Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 525 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1.303 teza intai din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 17 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiuca - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.303 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicatã de Gheorghe Bâldea şi Gabriela Bâldea în Dosarul nr. 629/221/2006 al Judecãtoriei Deva.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 629/221/2006, Judecãtoria Deva a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.303 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicatã de Gheorghe Bâldea şi Gabriela Bâldea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã ca dispoziţiile criticate încalcã prevederile constituţionale referitoare la garantarea proprietãţii private, prin aceea cã fac posibilã anularea contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate cu respectarea reglementãrilor legale în vigoare, fapt ce afecteazã grav securitatea circuitului civil. Mai mult, raţiunile sociale care au impus instituirea acestei reguli au dispãrut, astfel încât textul de lege a cãzut în desuetudine.
Pe de altã parte, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile art. 1.303 din Codul civil vin în contradicţie cu o serie de alte prevederi din cod.
Judecãtoria Deva apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile art. 1.303 din Codul civil stabilesc condiţiile în care dreptul de proprietate poate fi transmis în mod valabil prin intermediul instrumentului juridic reprezentat de contractul de vânzare-cumpãrare şi nu sunt de naturã sã aducã atingere acestui drept.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile criticate dau expresie dreptului de proprietate consacrat de art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, ocrotind proprietatea privatã şi pe titularul acestui drept, oferind posibilitatea pãrţilor din contract, precum şi persoanelor asupra cãrora acesta îşi produce efecte juridice posibilitatea de a se adresa instanţei de judecatã pentru aprecierea seriozitãţii preţului din contract.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1.303 teza întâi din Codul civil, potrivit cãrora "Preţul vânzãrii trebuie sa fie serios şi determinat de pãrţi".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 şi ale art. 136 alin. (5) care consacrã dreptul de proprietate privatã, precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) privind economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate consacrã una dintre condiţiile esenţiale pe care trebuie sa le îndeplineascã preţul, ca obiect al prestaţiei cumpãrãtorului în cadrul contractului de vânzare-cumpãrare, respectiv seriozitatea preţului, care trebuie sã corespundã valorii lucrului vândut. Dacã existã o disproporţie evidentã, preţul fiind derizoriu, acesta nu poate constitui obiectul obligaţiei cumpãrãtorului şi deci o cauzã suficientã a obligaţiei asumate de vânzãtor de a transmite dreptul de proprietate. Într-un atare context, contractul încheiat între pãrţi este nul absolut, cel puţin ca vânzare-cumpãrare, întrucât îi lipseşte un element esenţial asupra cãruia trebuie sã se realizeze acordul de voinţã.
Pe de altã parte, seriozitatea preţului fiind o chestiune de fapt, îndeplinirea sau neîndeplinirea acestei condiţii esenţiale a obiectului contractului de vânzare-cumpãrare este lãsatã la aprecierea instanţei sesizate cu acţiunea în anulare a contractului.
În considerarea celor arãtate, apreciem excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, dispoziţiile art. 1.303 teza întâi din Codul civil constituind expresia prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãruia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi celor ale art. 136 alin. (5) care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii".
Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât interesul particular sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã, prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.303 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicatã de Gheorghe Bâldea şi Gabriela Bâldea în Dosarul nr. 629/221/2006 al Judecãtoriei Deva.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
