Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 526 din 11 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 997 din 10 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Moisescu şi Ion Vintilescu în Dosarul nr. 624/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, Elena Moisescu, precum şi apãrãtorul ales al ambilor autori, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile legale criticate aduc atingere liberului acces la justiţie, deoarece permit ca reformarea unei hotãrâri judecãtoreşti sã se soluţioneze de aceeaşi instanţã care s-a pronunţat anterior asupra cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece asupra dispoziţiilor legale criticate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 361/2005 , ocazie cu care a constatat cã sunt constituţionale. Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei, considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 624/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Elena Moisescu şi Ion Vintilescu în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect anularea unui titlu de proprietate în calea de atac a recursului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate, potrivit cãrora normele privitoare la competenţã sunt de imediatã aplicare, contravin art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece legiuitorul s-a îndepãrtat de soluţia consacratã de Codul de procedurã civilã, aşa cum a fost modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 . Astfel, potrivit art. 725 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, "Procesele în curs de judecatã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţã sunt pe deplin aplicabile". Or, în raport de aceste dispoziţii, legiuitorul nu a luat în considerare riscul ca, prin noua reglementare, o cale de atac sã fie judecatã de aceeaşi instanţã care a pronunţat hotãrârea atacatã. Aceastã împrejurare este, în opinia autorilor, de naturã a bloca accesul liber la justiţie în ce priveşte exercitarea cãilor de atac de reformare, de esenţa cãrora este împrejurarea cã hotãrârea judecãtoreascã este supusã controlului judiciar, pe calea apelului ori recursului, la instanţa superioarã celei care a pronunţat hotãrârea atacatã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece liberul acces la justiţie presupune, între altele, posibilitatea efectivã oferitã justiţiabilului de a supune o hotãrâre judecãtoreascã controlului unei instanţe superioare. Or, recursul, ca şi cale de atac legalã, nu se poate abate de la aceastã regulã, deoarece instanţa de control nu poate fi aceeaşi instanţã care a pronunţat hotãrârea atacatã.
Prin dispoziţiile tranzitorii criticate de autorii excepţiei se neagã dreptul liberului acces la justiţie, câtã vreme modificarea competenţei de soluţionare a recursului - intervenitã în timpul soluţionãrii cauzei - a fãcut ca cele douã cãi de atac, diferite ca naturã şi conţinut, sã fie soluţionate de cãtre aceeaşi instanţã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul ordinar este îndreptãţit sã adopte reguli de procedurã şi competenţã a instanţelor judecãtoreşti cu caracter general sau special ori de aplicabilitate tranzitorie. <>Legea nr. 493/2004 a urmãrit deblocarea activitãţii instanţei supreme, survenitã printr-o reglementare anterioarã potrivit cãreia i se atribuise competenţa exclusivã de judecare a recursurilor, iar dispoziţiile legale criticate au în vedere folosirea cãii de atac a recursului în condiţiile legii, şi nu în afara ei, nefiind de naturã a aduce atingere în vreun fel liberului acces la justiţie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul, în considerarea unor situaţii particulare, poate institui reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi specifice de exercitare a drepturilor procedurale. Judecãtorul spune dreptul, dar numai în formele şi condiţiile procedurale instituite de lege.
Totodatã, în raport de obiectul şi natura diferitelor litigii, a drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime ce urmeazã a fi apãrate prin acţiuni în justiţie, legiuitorul, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate elabora norme diferite privind procedura de sesizare a instanţelor judecãtoreşti şi de judecatã, cu condiţia sã nu îngrãdeascã exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie. Or, dispoziţiile legale criticate, prin care s-a stabilit competenţa instanţelor în judecarea cãilor de atac, nu contravin normelor şi principiilor consacrate de Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Deşi instanţa de contencios constituţional a fost sesizatã cu dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 493/2004 , se poate constata cã acest act normativ are articol unic şi se referã la modificarea <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 . Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, aşa cum a fost modificat prin <>Legea nr. 493/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, care au urmãtorul conţinut: "Cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind exercitarea neîngrãditã a dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi intereselor legitime.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , aşa cum a fost modificat prin <>Legea nr. 493/2004 , s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 361 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 22 august 2005, prilej cu care a statuat cã acestea sunt constituţionale. Astfel, dispoziţiile legale criticate reglementeazã modificarea competenţei de soluţionare a cãilor de atac şi aplicarea de îndatã a noilor norme.
Aşadar, acestea sunt norme de procedurã iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, este la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei, a procedurii şi a cãilor de atac.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã din dispoziţiile şi principiile constituţionale nu reiese competenţa instanţei supreme de a soluţiona toate recursurile.
În realitate, este vorba despre reglementarea unor situaţii tranzitorii, reglementare care nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, întrucât cãile de atac respective - apelul şi recursul - se soluţioneazã de complete diferite, asigurându-se astfel respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Moisescu şi Ion Vintilescu în Dosarul nr. 624/2005 al Curţii de Apel Bucureşti- Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
