Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 527 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. 1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 383 din 1 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Violeta Palade în Dosarul nr. 3.375/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales Geanina Sârghe din cadrul Baroului Iaşi şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul apãrãtorului ales al autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia, reiterând aspectele inserate în notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.375/245/2009, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 211 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Violeta Palade în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni penale pentru comiterea infracţiunii de tâlhãrie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, deoarece printr-o formulare insuficient detaliatã şi mult prea vagã lasã loc interpretãrii, aducând atingere dreptului la apãrare prin consacrarea unor inegalitãţi între participanţii la proces. Astfel, formulãrile "furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace" şi "prin întrebuinţarea de violenţe" nu detaliazã în mod concret şi limitativ despre care anume mijloace sau violenţe este vorba, sens în care lasã loc arbitrariului, aducând atingere dreptului la apãrare, liberului acces la justiţie şi principiului egalitãţii în drepturi.
Judecãtoria Iaşi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece autorul excepţiei solicitã completarea textului legal criticat.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 211 alin. 1 - Tâlhãria din Codul penal, care au urmãtorul conţinut: "Furtul sãvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţãri ori prin punerea victimei în stare de inconştienţã sau neputinţã de a se apãra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru pãstrarea bunului furat sau pentru înlãturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca fãptuitorul sã-şi asigure scãparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei considerã neconstituţional textul legal criticat, întrucât nu uziteazã o terminologie cu un înţeles univoc. În acest sens aratã cã sintagma "furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace" şi sintagma "prin întrebuinţarea de violenţe" nu detaliazã în mod concret şi limitativ despre care anume mijloace sau violenţe este vorba.
Or, de vreme ce infracţiunea de tâlhãrie presupune o deposedare a unei persoane de un bun prin ameninţare sau violenţe, Curtea constatã cã înţelesul noţiunilor folosite este lesne dedus prin trimiterea la alte fapte penale prevãzute şi pedepsite de art. 208, art. 193 şi art. 180 sau art. 181 din Codul penal.
Aşa fiind, analiza textului contestat nu conduce la concluzia încãlcãrii prevederilor constituţionale invocate, ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a arãtat cã legea trebuie sã îndeplineascã anumite condiţii calitative, printre acestea numãrându-se previzibilitatea (Hotãrârea din 22 noiembrie 2005, pronunţatã în Cauza S.W. împotriva Marii Britanii sau Hotãrârea din 15 noiembrie 1996, pronunţatã în Cauza Cantoni împotriva Franţei). În acest sens, Curtea europeanã a remarcat cã nu poate fi consideratã "lege" decât o normã enunţatã cu suficientã precizie, pentru a permite cetãţeanului sã îşi controleze conduita. Apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie sã fie capabil sã prevadã, într-o mãsurã rezonabilã, faţã de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumitã faptã (Hotãrârea din 25 ianuarie 2007, pronunţatã în Cauza Sissanis împotriva României). Or, prevederile de lege ce formeazã obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate întrunesc pe deplin aceste exigenţe.
Pe de altã parte, nu poate fi primitã susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile art. 211 alin. 1 din Codul penal aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi, deoarece acestea se aplicã, în mod nediscriminatoriu, tuturor cetãţenilor aflaţi în ipoteza normei.
Cât priveşte pretinsa încãlcare a dreptului la apãrare, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece infracţiunea criticatã nu împiedicã cu nimic persoana interesatã ca în tot cursul procesului penal, în acord cu art. 24 din Constituţie, sã fie asistatã de un avocat ales ori numit din oficiu acolo unde legea procesual penalã impune acest lucru.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Violeta Palade în Dosarul nr. 3.375/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
