Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 527 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 499 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 559 din 15 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 499 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Utraco Holland B.V. în Dosarul nr. 89/1.748/2006 al Judecãtoriei Cornetu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 89/1.748/2006, Judecãtoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 499 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Utraco Holland B.V.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece oferã debitorului, pe lângã calea contestaţiei la executare, cadrul general reglementat de Codul de procedurã civilã, o posibilitate în plus de a contesta procedura executãrii silite. O astfel de împrejurare este de naturã a restrânge în mod nepermis accesul liber la justiţie al creditorului, care nu se poate prevala de cãile de atac împotriva hotãrârii instanţei de suspendare a urmãririi silite imobiliare.
Judecãtoria Cornetu considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã textul de lege nu aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi sau liberului acces la justiţie, întrucât art. 499 din Codul de procedurã civilã oferã posibilitatea cetãţenilor de a se adresa instanţelor judecãtoreşti pentru realizarea drepturilor lor şi asigurã suficiente garanţii procedurale în vederea materializãrii drepturilor pãrţilor implicate în litigii. Astfel, dispoziţiile alin. 3 al articolului criticat garanteazã accesul liber al creditorului la justiţie, instituind posibilitatea acestuia de a solicita instanţei, pentru motive temeinice, reluarea urmãririi silite înainte de expirarea termenului de 6 luni.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 499 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Dupã primirea somaţiei debitorul poate cere instanţei de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, sã-i încuviinţeze ca plata integralã a datoriei, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare, sã se facã din veniturile imobilului urmãrit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni.
Instanţa sesizatã potrivit alin. 1 va cita pãrţile în camera de consiliu şi se va pronunţa de îndatã prin încheiere irevocabilã. În caz de admitere a cererii debitorului, instanţa va dispune suspendarea urmãririi silite imobiliare.
Pentru motive temeinice creditorul poate solicita instanţei reluarea urmãririi înainte de expirarea termenului de 6 luni, dispoziţiile alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 care prevede accesul liber la justiţie şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, sunt invocate şi prevederile internaţionale cuprinse în art. 6 par.1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile art. 499 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã o înlesnire pe care instanţa de executare o poate acorda debitorului, la solicitarea acestuia, încuviinţându-i ca plata integralã a datoriei sale cãtre creditor, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare, sã se realizeze din veniturile imobilului urmãrit sau din alte venituri ale debitorului pe timp de 6 luni. Suspendarea urmãrii silite a imobilului se poate acorda pentru un termen limitat de 6 luni şi doar dacã debitorul învedereazã împrejurãri din care sã rezulte cã veniturile pe care acesta le-ar putea obţine în aceastã perioadã sunt suficient de mari pentru a determina stingerea creanţei. Astfel, înlesnirea se acordã pe baza unor situaţii de fapt lãsate la aprecierea suveranã a instanţei, iar dacã împrejurãrile invocate nu pot fi dovedite, suspendarea executãrii nu se justificã, întrucât ar fi de naturã sã-l prejudicieze pe creditor.
Pe de altã parte, potrivit art. 499 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, creditorul poate solicita instanţei reluarea urmãririi silite a imobilului, dupã ce aceasta fusese suspendatã în temeiul alin. 1, înainte de expirarea termenului de 6 luni, dacã existã motive temeinice care sã evidenţieze lipsa posibilitãţilor debitorului de a satisface creanţa înãuntrul termenului acordat.
Prin urmare, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã în cazul tuturor persoanelor aflate în situaţiile prevãzute de ipoteza normei, şi anume debitorilor somaţi sã efectueze plata creanţei, sub condiţia valorificãrii imobilului urmãrit silit prin modalitãţile admise de lege, precum şi creditorilor deţinãtori ai titlului executoriu a cãrui executare a fost suspendatã.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea principiului constituţional al accesului liber la justiţie, Curtea reţine cã o atare criticã nu este întemeiatã, întrucât textul de lege criticat prevede expres posibilitatea atât a debitorului, cât şi a creditorului de a solicita instanţei, în funcţie de interesele proprii, acordarea înlesnirii la plata creanţei, respectiv înlãturarea acesteia, în cadrul unei proceduri desfãşurate în camera de consiliu, cu citarea pãrţilor, finalizate prin pronunţarea unei încheieri irevocabile. Referitor la susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia împotriva unei astfel de încheieri nu pot fi exercitate cãi de atac, ceea ce este de naturã a-i îngrãdi dreptul la un proces echitabil, Curtea reţine cã scopul acestei reglementãri a fost, pe de o parte, acela de a facilita executarea cu bunã-credinţã şi în condiţii mai uşor de îndeplinit a creanţelor de cãtre debitori - art. 499 alin. 1 din Codul de procedurã civilã - şi, pe de altã parte, prevenirea unor eventuale abuzuri din partea acelor debitori rãu-platnici, în sensul tergiversãrii executãrii obligaţiilor ce le incumbã - art. 499 alin. 3. În ambele cazuri, finalitatea declaratã a dispoziţiilor criticate ar fi fost anihilatã prin instituirea unor cãi de atac, care ar fi presupus o procedurã mai anevoioasã.
Faţã de cele arãtate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 499 din Codul de procedurã civilã sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate, inclusiv cele ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 499 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Utraco Holland B.V. în Dosarul nr. 89/1.748/2006 al Judecãtoriei Cornetu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
