Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 520 din 11 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 985 din 7 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Mugurel Cenuşã în Dosarul nr. 8.243/2004 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele Curţii Constituţionale dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 647D/2005, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã în faţa Tribunalului Suceava - Secţia civilã de Constantin Catargiu în Dosarul nr. 2.546/C/2005.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat Silvia Tudor, cu împuternicire la dosar. Lipseşte partea Regia Naţionalã a Pãdurilor - Romsilva - Direcţia Silvicã Suceava, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele Curţii Constituţionale dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 648D/2005, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã în faţa Tribunalului Suceava - Secţia civilã de Alior Cimpoeşu în Dosarul nr. 2.668/C/2005.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat Silvia Tudor, cu împuternicire la dosar. Lipseşte partea Regia Naţionalã a Pãdurilor - Romsilva - Direcţia Silvicã Suceava, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Reprezentantul autorilor excepţiei Constantin Catargiu şi Alior Cimpoeşu nu se opune conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea Dosarelor nr. 647D/2005 şi nr. 648D/2005 la Dosarul nr. 571D/2005, care este primul înregistrat.
Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepţiei Constantin Catargiu şi Alior Cimpoeşu susţine excepţia astfel cum aceasta a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã. Mai aratã cã dispoziţiile de lege criticate oferã angajatorului posibilitatea de a înlãtura persoane incomode pe criterii arbitrare. Considerã cã despãgubirile ce s-ar putea acorda în cazul anulãrii deciziei de concediere nu se pot realiza în practicã, datoritã ratei de inflaţie, şi nu pot acoperi traumele psihice suferite de angajat. Apreciazã cã nici un angajator nu angajeazã o persoanã împotriva cãreia a fost formulatã o plângere penalã, precum şi faptul cã, pe perioada suspendãrii contractului de muncã, angajatul se aflã în imposibilitatea de a fi promovat, deci de a beneficia de o mãrire de salariu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã. În acest sens aratã cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, în cadrul controlului a priori, prin <>Decizia nr. 24/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 2 februarie 2003, prilej cu care aceasta a constatat constituţionalitatea prevederilor criticate. Aratã cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, precum şi cã, întrucât art. 52 alin. (1) se aplicã în mod egal tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii juridice similare, acesta nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 20 mai 2005, 27 iunie 2005 şi 11 iulie 2005, pronunţate în dosarele nr. 8.243/2004, nr. 2.546/C/2005 şi nr. 2.668/C/2005, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Mugurel Cenuşã, Constantin Catargiu şi Alior Cimpoeşu în cauze ce au ca obiect contestaţii la deciziile de suspendare a contractului individual de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii încalcã prevederile art. 16 alin. (1), art. 24, art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, "instituind o inegalitate în faţa legii a persoanelor încadrate în muncã şi îngrãdind dreptul la muncã al acestora, drept ce poate fi, astfel, restrâns în mod abuziv de cãtre angajator pe baza unei aprecieri exclusive, bazate pe bunul sãu plac". Considerã cã aceste dispoziţii legale au caracter discriminatoriu şi în raport cu prevederile <>art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, care permit suspendarea contractului individual al funcţionarului public numai dacã s-a pus în mişcare acţiunea penalã pentru faptele reclamate.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, iar dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece salariatul al cãrui contract individual de muncã a fost suspendat se poate încadra pe perioada suspendãrii la o altã unitate sau în orice altã funcţie care nu este incompatibilã cu fapta pentru care angajatorul a formulat plângere penalã împotriva sa, şi nimic nu îngrãdeşte exerciţiul dreptului la apãrare. Aratã cã textul de lege criticat prevede o mãsurã de protecţie a salariatului, întrucât angajatorul, dispunând suspendarea, nu poate concomitent sã desfacã contractul de muncã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este nefondatã, întrucât aceste dispoziţii legale nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie. Aratã cã mãsura suspendãrii contractului individual de muncã are caracter preventiv şi temporar, putând fi dispusã de angajator numai împotriva salariatului bãnuit cã a sãvârşit o faptã incompatibilã cu funcţia deţinutã, iar pe perioada suspendãrii salariatul respectiv nu este împiedicat sã se încadreze la altã unitate ori în altã funcţie. De asemenea, pentru situaţia în care se va constata inexistenţa faptei ori nevinovãţia salariatului, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede mãsuri reparatorii corespunzãtoare. Invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv <>Decizia nr. 24/2003 . Apreciazã cã, întrucât textul de lege criticat se aplicã deopotrivã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica susţinutã de autorul excepţiei cu privire la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie este neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã dispoziţiile art. 24 şi 53 din Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât acestea nu contravin sub nici un aspect dreptului la apãrare, salariatul al cãrui contract de muncã s-a suspendat putând sã se adreseze instanţelor judecãtoreşti cu cereri, opoziţii şi întâmpinãri, precum şi sã exercite cãile legale de atac. Salariatul respectiv nu este împiedicat sã se încadreze la altã unitate ori în altã funcţie decât cea cu care este incompatibilã fapta ce constituie obiectul acuzãrii. Invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 24/2003 şi <>Decizia nr. 200/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 1 august 2002. Aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãţenii aflaţi în situaţii identice, precum şi cã suspendarea nu reprezintã o sancţiune, ci o mãsurã cu caracter preventiv.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au urmãtorul cuprins: "(1) Contractul individual de muncã poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în urmãtoarele situaţii: [...]
c) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penalã împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecatã pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinutã, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1), art. 24, art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Constituţionalitatea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) a fost examinatã de Curtea Constituţionalã în cadrul controlului prealabil exercitat asupra Codului muncii. Cu acel prilej, Curtea a constatat, prin <>Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cã aceste dispoziţii legale nu încalcã prevederile Constituţiei. În motivarea acestei soluţii s-a reţinut cã suspendarea contractului individual de muncã constituie o mãsurã temporarã, putând fi dispusã de angajator faţã de salariatul împotriva cãruia s-a formulat plângerea penalã ori s-a început urmãrirea penalã pentru sãvârşirea de infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinutã. Pe perioada suspendãrii salariatul nu poate deţine doar funcţia cu care este incompatibilã fapta pentru care s-a formulat plângerea penalã, nefiind împiedicat sã se încadreze la altã unitate ori în altã funcţie chiar la aceeaşi unitate. Astfel, dreptul sãu la muncã nu este atins. Mãsura suspendãrii nu este contrarã nici principiului prezumţiei de nevinovãţie, care se aplicã numai în cadrul rãspunderii penale. Plângerea penalã se întemeiazã pe date şi pe indicii cu privire la sãvârşirea de salariat a unei infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinutã, iar existenţa ori inexistenţa vinovãţiei se stabileşte prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã. Fapta salariatului, chiar dacã nu va atrage rãspunderea penalã a acestuia, poate constitui abatere disciplinarã, ce poate fi sancţionatã inclusiv cu încetarea contractului de muncã. În situaţii în care se va constata nevinovãţia salariatului şi dispunerea nejustificatã a suspendãrii contractului individual de muncã, salariatul are dreptul la mãsuri reparatorii corespunzãtoare în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cãrora: "(2) În cazurile prevãzute la alin. (1) lit. c), dacã se constatã nevinovãţia celui în cauzã, salariatul îşi reia activitatea avutã anterior şi i se va plãti o despãgubire egalã cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendãrii contractului."
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate invocatã urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Curtea observã cã dispoziţiile legale criticate se aplicã în mod egal faţã de toţi salariaţii care se aflã în situaţii identice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Prevederile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, pe lângã reparaţiile acordate salariatului al cãrui contract de muncã s-a suspendat, reprezintã şi garanţii în prevenirea comportamentului abuziv al angajatorului. Întrucât dispoziţiile legale examinate nu restrâng exerciţiul nici unui drept fundamental, prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei referitoare la caracterul discriminatoriu al art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, prin raportare la prevederile <>art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Curtea constatã cã neconcordanţa dintre legile în vigoare în aceeaşi materie nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci numai neconcordanţa cu principiile şi normele constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã în faţa Tribunalului Suceava - Secţia civilã de Mugurel Cenuşã în Dosarul nr. 8.243/2004, de Constantin Catargiu în Dosarul nr. 2.546/C/2005 şi de Alior Cimpoeşu în Dosarul nr. 2.668/C/2005.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
