Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 517 din 9 aprilie 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 si   art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, precum si a dispozitiilor   art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 517 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 si art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, precum si a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 5 iunie 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, precum şi a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, excepţie ridicatã de Emil Siegmeth în Dosarul nr. 6.538/108/2006 al Tribunalului Arad - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.538/108/2006, Tribunalul Arad - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, precum şi a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, excepţie ridicatã de Emil Siegmeth.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 sunt neconstituţionale, deoarece, deşi par sã reglementeze o infracţiune distinctã, diferitã de cele prevãzute în Codul penal, fãrã sã defineascã conţinutul şi domeniul sancţionator, se limiteazã sã facã trimitere la reglementarea comunã, autorizând aplicarea prin analogie a pedepsei prevãzute de Codul penal. În ceea ce priveşte <>art. 23 din Legea nr. 656/2002 , se aratã cã încalcã principiul separaţiei puterilor în stat şi înfãptuirea justiţiei, prin aceea cã reglementeazã criterii de stabilire a vinovãţiei exclusiv pe temeiuri obiective, aducând atingere independenţei judecãtorului în aprecierea probelor. Se mai aratã şi faptul cã modificarea aceluiaşi text de lege prin ordonanţã de urgenţã încalcã prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã, deoarece nu a existat o situaţie extraordinarã care sã impunã adoptarea unei ordonanţe de urgenţã.
Tribunalul Arad - Secţia penalã apreciazã cã este întemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 . Aceasta întrucât <>art. 8 din Legea nr. 39/2003 , ca lege specialã, incrimineazã o infracţiune distinctã, diferitã de cea existentã în Codul penal, fãrã ca domeniul sancţionator şi conţinutul acesteia sã fie definite, fãcându-se trimitere la reglementarea comunã, ceea ce încalcã principiul legalitãţii incriminãrii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 23 din Legea nr. 656/2002 , se apreciazã cã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcã dispoziţiile constituţionale şi ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, precum şi cele ale <>art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
<>Art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 au urmãtorul cuprins:
- Art. 7: "(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru faptele prevãzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional organizat.
(3) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) au fost urmate de sãvârşirea unei infracţiuni grave, se aplicã regulile de la concursul de infracţiuni.";
- Art. 8: "Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui grup, în vederea sãvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, dupã caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal."
<>Art. 23 din Legea nr. 656/2002 are urmãtorul cuprins: "(1) Constituie infracţiunea de spãlare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând cã provin din sãvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulãrii originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a sãvârşit infracţiunea din care provin bunurile sã se sustragã de la urmãrire, judecatã sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevãratei naturi a provenienţei, a situãrii, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietãţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând cã bunurile provin din sãvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând cã acestea provin din sãvârşirea de infracţiuni.
(3) Tentativa se pedepseşte.
(4) Dacã fapta a fost sãvârşitã de o persoanã juridicã, pe lângã pedeapsa amenzii se aplicã, dupã caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevãzute la art. 531 alin. (3) lit. a)-c) din Codul penal.
(5) Cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevãzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, ale art. 73 lit. h) privind reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptãrii ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului şi ale art. 124 - Înfãptuirea justiţiei, cu raportare la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind legalitatea pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte constituţionalitatea <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, rãspunzând unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 1.190 din 13 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2008, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, cã prevederile <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu încalcã dispoziţiile art. 23 alin. (12) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentalã.
De asemenea, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a rãspunderii penale printr-o normã juridicã explicativã, care nu încalcã prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, aşa cum a mai reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 175 din 10 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, analogia, ca instituţie juridicã, se plaseazã în sfera aplicãrii legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, cãci analogia implicã absenţa normei şi, în consecinţã, libertatea recunoscutã unei autoritãţi publice - în mod excepţional şi nu în materie penalã - de a stabili ea însãşi regula dupã care urmeazã sã rezolve un caz, luând ca model o altã soluţie pronunţatã într-un alt cadru reglementat. Or, aşa cum se poate observa, <>art. 8 din Legea nr. 39/2003 , criticat în prezenta cauzã, prevede expres cã infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
II. Referitor la dispoziţiile <>art. 23 din Legea nr. 656/2002 , care reglementeazã infracţiunea de spãlare a banilor, se constatã cã nu aduc nicio atingere independenţei judecãtorului în aprecierea probelor. De asemenea, modificarea acestui text de lege prin ordonanţã de urgenţã este în concordanţã cu dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie. Se observã în acest sens cã în preambulul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 53/2008 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 656/2002 este motivatã urgenţa care a determinat adoptarea acestei reglementãri, impusã de necesitatea respectãrii obligaţiilor ce revin României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeanã şi a transpunerii în legislaţia internã a unor directive, precum şi de faptul cã termenul-limitã de implementare pentru toate statele membre a fost 15 decembrie 2007, neexistând derogãri pentru noile state membre.

Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi <>art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, precum şi a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, excepţie ridicatã de Emil Siegmeth în Dosarul nr. 6.538/108/2006 al Tribunalului Arad - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016