Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 523 din 20 iunie 2006 referitoare la constitutionalitatea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 586 din 6 iulie 2006
În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 51/2026 din 8 iunie 2006, sesizarea cu privire la neconstituţionalitatea unui text din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, formulatã de 57 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi anume: Viorel Hrebenciuc, Tiberiu-Ovidiu Muşetescu, Constantin Amarie, Mirela-Elena Adomnicãi, Ioan Stan, Petru Andea, Tudor Mohora, Vladimir-Alexandru Mãnãstireanu, Constantin Niţã, Vasile Puşcaş, Ioan Munteanu, Aurelia Vasile, Ioan Bivolaru, Dan Ioan Popescu, Anghel Stanciu, Costicã Mãcãleţi, Cristian-Sorin Dumitrescu, Rodica Nassar, Doina Micşunica Dreţcanu, Mihai Tudose, Petru Gabriel Vlase, Petru Godja, Filonaş Chiş, Iuliu Nosa, Florin Iordache, George Bãeşu, Ecaterina Andronescu, Mihai Dumitriu, Gabriela Nedelcu, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvãz, Sorin Dan Mihalache, Mihai Nicolae Tãnãsescu, Dumitru Bentu, Ovidiu Brânzan, Aurel Gubandru, Octavian Ştireanu, Viorel Constantinescu, Valeriu Alexandru Ungureanu, Monalisa Gãleţeanu, Ion Cãlin, Constantin Marin, Mihaela Adriana Rusu, Daniel Ionescu, Vasile Mocanu, Viorel Pupãzã, Mihai Cristian Apostolache, Eugen Nicolcea, Dan Nica, Dan Iosif, Aurel Nechita, Titus Corlãţeanu, Ion Mocioalcã, Iulian Iancu, George-Alin Teodorescu, Ion Giurescu, Ioan Cindrea şi Filip Georgescu.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 5.973 din 9 iunie 2006 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.578A/2006.
Motivele sesizãrii de neconstituţionalitate sunt urmãtoarele:
1. Textul <>art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, care a fost menţinut în forma iniţiatorului şi dupã aprobarea ordonanţei prin lege, potrivit cãruia "În perimetrul Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunãrii» autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului este reprezentatã de Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunãrii»", "extinde competenţa de administrator al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunãrii» şi asupra suprafeţelor aflate în subordinea singurelor autoritãţi publice teritoriale" prevãzute de lege, din comune şi oraşe. Aceste prevederi sunt contrare dispoziţiilor art. 120 alin. (1) din Constituţie care prevãd cã administraţia publicã din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiul descentralizãrii, al autonomiei locale şi al deconcentrãrii serviciilor publice.
2. Se mai aratã cã singurele entitãţi prin care se realizeazã autonomia localã, precum şi competenţele acestora sunt prevãzute de dispoziţiile art. 121 alin. (1) şi (2) din Constituţie, conform cãrora "(1) Autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.
(2) Consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe."
Faţã de acestea, autorii sesizãrii apreciazã cã acordarea prerogativelor administrative şi de autoritate publicã altor "organe sau organisme", cum este cazul în speţã Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii" -, este contrarã prevederilor constituţionale mai sus citate.
3. Prevederile criticate încalcã şi dispoziţiile alin. (2) ale art. 136 care prevãd cã proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale, precum şi celor ale alin. (5) din acelaşi articol, care reglementeazã caracterul inviolabil al proprietãţii private, în condiţiile legii organice.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
Autoritãţile menţionate nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de cei 57 de deputaţi.
Obiectul sesizãrii îl constituie prevederile art. 7 alin. (2) din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, adoptatã de Parlament cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora " În perimetrul Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunãrii» autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului este reprezentatã de Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunãrii»."
Dispoziţiile constituţionale considerate ca fiind încãlcate prin textul criticat sunt: art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (2) şi (5) din Constituţie, al cãror cuprins este urmãtorul:
- Art. 120 alin. (1): "Administraţia publicã din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice."
- Art. 121 alin. (1) şi (2): "(1) Autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.
(2) Consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe."
- Art. 136 alin. (2) şi (5): "(2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale. [...]
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Având în vedere cã sesizarea de neconstituţionalitate vizeazã statutul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii", ca autoritate publicã teritorialã pentru protecţia mediului în perimetrul Rezervaţiei, prin raportare la prevederile art. 120 alin. (1), ale art. 121 alin. (1) şi (2) şi ale art. 136 alin. (2) şi (5), Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta beneficiazã de un statut legal.
Astfel, Rezervaţia Biosferei "Delta Dunãrii", a fost constituitã prin <>Legea nr. 82/1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 7 decembrie 1993, în scopul protejãrii zonei geografice de interes naţional şi internaţional şi de importanţã biogeograficã, ecologicã şi esteticã deosebitã, cu valoare de patrimoniu natural naţional şi universal; în acelaşi scop a fost reglementat un regim special de administrare a patrimoniului natural din domeniul public de interes naţional al rezervaţiei. Astfel, prin <>art. 4 din Legea nr. 82/1993 , aşa cum a fost modificat prin <>Legea nr. 454/2001 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 27 iulie 2001, s-a înfiinţat "Administraţia Rezervaţiei", "instituţie publicã cu personalitate juridicã, cu sediul în municipiul Tulcea, în subordinea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului."
Totodatã, prin art. 6 lit. e) al aceluiaşi act normativ, s-a stabilit cã Administraţia Rezervaţiei "îndeplineşte funcţia de autoritate de mediu, în condiţiile legii, pe teritoriul rezervaţiei", iar prin art. 10 alin. 1 s-a prevãzut cã:"Suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente în perimetrul rezervaţiei, delimitat potrivit art. 1, împreunã cu resursele naturale pe care le genereazã, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes naţional, aflat în administrarea Administraţiei Rezervaţiei." Sunt exceptate de la aceste prevederi "terenurile din perimetrul rezervaţiei, care, potrivit legii, sunt proprietate publicã sau privatã a unitãţilor administraţiei teritoriale." [alin. (2) lit. b) din aceeaşi lege].
Având în vedere dispoziţiile menţionate, Curtea reţine cã, din modul în care a fost formulatã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 , prin raportare la prevederile art. 120 şi 121 din Constituţie, rezultã cã autorii sesizãrii nu fac distincţie între "autoritãţi ale administraţiei publice locale", în sensul prevãzut de dispoziţiile constituţionale din secţiunea a 2-a "Administraţia publicã localã", cap. V "Administraţia Publicã", titlul III "Autoritãţile publice" şi care sunt reglementate prin <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi <>Legea-cadru a descentralizãrii nr. 195/2006 , şi "autoritãţi publice teritoriale pentru protecţia mediului". Astfel, printre autoritãţile enumerate la art. 2 pct. 12 din legea criticatã, care lãmureşte semnificaţia expresiei "autoritate competentã pentru protecţia mediului", figureazã şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii", ce îndeplineşte atribuţiile prevãzute de lege în domeniile implementãrii strategiilor şi politicilor de mediu, având în vedere importanţa protecţiei mediului în dezvoltarea durabilã, în conformitate cu normele internaţionale.
Curtea mai reţine cã noul act normativ instituie, totodatã, obligaţia şi responsabilitatea autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale în ceea ce priveşte protecţia mediului. Aceastã opţiune de reglementare a legiuitorului îşi are temeiul constituţional în dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. e) din Legea fundamentalã care prevãd obligaţia statului de a asigura" refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic", obligaţie corelativã cu dreptul cetãţenilor la un mediu sãnãtos, prevãzut de art. 35 din Constituţie.
În concepţia legii, autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale colaboreazã cu autoritãţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea îndeplinirii obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru realizarea programelor de protecţie a mediului.
Aşa fiind, Curtea constatã cã este neîntemeiatã susţinerea cã dispoziţiile art. 7 alin. (2) din lege sunt contrare prevederilor art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât ele nu instituie o structurã care se suprapune autoritãţilor administraţiei publice locale, respectiv consiliilor locale şi primarilor.
De altfel, competenţele celor douã categorii de autoritãţi administrative sunt diferite, atât sub raport material, cât şi teritorial.
Examinând critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (2), prin raportare la dispoziţiile art. 136 alin. (2) şi (5) din Constituţie, Curtea reţine cã dispoziţiile constituţionale menţionate nu sunt incidente în prezenta cauzã, întrucât Administraţia Rezervaţiei nu are în administrare suprafeţe de teren dintre cele ce aparţin unitãţilor administrativ-teritoriale.
Pentru cele arãtate, Curtea Constituţionalã constatã cã sesizarea este neîntemeiatã, dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sunt constituţionale, urmând ca, în temeiul art. 77 alin. (1) şi (3) din Constituţie, legea sã fie trimisã spre promulgare Preşedintelui României.
Având în vedere considerentele expuse, dispoziţiile art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 15 alin. (1) şi ale <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã prevederile art. 7 alin. (2) din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sunt constituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 20 iunie 2006 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokâr Gâbor, Petre Ninosu, Ion Predescu şi Şerban Viorel Stãnoiu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat asistent,
Claudia Miu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
