Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 524 din 2 decembrie 1997  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   Legii nr. 313/1879 privind anularea clauzei penale din oarecare contracte si pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 524 din 2 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 313/1879 privind anularea clauzei penale din oarecare contracte si pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 125 din 25 martie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 313/1879 , ridicatã de Chiriac Constantin în Dosarul nr. 3.351/1997 al Judecãtoriei Iaşi.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 13 noiembrie 1997, în prezenta lui Chiriac Constantin, autor al exceptiei, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea Constituţionalã, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 25 noiembrie 1997 şi apoi pentru data de 2 decembrie 1997.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Judecãtoria Iaşi, prin Încheierea din 21 martie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 3.351/1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil, ridicatã de Chiriac Constantin.
Din încheierea de sesizare, ca şi din actele anexate la aceasta, rezulta ca numitii Muscalu Ioan şi Muscalu Cecilia au împrumutat suma de 20.000.000 lei de la Chiriac Constantin, în baza contractului autentificat sub nr. 5.789 din 17 iulie 1996 la Biroul notarului public Stela Badarau, cu plata unei dobânzi lunare de 20% la suma împrumutatã, suma pe care s-au obligat sa o restituie pana la data de 17 ianuarie 1997. Muscalu Ioan şi Muscalu Cecilia au garantat restituirea împrumutului cu apartamentul proprietatea lor, situat în municipiul Iaşi, bd. Poitiers nr. 27, bl. I 7, sc. A, ap. 3.
La data de 23 ianuarie 1997, creditorul Chiriac Constantin a solicitat Judecãtoriei Iaşi executarea silitã a obligaţiei de restituire a împrumutului acordat debitorilor Muscalu Ioan şi Muscalu Cecilia, instituindu-se, de cãtre executorul judecãtoresc, Comandamentul nr. 210/1997.
La data de 20 februarie 1997, Muscalu Ioan şi Muscalu Cecilia au introdus, la Judecãtoria Iaşi, contestaţie la executare, solicitând sa se dispunã anularea formelor de executare silitã asupra apartamentului proprietatea lor, ce formeazã obiectul Dosarului nr. 3.351/1997.
În motivarea contestaţiei se arata ca dobanda lunarã de 20% aplicatã la suma împrumutatã de 20.000.000 lei înseamnã o dobanda anuala de 240%, ceea ce reprezintã o clauza penalã deghizatã, întrucât depãşeşte cu mult dobanda de refinantare bancarã de 33% pe an.
<>Art. 1 din Legea nr. 313/1879 prevede ca este nulã clauza penalã aflatã într-un contract de împrumut, "judecãtorul având posibilitatea sa o reducã la dobanda legalã, având abilitarea din art. 2 din aceeaşi lege sa o anuleze".
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile <>Legii nr. 313/1879 sunt neconstituţionale şi deci ele au fost abrogate implicit, întrucât dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege indiferent de titular".
Art. 1 din lege procedeazã la modificarea unor dispoziţii din Codul civil şi la adãugarea unui alineat la art. 1.089 şi la art. 1.588 din Codul civil, "texte care fac trimitere la contractele între persoanele fizice şi mai puţin la relaţiile comerciale".
Pentru relaţiile comerciale, dispoziţiile legale actuale, inclusiv cele privind bãncile, nu stipuleazã limite de dobânzi, Banca Nationala a României uzand de dobânzi de refinantare de pana la peste 400% .
În aceste condiţii, în opinia autorului exceptiei, sunt neconstituţionale dispoziţiile <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 313/1879 , întrucât creeazã un statut inferior persoanelor fizice fata de persoanele juridice şi o stare de inegalitate.
Dacã aceste dispoziţii legale s-ar aplica, se susţine în continuare, "s-ar ajunge la o limitare a dreptului de a contracta", la o restrangere "a unor drepturi cu privire la care Constituţia stabileşte cazurile exprese de asemenea limitãri în art. 49".
Instanta de judecata în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în conformitate cu prevederile <>art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , în forma sa iniţialã, şi-a exprimat opinia în sensul ca excepţia nu este intemeiata, pentru urmãtoarele motive:
În conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, legile anterioare acesteia rãmân în vigoare în mãsura în care nu contravin dispoziţiilor sale.
Cum <>Legea nr. 313/1879 este anterioarã Constituţiei, în cauza nu se pune problema neconstitutionalitatii sale, ci dacã mai este sau nu în vigoare ca urmare a adoptãrii Constituţiei, iar asupra acestui aspect competenta de a se pronunţa aparţine instanţelor de judecata, cu prilejul soluţionãrii fondului.
În scopul soluţionãrii cauzei, conform prevederilor <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în forma sa iniţialã, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata pentru urmãtoarele motive:
- textele legii atacate ca neconstitutionala "nu se referã la dobânzi, ci la clauze penale, fiind adevãrat ca art. 2 se referã şi la clauza penalã deghizatã sub forma unor dobânzi";
- dispoziţiile <>Legii nr. 313/1879 nu pot fi considerate abrogate implicit prin Constituţie, pentru ca, pe de o parte, "nu se poate pretinde egalitate de tratament între raporturile civile şi cele comerciale sau bancare, fiecare dintre acestea având o identitate proprie", iar pe de alta parte, invocarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu este pertinenta;
- dispoziţiile art. 1 şi 2 nu pot fi considerate neconstituţionale, atâta vreme cat prin ele se realizeazã tocmai protecţia cetãţenilor care recurg la împrumuturi impotriva cametei şi exploatãrii situaţiilor precare de cãtre alţi cetãţeni;
- textele legale atacate ca fiind neconstituţionale pot fi considerate modificate prin efectul <>Decretului nr. 311/1954 , "dacã se stabileşte ca, în virtutea <>art. 2 din Legea nr. 313/1879 , este vorba de clauza penalã deghizatã, care infrange regulile din decretul amintit, încât trimiterile la art. 1.589 şi la art. 1.084 din Codul civil nu ar mai putea fi considerate corespunzãtoare".
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, actele şi lucrãrile dosarului, raportul judecãtorului-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile autorului exceptiei, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei cu care a fost sesizatã.
Dispoziţiile <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 313/1879 reglementeazã anularea clauzei penale, inclusiv a clauzei penale deghizate, în contracte de împrumut sau de prestãri în natura şi nu dobânzile stipulate de pãrţi în contractele de împrumut.
Textele legale atacate au urmãtorul cuprins:
"Art. 1. - Clauza penalã, aflatã în contracte de împrumuturi sau de prestãri în natura, este şi va rãmâne anulatã, oricare va fi data actului a cãrui executare se cere, însã numai dacã termenul exigibilitatii creanţei va cãdea în urma promulgãrii acestei legi.
Judecãtorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevãzute de art. 1.589 din Codul civil, sau în caz de alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1.084 din Codul civil.
Art. 2. - Dacã clauza penalã nu va fi stipulatã direct, ci va fi deghizatã sub o alta forma, sau va rezulta din condiţiile actului, judecãtorul va aprecia şi va putea anula din contract ceea ce ar avea caracterul de clauza penalã, putând aplica, dupã caz, art. 1.589 sau art. 1.084 din Codul civil".
Din examinarea Dosarului nr. 3.351/1997 al Judecãtoriei Iaşi, în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din <>Legea nr. 313/1879 , se constata ca litigiul are ca obiect contestaţia la executarea silitã a titlului executoriu emis de notarul public conform prevederilor <>art. 66 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 , temeiul legal al contestaţiei fiind dispoziţiile art. 399 şi ale <>art. 400 din Codul de procedura civilã şi nicidecum dispoziţiile Legii nr. 313/1879 referitoare la clauza penalã.
Art. 400 din Codul de procedura civilã dispune ca cererile şi contestaţiile la executarea titlului executoriu se pot referi la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului titlului ce se pune în executare sau la executarea însãşi, dar nu şi la motive de fond.
Pe aceasta cale, neputându-se pune în discuţie valabilitatea titlului executoriu, se constata ca dispoziţiile <>Legii nr. 313/1879 , care fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, nu privesc nici una dintre dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei de cãtre instanta de judecata.
Potrivit prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide asupra unei excepţii privind neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale de care depinde soluţionarea cauzei.
Cum în speta nu depinde soluţionarea cauzei de dispoziţiile legale atacate, urmeazã ca excepţia ridicatã sa fie respinsã ca inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 313/1879 privind anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil, ridicatã de Chiriac Constantin în Dosarul nr. 3.351/1997 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 2 decembrie 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Claudia Miu

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016