Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 527 din 25 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 493 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 57 din 18 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marius Corneliu Costinescu şi Diana Maria Costinescu în Dosarul nr. 6.189/2004 al Judecãtoriei Bacãu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile art. 493 din Codul de procedurã civilã protejeazã dreptul de proprietate al coproprietarului, care nu are raporturi directe cu creditorul. Aratã, în acelaşi timp, cã art. 26 alin. (1) şi art. 48 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 493 din Codul de procedurã civilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iulie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.189/2004, Judecãtoria Bacãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marius Corneliu Costinescu şi Diana Maria Costinescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prevederile art. 493 din Codul de procedurã civilã încalcã principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate, precum şi pe cel al ocrotirii familiei şi sprijinirii relaţiilor familiale.
Într-adevãr, o datã partajatã universalitatea de bunuri supusã regimului coproprietãţii devãlmaşe, relaţiile de familie sunt în mod iremediabil vãtãmate, având în vedere absenţa pe mai departe a unui inters comun al soţilor, în ceea ce priveşte dezvoltarea familiei, bazatã pe o susţinere materialã comunã.
Mai mult, lichidarea patrimoniului comun al soţilor este posibilã, în conformitate cu textul de lege criticat, înainte ca hotãrârea judecãtoreascã pusã în executare sã devinã irevocabilã.
Aşa fiind, prevederile art. 493 din Codul de procedurã civilã dau întâietate unui drept subiectiv, dreptul de creanţã al unui terţ, încãlcând în acest fel principiile constituţionale amintite.
În consecinţã, se impune eliminarea posibilitãţii executãrii silite a bunurilor devãlmaşe, mai înainte ca hotãrârea judecãtoreascã datã împotriva unuia dintre soţi sã devinã irevocabilã.
Judecãtoria Bacãu apreciazã cã, prin reglementarea art. 493 din Codul de procedurã civilã, legiuitorul a urmãrit protejarea proprietãţii, punând la îndemâna persoanei interesate (soţul coproprietar sau creditorul personal al unuia dintre soţi) mijlocul de a obţine urmãrirea silitã numai a bunurilor soţului debitor, ce vor fi rezultat din împãrţealã. În acest fel, soţul debitor nu va putea evita urmãrirea silitã pornitã de creditorii sãi, prevalându-se de faptul cã nu are bunuri personale.
Soţul coproprietar şi, cu atât mai puţin, soţul debitor urmãrit nu pot invoca principiul ocrotirii familiei, arãtând cã împãrţirea bunurilor comune poate duce la vãtãmarea relaţiilor de familie, întrucât situaţia la care s-a ajuns este consecinţa directã a atitudinii nechibzuite a cel puţin unuia dintre ei, şi nimeni nu se poate prevala de propria culpã pentru a reclama apãrarea unui drept.
În concluzie, instanţa de judecatã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedurã civilã ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege. Legea, respectiv Codul de procedurã civilã, prin art. 493, precum şi prin alte dispoziţii conexe, asigurã respectarea garanţiilor procesuale privind realizarea drepturilor şi intereselor legitime, atât ale creditorilor urmãritori, cât şi ale debitorului urmãrit asupra imobilului aflat în proprietate comunã.
Pentru realizarea dreptului de creanţã al creditorului, potrivit art. 371^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, veniturile şi bunurile urmãribile ale debitorului pot fi supuse urmãririi numai în mãsura necesarã pentru realizarea drepturilor creditorilor. Acelaşi text consacrã, totodatã, caracterul unipatrimonial al executãrii silite. Drept urmare, pentru a putea urmãri partea debitorului dintr-un imobil aflat în proprietate comunã, creditorii personali ai acestuia trebuie, potrivit art. 493 alin. 1 din acelaşi cod, sã cearã mai întâi împãrţirea imobilului prin acţiune separatã sau, potrivit art. 400^1, în cadrul judecãrii contestaţiei la executare.
Aşa fiind, textul de lege criticat nu contrazice nici o prevedere constituţionalã, ci, pentru persoanele aflate în situaţia datã, stabileşte drepturi şi obligaţii corespunzãtoare, conform art. 15 alin. (1) din Constituţie.
În concluzie, Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedurã civilã urmeazã a fi respinsã.
Avocatul Poporului apreciazã cã, deoarece, în condiţiile în care partea din bunurile imobile aflate în proprietate comunã nu poate fi urmãritã de creditorii personali ai unui debitor coproprietar şi codevãlmaş, nu se încalcã principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate privatã.
Dispoziţiile art. 493 din Codul de procedurã civilã sunt conforme cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, ele constituind norme procedurale ce dau expresie opţiunii legiuitorului în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, în raport de dispoziţiile art. 44 alin. (3) şi (4) din Constituţie, şi întrucât reglementãrile legale criticate nu fac referire la expropriere sau la naţionalizare.
În ceea ce priveşte prevederile art. 44 alin. (5), (6), (7), (8) şi (9), precum şi ale art. 48 din Constituţie, de asemenea invocate ca norme de referinţã, acestea nu sunt relevante în cauzã.
În concluzie, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 493 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 493 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: "(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevãlmaş nu vor putea sã urmãreascã partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comunã, ci vor trebui sã cearã mai întâi împãrţeala acestora.
(2) Creditorii personali pot urmãri însã cota-parte determinatã a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fãrã a mai fi necesar sã cearã împãrţeala".
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 26 alin. (1), art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi, art. 48 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1): "Autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã".;
- Art. 44 alin. (1) teza întâi: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate".;
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular".;
- Art. 48 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prin lege. Cãsãtoria religioasã poate fi celebratã numai dupã cãsãtoria civilã.
(3) Copiii din afara cãsãtoriei sunt egali în faţa legii cu cei din cãsãtorie.";
- Art. 136 alin. (1) şi (5): (1) Proprietatea este publicã sau privatã. [...]
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Textele din Constituţie menţionate reprezintã exclusiv produsul unui proces de identificare realizat de Curte, în temeiul susţinerilor autorilor excepţiei, în sensul cã textul legal dedus controlului ar contraveni principiilor constituţionale al garantãrii dreptului de proprietate, respectiv al ocrotirii familiei şi sprijinirii relaţiilor familiale, pe care se limiteazã sã le menţioneze ca atare, fãrã a indica prevederile constituţionale în care îşi au sorgintea.
Referitor la art. 26 alin. (1) şi art. 48 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care dau expresie principiului ocrotirii familiei, domeniul lor de aplicare, cu totul altul decât cel al art. 493 din Codul de procedurã civilã, face imposibilã o eventualã coliziune între ele, ceea ce impune concluzia lipsei de relevanţã, ca texte de referinţã, a prevederilor constituţionale menţionate.
În ceea ce priveşte celelalte texte constituţionale de referinţã, având ca obiect garantarea dreptului de proprietate, departe de a le contraveni, reglementarea legalã dedusã controlului le dã expresie, întrucât împãrţeala pe care o instituie, ca o condiţie prealabilã imperativã a realizãrii creanţei faţã de debitorul coproprietar, constituie o mãsurã de protecţie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor faţã de creditorul urmãritor.
Aşa fiind, susţinerea autorilor excepţiei, potrivit cãreia s-ar aduce astfel atingere dreptului de proprietate, nu poate fi primitã, întrucât, în condiţiile în care patrimoniul debitorului face obiectul dreptului de gaj general al creditorilor sãi (art. 1.718 din Codul civil), ar fi de neconceput ca deţinerea în coproprietate a unui bun, a mai multe sau chiar a tuturor bunurilor din acest patrimoniu sã fie convertitã într-un fine de neurmãrire a respectivelor bunuri. Nu se poate susţine deci decât dintr-o opticã deformatã şi fãrã suport cã astfel s-ar aduce atingere dreptului de proprietate, de vreme ce acesta aparţine unui debitor rãu platnic, care nu înţelege sã-şi execute voluntar obligaţia asumatã constituitã într-o creanţã certã, lichidã şi exigibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE :
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marius Corneliu Costinescu şi Diana Maria Costinescu în Dosarul nr. 6.189/2004 al Judecãtoriei Bacãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
