Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 52 din 6 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 673^10 din Codul de procedura civila
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^10 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vasile Fatacean în Dosarul nr. 3.803/2000 al Judecãtoriei Medias, judeţul Sibiu. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca textul de lege criticat nu contravine dreptului la apãrare, întrucât, reglementand procedura împãrţelii în natura a bunului, prin atribuirea provizorie cãtre unul dintre coproprietari, legiuitorul a avut în vedere asigurarea celeritatii desfãşurãrii procesului civil, cu respectarea drepturilor procesuale ale pãrţilor. De altfel, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate care poate reglementa competenta şi procedura de judecata.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 29 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 3.803/2000, Judecãtoria Medias, judeţul Sibiu, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^10 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vasile Fatacean. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul de lege criticat lasa la aprecierea judecãtorului aplicarea procedurii speciale instituite prin acest articol. Astfel, în cazul în care imparteala în natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scãdere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod pagubitor destinaţia economicã, judecãtorul poate dispune atribuirea provizorie a bunului cãtre unul dintre coproprietari, printr-o încheiere de şedinţa, sau poate atribui direct bunul prin hotãrârea asupra fondului procesului. Se arata ca încheierea prin care se atribuie, în mod provizoriu, bunul nu este supusã nici unei cai de atac şi, prin urmare, este executorie, în timp ce hotãrârea pronunţatã de instanta, care soluţioneazã fondul cauzei, este supusã apelului, deci nu este executorie. În consecinta, se apreciazã ca, prin posibilitatea judecãtorului de a opta pentru una dintre cele doua variante, se avantajeaza una dintre pãrţile litigante şi astfel se incalca dreptul de apãrare al celorlalte. Judecãtoria Medias, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului. Guvernul apreciazã ca soluţia adoptatã în art. 673^10 din Codul de procedura civilã nu contravine Constituţiei, ci asigura celeritatea judecãrii cauzei, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale pãrţilor. De altfel, în virtutea art. 125 alin. (3) din Constituţie, conform cãruia: "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", legiuitorul are libertatea de a statua în domeniul reglementat de textul de lege criticat, şi anume procedura împãrţelii judiciare. Avocatul Poporului arata ca încheierea prin care se atribuie în mod provizoriu bunul, fiind o încheiere premergãtoare, preparatorie, nu leagã instanta, ea putând fi atacatã cu apel doar o data cu fondul. Sub acest aspect, nu se poate considera ca a fost încãlcat principiul accesului liber la justiţie, care presupune dreptul pãrţilor de a exercita cãile de atac. Totodatã, se mai arata ca, în cursul procesului, atât la judecarea fondului cauzei, cat şi în exercitarea cãilor de atac, în ceea ce priveşte atribuirea provizorie a bunului, nu este îngrãdit dreptul la apãrare, pãrţile beneficiind de toate garanţiile procesuale. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum rezulta din notele scrise depuse de autorul exceptiei în fata instanţei de judecata, art. 673^10 din Codul de procedura civilã. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 673^10: "În cazul în care imparteala în natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scãdere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod pagubitor destinaţia economicã, la cererea unuia dintre coproprietari, instanta, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacã mai mulţi coproprietari cer sa li se atribuie bunul, instanta va tine seama de criteriile prevãzute la art. 673^9. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul cãruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat sa depunã sumele ce reprezintã cotele-pãrţi cuvenite celorlalţi coproprietari. Dacã coproprietarul cãruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanta, prin hotãrârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul. În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanta va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol. La cererea unuia dintre coproprietari instanta, ţinând seama de împrejurãrile cauzei, pentru motive temeinice, va putea sa-i atribuie bunul direct prin hotãrârea asupra fondului procesului, stabilind totodatã sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat sa le plãteascã." Textul constituţional pretins a fi încãlcat este art. 24, care are urmãtorul conţinut: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului reglementeazã atribuirea provizorie cãtre unul dintre coproprietari a unui bun supus procedurii împãrţelii judiciare, dacã nu poate fi partajat în natura sau, prin partajare, i s-ar cauza o scãdere importanta a valorii ori i s-ar modifica în mod pagubitor destinaţia economicã. În opinia autorului exceptiei, art. 673^10 din Codul de procedura civilã contravine art. 24 din Constituţie, întrucât încheierea prin care instanta de fond procedeazã la atribuirea provizorie a bunului nu este supusã nici unei cai de atac, spre deosebire de situaţia când atribuirea se face chiar prin hotãrârea prin care se soluţioneazã fondul procesului, care, fiind supusã apelului, nu este executorie. Dreptul la apãrare, garantat constituţional, ar fi astfel nesocotit, judecãtorul având posibilitatea de a avantaja una dintre pãrţi prin modalitatea de pronunţare. Atât argumentarea, cat şi concluzia desprinsa de autorul exceptiei nu pot fi reţinute de Curtea Constituţionalã, întrucât fac abstractie de prevederile art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora "impotriva încheierilor premergãtoare nu se poate face apel decât o data cu fondul, în afarã de cazul când prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecaţii". Or, dat fiind ca încheierile prevãzute de art. 673^10 din Codul de procedura civilã preceda hotãrârea instanţei asupra fondului, ele sunt încheieri premergãtoare şi, în consecinta, intra sub incidenta reglementãrii de drept comun prevãzute de art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civilã, fiind supuse caii de atac a apelului o data cu fondul. Aceasta fiind regula în materie, este evident ca nu era nevoie ca legiuitorul sa o prevadã în terminis în cuprinsul textului de lege dedus controlului, pentru a putea conchide ca îşi gãseşte aplicarea şi cu privire la situaţiile reglementate de acesta. Potrivit unei exigente fundamentale de tehnica legislativã, în condiţiile existenţei unei reglementãri de drept comun, o prevedere expresã, în aceeaşi materie, cu referire la un caz particular, este necesarã numai atunci când instituie o reglementare diferita, derogatorie de la dreptul comun, având deci caracter de excepţie. Asa a procedat legiuitorul când, în art. 673^8 şi art. 673^11 alin. 4 din Codul de procedura civilã, a prevãzut ca încheierile acolo menţionate pot fi atacate cu apel "mai înainte de pronunţarea hotãrârii" sau "separat" de aceasta, tocmai pentru ca prevederile respective sunt derogatorii de la regula generalã instituitã prin art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civilã. Cum în cazul art. 673^10 din Codul de procedura civilã nu s-au prevãzut dispoziţii derogatorii, este evident ca vointa legiuitorului a fost aceea ca încheierea prin care instanta procedeazã la atribuirea provizorie a bunului sa poatã fi supusã caii de atac a apelului numai o data cu hotãrârea asupra fondului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^10 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vasile Fatacean în Dosarul nr. 3.803/2000 al Judecãtoriei Medias, judeţul Sibiu. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
