Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 117 din 16 noiembrie 1994.
Victor Dan Zlatescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 249 din Codul penal, invocatã de inculpatul Meregiu Gavrila în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea, cu care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã prin Încheierea din 3 august 1993 a acestui tribunal.
La apelul nominal, pãrţile lipsa.
Procedura legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele completului da cuvintul procurorului, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca vadit nefondata, deoarece, în esenta, considera ca speta ridica o problema de încadrare juridicã a faptei, iar nu de constitutionalitate.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
deliberind asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate, retine urmãtoarele:
La termenul de judecata din 3 august 1993 inculpatul Meregiu Gavrila a ridicat, în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea, excepţia de neconstituţionalitate a art. 249 din Codul penal, sustinind ca prevederile acestui articol cer ca subiectul activ al infracţiunii sa aibã calitatea de funcţionar, iar el îndeplineşte funcţia de sofer.
Exprimindu-şi opinia, Tribunalul Tulcea considera ca art. 249 din Codul penal este neconstitutional şi, în consecinta, abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie. Considera, de asemenea, ca, în speta, inculpatul a pus în discuţie incidenta prevederilor art. 249 din Codul penal cu fapta pentru care a fost trimis în judecata, aspect ce intra în competenta de soluţionare a instanţei judecãtoreşti.
Curtea Constituţionalã, potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Guvern se contesta competenta Curţii Constituţionale în soluţionarea exceptiei invocate, considerind ca aceasta nu este o problema de ordin constituţional, ci o chestiune de interpretare juridicã, de competenta instanţelor judecãtoreşti. Pe fond se susţine ca, atît noţiunea de obştesc, folositã în art. 145 din Codul penal, cît şi categoria juridicã de avut obştesc, nu sunt contrare Constituţiei, aceasta din urma avînd o sfera mai larga decît conceptul de avut public în care se identifica doar bunurile proprietãţii publice. De altfel, practic, problemele legate de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor penale referitoare la avutul obştesc au fost rezolvate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 38/1993.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 3 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã constata ca este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate. Faptul ca Tribunalul Tulcea, în opinia exprimatã, a considerat ca prevederile art. 249 din Codul penal sunt neconstituţionale şi, în consecinta, abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, nu este de natura sa atragã necompetentã Curţii, de vreme ce instanta de judecata nu a statuat aceasta prin dispozitivul Încheierii din 3 august 1993, ci a sesizat Curtea Constituţionalã. În consecinta, sub acest aspect, Tribunalul Tulcea s-a desesizat de soluţionarea exceptiei, aceasta revenind Curţii Constituţionale.
Cît priveşte problema de fond, neconstituţionalitatea prevederilor art. 249 din Codul penal, ipoteza avutã în vedere la invocarea exceptiei este cea referitoare la paguba cauzatã avutului obştesc.
Analizînd constituţionalitatea prevederilor din Codul penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, se constata ca noţiunea de avut obştesc nu se confunda cu noţiunea de proprietate, atît timp cît desemneazã un interes general al societãţii şi vizeazã proprietatea publica.
Actualele dispoziţii constituţionale - art. 135 alin. (2) din Constituţie - consacra doua forme de proprietate publica şi privatã, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte ca proprietatea publica aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
Alin. (4) şi (5) ale art. 135 din Constituţie desemneazã bunurile ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice şi regimul juridic aplicabil acestora. Referitor la proprietatea privatã, Constituţia prevede în art. 41 alin. (2) ca aceasta este ocrotitã în mod egal, indiferent de titular. Subiectele acestui drept de proprietate sunt atît statul, cît şi cetãţenii, precum şi regiile autonome.
Bunurile regiilor autonome şi ale societãţilor comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privatã, deoarece, potrivit art. 5 şi <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , titularul dreptului de proprietate este regia autonomã sau societatea comercialã. Statul este un simplu acţionar care deţine o cota-parte din capitalul social ce nu se confunda cu patrimoniul persoanei juridice, cu atît mai mult cu cît, potrivit <>Legii privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991 , în urmãtorii ani va avea loc un proces de înstrãinare a acţiunilor deţinute de stat.
Fata de dispoziţiile art. 41 şi art. 135 din Constituţie, termenul de avut obştesc urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie. Constatarea abrogãrii parţiale a acestor dispoziţii este consecinta constituţionalã prevãzutã de art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã, în cazul contrarietatii unei legi preconstitutionale cu prevederile Constituţiei.
În cazul legilor anterioare Constituţiei, neconstituţionalitatea are un caracter specific, întrucît are o cauza posterioarã legii, ce consta în contradictia ca cu textul noii Constituţii, ceea ce conduce la abrogarea legii anterioare, potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã.
În sensul celor arãtate este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, prin care s-a constatat ca dispoziţiile din Codul penal, referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, acestea urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
În cazul în care, ca în speta, este contestatã atît calitatea de funcţionar a inculpatului, cît şi tipul de proprietate - publica sau privatã - a societãţii pagubite, competenta de soluţionare a litigiului revine, exclusiv, instanţei de judecata, respectiv Tribunalului Tulcea, care trebuie sa facã o corecta aplicare a legii.
Dacã Curtea Constituţionalã ar soluţiona problema de fond, ar insemna sa se substituie instanţei judecãtoreşti în rezolvarea litigiului, ceea ce este contrar prevederilor art. 144 din Constituţie.
Ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Meregiu Gavrila va fi admisã, constatindu-se ca dispoziţiile art. 249 din Codul penal sunt parţial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, el urmînd a fi aplicat numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, care formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c), <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Meregiu Gavrila în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea şi constata ca dispoziţiile art. 249 din Codul penal sunt parţial abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, acestea urmînd a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 18 mai 1994.
PREŞEDINTE,
dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
