Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 526 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 559 din 15 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Luminiţa Ion în Dosarul nr. 11.671/303/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 11.671/303/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Luminiţa Ion.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate, care statueazã calitatea procesualã activã exclusivã a autoritãţii tutelare de a solicita decãderea, totalã sau parţialã, a pãrinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor pãrinteşti, contravin art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie al oricãrei persoane pentru apãrarea intereselor sale legitime.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi reglementeazã competenţa, concretizatã într-o obligaţie, a unei autoritãţi administrative, Direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului, de a sesiza instanţa judecãtoreascã în situaţia în care considerã cã sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru decãderea pãrinţilor din exerciţiul drepturilor pãrinteşti.
Avocatul Poporului aratã cã prevederile <>art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 reprezintã expresia principiului protejãrii interesului superior al copilului, intenţia legiuitorului fiind aceea de a atribui competenţa supravegherii şi controlului modului în care acesta este îngrijit, sãnãtãţii şi dezvoltãrii lui fizice, educãrii, învãţãturii şi pregãtirii sale profesionale unei instituţii care, prin personalul sãu calificat, verificã în mod imparţial situaţia minorului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au urmãtorul cuprins: "Direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului este obligatã sã sesizeze instanţa judecãtoreascã în situaţia în care considerã cã sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru decãderea, totalã sau parţialã, a pãrinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor pãrinteşti."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate consacrã sancţiunea decãderii din drepturile pãrinteşti, sancţiune civilã care se dispune în cazurile în care pãrinţii, prin felul de exercitare a drepturilor pãrinteşti sau prin purtarea lor abuzivã ori prin abateri grave în îndeplinirea îndatoririlor de pãrinte, pun în primejdie viaţa şi securitatea copilului în familie.
Pe de altã parte, din economia reglementãrii, precum şi din coroborarea acesteia cu dispoziţiile art. 109 din Codul familiei, autoritatea tutelarã apare a fi conceputã ca un factor de echilibru în acele situaţii în care între pãrinţi existã o stare conflictualã exacerbatã, care a dus la desfacerea cãsãtoriei, şi pe al cãrei fond aceştia au tendinţa sã recurgã la orice mijloace pe care legea le oferã pentru a se şicana reciproc, ajungând pânã la dispute cu privire la situaţia copiilor, care dau expresie interesului acestora din urmã doar aparent.
În considerarea unor asemenea raţiuni, legiuitorul a înţeles sã recunoascã calitatea procesualã activã exclusiv autoritãţii tutelare, într-o acţiune cu consecinţe deosebit de severe, cum este aceea prin care se solicitã decãderea unui pãrinte din drepturile pãrinteşti.
Faptul cã o asemenea calitate nu îi este recunoscutã şi pãrintelui nu constituie o încãlcare a liberului acces la justiţie, care, în aceastã materie, nu este negat, ci se realizeazã doar mediat, pe calea sesizãrii autoritãţii tutelare, singura care are posibilitatea sã verifice cu obiectivitate şi simţ de rãspundere mãsura în care exigenţele de fond pentru promovarea unei acţiuni în decãdere din drepturile pãrinteşti sunt satisfãcute, acţionând astfel ca un filtru în prevenirea unor eventuale abuzuri, degrevând totodatã instanţele judecãtoreşti de procese cu un atare obiect, fãrã suport real.
De altfel, reglementarea instituitã prin <>art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului nu face decât sã dea expresie specificului acestui domeniu, constând în aceea cã drepturile pãrinteşti se exercitã, aşa cum prevede art. 97 alin. 2 din Codul familiei, numai în interesul copiilor. Or, nefiind vorba despre un interes propriu al titularului dreptului, recte al pãrintelui, era normal ca valorificarea dreptului sãu, în situaţia extremã în care tinde la anihilarea drepturilor celuilalt pãrinte, sã fie supusã unui regim restrictiv, cu implicarea autoritãţii de stat, în deplinã concordanţã cu cele prevãzute de art. 48 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Luminiţa Ion în Dosarul nr. 11.671/303/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
