Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Ioan Deleanu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, avînd în vedere actele şi lucrãrile Dosarului nr. 38 C/1996, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 124/1994 al Sectiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16, <>art. 31 şi 32 din Legea nr. 94/1992 , raportate la dispoziţiile art. 139 alin. (1) şi (3) din Constituţie, de cãtre recurentul Scarlat Mircea.
Prin excepţie se susţine ca textele art. 16, art. 31 şi <>art. 32 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sînt neconstituţionale, în raport cu speta dedusã judecaţii, Curtea de Conturi neavînd competenta exercitãrii dreptului de control asupra actelor de gestiune cu caracter de oportunitate.
Se motiveaza excepţia, fata de art. 139 alin. (1) din Constituţie, în sensul ca acest text de lege prevede ca Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
Se mai face trimitere şi la prevederile art. 139 alin. (3) din Constituţie, care prevãd ca, la cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controleazã modul de gestionare a resurselor publice şi raporteazã despre cele constatate. Astfel se trage concluzia ca, din compararea celor doua texte de lege, Curtea de Conturi, în temeiul art. 139 alin. (1) din Constituţie, realizeazã un control de legalitate şi, numai în mod excepţional, la cererea Camerelor Parlamentului, poate realiza un control de oportunitate, în temeiul art. 139 alin. (3).
De asemenea, se arata ca prin art. 16, art. 31 şi <>art. 32 din Legea nr. 94/1992 s-a acordat un plus de competenta Curţii de Conturi şi colegiilor sale jurisdicţionale, ce nu a fost avut în vedere de Constituantã.
În consecinta, se apreciazã ca aceste texte sînt neconstituţionale, controlul modului de gestionare, ca acte de oportunitate, putind intra în competenta Curţii de Conturi numai la cererea uneia dintre Camerele Parlamentului, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. (3) din Constituţie, aceasta avînd în competenta numai actele prevãzute la art. 139 alin. (1) din legea fundamentalã.
Secţia jurisdicţionalã a Curţii de Conturi, prin Încheierea din 2 aprilie 1996, a luat act de excepţia ridicatã şi a trimis-o Curţii Constituţionale în vederea soluţionãrii. Exprimindu-şi opinia, Secţia jurisdicţionalã a Curţii de Conturi apreciazã ca excepţia este vadit netemeinica, deoarece prevederile art. 16, art. 31 şi <>art. 32 din Legea nr. 94/1992 nu contravin dispoziţiilor art. 139 din Constituţie. În art. 139 alin. (1) din Constituţie se prevãd atribuţii de control şi jurisdicţie "asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public". Din interpretarea termenilor de "formare, administrare şi întrebuinţare" rezulta nu numai aspectul de legalitate, ci şi cel de economicitate, eficacitate şi eficienta, care includ şi oportunitatea. Cît priveşte prevederile art. 139 alin. (3) din Constituţie, unde se dispune ca, la cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controleazã modul de gestionare a resurselor publice, aceste dispoziţii nu numai ca nu limiteazã atribuţiile de control şi jurisdicţie ale Curţii de Conturi, ci, dimpotriva, le intareste.
Se mai arata ca prin art. 139 alin. (3) din Constituţie se oferã posibilitatea unor controale suplimentare şi extinse privind acte şi operaţiuni de gestiune care intereseazã în mod deosebit şi societatea, asupra cãrora a fost declansat şi un control parlamentar.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile art. 16, <>art. 31 şi 32 din Legea nr. 94/1992 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16, <>art. 31 şi 32 din Legea nr. 94/1992 a fost ridicatã de recurentul Scarlat Mircea în Dosarul nr. 124/1994 al Sectiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
În legatura cu problema investirii Curţii Constituţionale, plenul acesteia, prin Decizia Plenului nr. II din 15 februarie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, a statuat ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, excepţiile privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor se pot ridica în fata instanţelor judecãtoreşti stabilite de Legea nr. 92/1992 şi de Legea nr. 54/1993, în baza art. 125 alin. (1) din Constituţie.
Prin aceasta decizie Curtea a reţinut în esenta urmãtoarele:
În aplicarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se referã, de asemenea, în mod expres, la excepţiile ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor, stabilind condiţiile în care Curtea poate fi sesizatã. Astfel, la alin. (4) al art. 23 se prevede ca "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de instanta în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate printr-o încheiere". Faptul ca acest alineat se referã numai la instanta nu poate duce la concluzia ca se are în vedere orice organ de jurisdicţie, deoarece art. 23 trebuie interpretat sistematic şi din moment ce în alin. (1) al acestuia, în concordanta cu art. 144 lit. c) din Constituţie, se arata despre care instanţe este vorba, din motive de redactare, în alineatele urmãtoare [(2), (4), (5) şi (6)], nu mai era necesar sa fie circumstantiate.
Pentru a stabili care sînt instanţele judecãtoreşti, raportarea se face în primul rind la Constituţie, care, în art. 125 alin. (1), dispune ca "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã prevede la art. 10 ca "Instanţele judecãtoreşti sînt: a) judecãtoriile; b) tribunalele; c) curţile de apel; d) Curtea Suprema de Justiţie". La acestea se pot adauga instanţele militare organizate în temeiul art. 11 din Legea nr. 92/1992 şi cele prin Legea nr. 54/1993, în: tribunale militare, tribunalul militar teritorial, Curtea Militarã de Apel.
Asa fiind, sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi facuta, în mod legal, decît de una dintre instanţele judecãtoreşti enumerate de lege. În acelaşi sens a interpretat Curtea Constituţionalã noţiunea de instanţe judecãtoreşti şi în cazurile în care s-a pronunţat cu privire la respectarea accesului liber la justiţie; or nu este de acceptat ca aceleiaşi notiuni sa i se dea interpretãri diferite.
Textul constituţional se referã la instanţe judecãtoreşti, care sînt expres şi limitativ stabilite de lege, nefiind posibil ca sfera lor sa fie extinsã prin analogie. Faptul ca instanţele Curţii de Conturi nu sînt instanţe judecãtoreşti rezulta şi din împrejurarea ca art. 139 din Constituţie, care se referã la Curtea de Conturi, nu este înscris în capitolul VI al titlului "Autoritatea judecãtoreascã". Pe de alta parte, aceste instanţe nu infaptuiesc justiţia, deoarece art. 139 alin. (1) prevede doar ca "În condiţiile legii, Curtea de Conturi exercita şi atribuţii jurisdicţionale".
Cu referire la instanţele Curţii de Conturi, este de necontestat ca impotriva hotãrîrilor lor se poate exercita, dupã epuizarea cãilor administrativ-jurisdicţionale, recursul la Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art. 4 din Legea nr. 29/1990, unde se poate invoca excepţia de neconstituţionalitate. Împrejurarea ca excepţia poate fi invocatã numai în fata instanţei judecãtoreşti şi deci judecãtorul financiar ar fi obligat sa soluţioneze pe fond litigiul, fãrã rezolvarea în prealabil a constituţionalitãţii legii ce urmeazã sa o aplice, nu este specifica numai cazurilor în care cauzele sînt de competenta altor organe de jurisdicţie, deoarece şi instanţele judecãtoreşti, cu excepţia Curţii Supreme de Justiţie, pot proceda la soluţionarea fondului, în condiţiile în care legea lasa la latitudinea lor suspendarea judecaţii [art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 şi art. 32 din Legea nr. 56/1993]. De aceea art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 îngãduie rejudecarea proceselor, dacã s-a stabilit, prin decizia definitiva a Curţii Constituţionale, neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe.
Este de menţionat ca Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. II din 15 februarie 1995 s-a pronunţat în temeiul art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, care prevede ca interpretarea data de plen, cu votul majoritãţii judecãtorilor, este obligatorie pentru completul de judecata. În sensul acestei decizii, respectiv ca instanţele Curţii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 21 din 20 februarie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 23 martie 1995, şi prin deciziile nr. 46 din 2 mai 1995 şi nr. 14 din 13 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.
Întrucît de la data acestei decizii nu au intervenit elemente care sa justifice o eventuala schimbare a practicii jurisdicţionale a Curţii, urmeazã ca excepţia de fata sa fie respinsã ca vadit nefondata, Curtea Constituţionalã nefiind legal sesizatã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (2), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, i unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16, <>art. 31 şi 32 din Legea nr. 94/1992 , invocatã de recurentul Scarlat Mircea în Dosarul nr. 124/1994 al Sectiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, Curtea Constituţionalã nefiind legal sesizatã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 30 aprilie 1996.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
