. 136 din Constituţie) şi, în sfîrşit, invocarea Legii privind impozitul pe profit în comparatie cu cea privind impozitul pe salarii este nejustificatã, în speta cele doua reglementãri avînd obiecte total diferite. Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile art. 7 alin. 5 şi alin. 6 din Legea nr. 32/1991, precum şi dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Curtea constata ca este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate deoarece textul de lege ce face obiectul acesteia a fost adoptat prin Legea nr. 35/1993. În motivarea exceptiei se susţine ca Legea nr. 32/1991 este o lege organicã. Prevederile referitoare la impozite şi taxe se stabilesc însã, potrivit art. 138 din Constituţie, prin lege ordinarã, astfel cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992. De aceea motivul invocat este nefondat, domeniile rezervate legii organice fiind limitativ prevãzute de Constituţie în art. 72 alin. (3) şi de stricta interpretare. În legatura cu prevederile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 32/1991, se constata ca prin indexare nu se modifica grila de impozitare, asa cum se arata în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, ci se actualizeazã nivelul venitului salarial impozabil, în corelare cu creşterea indicelui de inflaţie. Este adevãrat ca impozitul creste, dar aceasta numai ca urmare a creşterii bazei de impozitare. Deci indexarea este menita sa asigure semnificatia iniţialã a prevederilor adoptate de legiuitor în condiţiile inflaţiei. Astfel încît nici sub acest aspect motivul de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut. În ce priveşte susţinerea conform cãreia fiscalitatea asupra salariilor ar fi excesiva în raport cu prevederile Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, Curtea constata ca, pe fond, sînt elemente de ordin economic total diferite, care au condus la reglementãrile cuprinse în cele doua legi. În consecinta, nu se poate susţine ca se incalca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, prevãzut la art. 16 din Constituţie, deoarece cele doua legi - Legea nr. 12/1991 şi Legea nr. 32/1991 - au obiecte de reglementare diferite şi ele se aplica egal tuturor cetãţenilor ce intra sub incidenta fiecãreia dintre ele. Principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sînt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În legatura cu contestarea constituţionalitãţii art. 7 alin. 5 din Legea nr. 32/1991 se constata ca, întrucît obiectul procesului este legat de plata unor ajutoare, prevederea legalã respectiva nu constituie o dispoziţie de care depinde judecarea cauzei, în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, astfel încît excepţia, sub acest aspect, urmeazã a fi respinsã. Fata de cele arãtate, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 13 lit. A. c) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 5 şi alin. 6 din Legea nr. 32/1991, invocatã de Federaţia sindicatelor libere din morarit şi panificatie în cauza ce formeazã obiectul Dosarului nr. 266/1993 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţatã în şedinţa publica, astãzi, 18 mai 1994.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
**) Legea nr. 32/1991 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 29 iunie 1993. ----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
