Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 528 din 27 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 3 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi în Dosarul nr. 7.458/2005 al Curţii de Apel Iaşi Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens aratã cã textul de lege criticat a fost abrogat prin dispoziţiile <>Legii nr. 554/2004 , însã soluţia legislativã pe care o conţine a fost preluatã în art. 7 din acest act normativ. Cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 Curtea s-a mai pronunţat, respingând de fiecare datã excepţia, aşa încât se impune pãstrarea jurisprudenţei în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.458/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
Excepţia a fost ridicatã de Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi într-o acţiune în contencios administrativ în care i s-a pus în vedere prezentarea unei dovezi cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevãzute de <>art. 5 din Legea nr. 29/1990 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţia legalã criticatã, prin care se instituie parcurgerea în mod obligatoriu a procedurii administrative prealabile, îngrãdeşte exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, încãlcând totodatã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, ale art. 52 privitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã la recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, se susţine cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Totodatã se aratã cã, în speţã, actul administrativ a cãrui anulare se cere a intrat în circuitul civil, situaţie în care autoritatea administrativã emitentã nu îl mai poate retracta sau modifica. Procedura administrativã prealabilã sesizãrii instanţei de contencios administrativ, în acest caz, nu mai are niciun sens şi nu poate avea nicio eficienţã.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, deoarece, dupã cum a statuat în mod repetat Curtea Constituţionalã, instituirea procedurii administrative prealabile nu îngrãdeşte exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie şi nici al dreptului de a ataca în contencios administrativ actul autoritãţii publice, ci reprezintã o modalitate de rezolvare mai rapidã a cererilor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile <>art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 . În realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte numai dispoziţiile alin. (1) al <>art. 5 din Legea nr. 29/1990 .
Având în vedere cã, la data ridicãrii excepţiei, textul de lege criticat nu mai era în vigoare, întrucât <>Legea nr. 29/1990 a fost abrogatã prin <>Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, Curtea urmeazã sã reţinã cã, în realitate, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din noua lege a contenciosului administrativ, text care preia soluţia legislativã de principiu din dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 .
Aşadar, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , care prevede: "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egalã mãsurã organului ierarhic superior, dacã acesta existã".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21, 44, 52 şi 53. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul acesteia se referã la textele constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã la recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã totodatã în susţinerea acesteia şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 39 din 27 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, şi nr. 670 din 15 decembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 27 ianuarie 2006.
Cu aceste prilejuri Curtea a examinat dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 faţã de prevederile art. 21 din Constituţie, reţinând, în esenţã, urmãtoarele: "textul constituţional care se referã la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor legale criticate care instituie obligaţia persoanei vãtãmate de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent, pe calea recursului graţios, sau organului ierarhic superior, pe calea recursului ierarhic, mai înainte de sesizarea instanţei de judecatã cu anularea actului considerat ilegal. [à'61] Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice ca prin lege sã se instituie o procedurã administrativã prealabilã, fãrã caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic." "Instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fãrã caracter jurisdicţional nu este contrarã principiului liberului acces la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacatã în faţa unei instanţe judecãtoreşti."
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cât priveşte critica referitoare la încãlcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 52 din Constituţie, Curtea observã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã. Procedura administrativã prealabilã reglementatã de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintã o condiţie a exercitãrii dreptului de a sesiza instanţa, stabilitã în acord cu prevederile art. 52 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Nu se poate reţine nici critica privind încãlcarea art. 53 din Constituţie, întrucât prin textul de lege criticat nu se aduce nicio restrângere exerciţiului unor drepturi sau libertãţi.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la prevederile art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât textele constituţionale invocate nu au incidenţã în cauzã.
În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, atâta timp cât prin textul de lege criticat nu este împiedicat accesul la justiţie, pãrţile beneficiind de toate mijloacele şi garanţiile procedurale specifice unui proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi în Dosarul nr. 7.458/2005 al Curţii de Apel Iaşi Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
