Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 519 din 20 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila si art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 601 din 12 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Olimpia Ţintea în Dosarul nr. 3.443/civ/2005 (nr. unic 30.233/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, Olimpia Ţintea, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate deoarece, prin acordarea competenţei de soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului aceleiaşi instanţe de judecatã, pãrţile nu vor beneficia de un proces echitabil. Depune, în acest sens, note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.443/civ/2005 (nr. unic 30.233/2/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã şi a celor ale <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Olimpia Ţintea cu ocazia soluţionãrii recursurilor formulate împotriva unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale, având ca obiect o acţiune în pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), iar dispoziţiile <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 contravin art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, apreciazã cã, prin acordarea competenţei de soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului aceleiaşi instanţe de judecatã, pãrţile nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de cãtre o instanţã de judecatã superioarã. De asemenea, considerã cã, în speţã, prin retrimiterea pe cale administrativã a cauzei la curtea de apel, se modificã retroactiv competenţa de soluţionare a cauzei, care în mod corect ar fi trebuit sã fie soluţionatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacrã neretroactivitatea legii, conducând totodatã şi la tergiversarea judecãţii cauzei. Instanţa apreciazã cã se încãlcã şi principiul egalitãţii în faţa legii şi accesul liber la justiţie, deoarece pãrţile nu beneficiazã de un control judiciar real exercitat de o instanţã de judecatã superioarã. Imparţialitatea, parte esenţialã a unui act de justiţie, este grav lezatã prin soluţionarea cãii de atac de aceeaşi instanţã de judecatã care a pronunţat hotãrârea supusã cãii de atac, ceea ce contravine art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, considerã cã dispoziţiile de lege criticate lezeazã dreptul la apãrare prin privarea de posibilitatea exercitãrii unui grad de jurisdicţie, ceea ce contravine şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns. În final, instanţa apreciazã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevãd cã justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã şi cele ale <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 725 alin. 1 şi 2: "Dispoziţiile legii noi de procedurã se aplicã, din momentul intrãrii ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecatã începute sub legea veche, precum şi executãrilor silite începute sub acea lege.
Procesele în curs de judecatã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţã sunt pe deplin aplicabile.";
- Art. II alin. (3): "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacrã neretroactivitatea legii şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, şi <>Decizia nr. 229 din 9 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 4 aprilie 2006, Curtea a statuat cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, în jurisprudenţa sa constantã, precum <>Decizia nr. 546 din 18 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.004 din 11 noiembrie 2005, Curtea a statuat cã aceste dispoziţii legale instituie regula de drept comun ce constã în aplicarea imediatã a legii procesuale noi, aceeaşi instanţã putând fi învestitã cu soluţionarea a douã cãi de atac în aceeaşi cauzã, ceea ce nu relevã însã nici un fine de neconstituţionalitate.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã impunã schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Olimpia Ţintea în Dosarul nr. 3.443/civ/2005 (nr. unic 30.233/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
