Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 522 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 9 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mihai Pârv în Dosarul nr. 1.004/210/2006 al Judecãtoriei Chişineu Criş.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cu privire la cererea de amânare a judecãţii în vederea angajãrii unui apãrãtor, formulatã de partea Zsolt Czaran.
Partea prezentã lasã la aprecierea Curţii Constituţionale amânarea judecãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecãrii cauzei, formulatã de partea Zsolt Czaran.
Cauza fiind în stare de judecatã, partea prezentã solicitã admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, întrucât neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusã din interpretarea şi aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.004/210/2006, Judecãtoria Chişineu Criş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mihai Pârv într-un proces civil având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 14 din Legea nr. 10/2001 contravine principiului constituţional al neretroactivitãţii legii, întrucât contractul prin care Consiliul popular al comunei Sepreuş i-a concesionat un teren a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 , iar la data încheierii acestui contract fostul proprietar nu revendicase terenul. În opinia autorului excepţiei, prin reglementarea cuprinsã în textul criticat, legiuitorul a avut în vedere doar acele situaţii în care contractele de concesiune au fost încheiate dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 , precum şi acele contracte în care preţul concesiunii nu s-a achitat integral, renegocierea urmând a se face doar pentru tranşele rãmase neachitate.
Judecãtoria Chişineu Criş apreciazã cã ultima tezã a textului de lege criticat, care prevede "[...] cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacã aceste contracte au fost încheiate potrivit legii", este neconstituţionalã, contravenind prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens aratã cã <>art. 14 din Legea nr. 10/2001 ar urma sã se aplice şi contractelor de concesiune încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, dând astfel posibilitatea noului proprietar sã renegocieze clauzele contractului şi sã modifice astfel raportul juridic încheiat anterior restituirii în naturã a imobilului, care în momentul încheierii contractului de concesiune era în proprietatea altuia.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiul neretroactivitãţii legii.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa Curţii cu privire la prevederile de lege criticate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile pãrţii prezente, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile <>art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având urmãtoarea redactare: "Dacã imobilul restituit prin procedurile administrative prevãzute de prezenta lege sau prin hotãrâre judecãtoreascã face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinãtoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacã aceste contracte au fost încheiate potrivit legii."
Textul constituţional considerat a fi încãlcat este cel al art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit textului de lege criticat, în cazul în care un imobil restituit prin procedurile administrative prevãzute de <>Legea nr. 10/2001 sau prin hotãrâre judecãtoreascã face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se subrogã în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinãtoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacã aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
Autorul excepţiei, în calitate de concesionar, considerã cã acest text contravine dispoziţiilor art. 15 alin (2) din Constituţie, referitor la principiul neretroactivitãţii legii, întrucât prevederile criticate sunt aplicabile şi contractului de concesiune pe care l-a încheiat cu Consiliul local al comunei Sepreuş înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 . Or, la aceastã datã, el îşi îndeplinise obligaţiile asumate prin contractul de concesiune, respectiv edificarea unei construcţii şi plata preţului concesiunii.
Cu privire la principiul neretroactivitãţii legii, Curtea, prin <>Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003, a statuat cã, ori de câte ori o lege nouã modificã starea legalã anterioarã cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacã s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptãrii acestei legi, respectându-se suveranitatea legii anterioare. A decide cã prin dispoziţiile sale legea nouã ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţã a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna sã se încalce principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile. Legea nouã însã este aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi.
Raportând cele arãtate cu titlu principial la norma dedusã controlului, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu conţine nicio reglementare care ar putea duce la concluzia cã ar fi aplicabil şi situaţiilor juridice anterioare intrãrii în vigoare a acestei legi. Determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de succesiune în timp a legilor (tempus regit actum).
Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant cã aspectele privind aplicarea şi interpretarea legii sunt de competenţa instanţelor judecãtoreşti. Aşadar, neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusã din modul de aplicare a prevederilor legale în cauzã. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "(2) Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevãzute la alin. (1), care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei."
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mihai Pârv în Dosarul nr. 1.004/210/2006 al Judecãtoriei Chişineu Criş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
