Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 52 din 16 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihna ale conducatorilor vehiculelor care efectueaza transporturi rutiere si organizarea timpului de munca al lucratorilor mobili in transportul rutier de marfuri si persoane
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 88 din 5 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "BANA-N" - S.R.L. în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006 al Judecãtoriei Sãlişte.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 iulie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006, Judecãtoria Sãlişte a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "BANA-N" - S.R.L. în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât "instituie rãspunderea întreprinderii (angajatorului) pentru o faptã comisã în mod direct de conducãtorul auto (angajat) fãrã consimţãmântul angajatorului şi chiar împotriva voinţei" acestuia.
Judecãtoria Sãlişte apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât "dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 44 şi art. 16 din Constituţie, ci, dimpotrivã, dau expresie acestora, deoarece, în cazul în care societatea suferã un prejudiciu datorat faptei ilicite a prepusului sãu, acesta poate obţine repararea integralã a prejudiciului produs de prepus, în conformitate cu dispoziţiile art. 998-999 din Codul de procedurã civilã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 466/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003, astfel cum au fost modificate şi completate ulterior prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 55/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 2 septembrie 2005, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 335/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.
Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1) lit. e): "(1) Contravenţiile prevãzute la art. 15 se sancţioneazã dupã cum urmeazã:[...]
e) cea de la lit. e), cu amendã de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), în cazul controlului de trafic sau la sediu, aplicabilã întreprinderii, şi imobilizarea vehiculului aflat în trafic, pânã la îndeplinirea condiţiilor privind timpul de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã, dupã caz, sau cu amendã de la 3.500 lei (RON) la 4.000 lei (RON), aplicabilã întreprinderii, în cazul controlului la sediu, dacã nu i-a sancţionat pe conducãtorii auto care nu au respectat prevederile prezentei ordonanţe."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privatã, indiferent de titular, coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte, şi ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 , în raport de prevederile art. 44 alin (2) din Legea fundamentalã, privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privatã, indiferent de titular, şi faţã de o motivare similarã. În acest sens este <>Decizia nr. 125 din 16 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 1 martie 2006, prin care Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, cã sancţiunea contravenţionalã prevãzutã de <>art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 nu poate fi consideratã de naturã sã încalce protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica formulatã în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât textul de lege ce face obiectul excepţiei nu consacrã nicio discriminare, fiind deopotrivã aplicabil tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei.
Prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte şi ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului nu sunt incidente în cauzã, deoarece autoarea excepţiei nu a fãcut nicio referire la vreun act internaţional pretins a fi încãlcat prin dispoziţiile legale criticate.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "BANA-N" - S.R.L. în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006 al Judecãtoriei Sãlişte.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
