Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 517 din 8 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) si (3), art. 10 si art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a celorlalte prevederi din lege referitoare la contractele administrative
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Ion Tiucã - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi <>art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celorlalte prevederi din lege referitoare la contractele administrative, excepţie ridicatã de Regia Autonomã de Transport Public Iaşi în Dosarul nr. 3.986/99/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã Curtea cã partea Consiliul Local al Municipiului Iaşi a transmis la dosarul cauzei o notã scrisã prin care sesizeazã faptul cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã nu este motivatã şi solicitã atât motivarea acesteia, cât şi comunicarea argumentelor formulate în susţinerea excepţiei. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, contrar prevederilor <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , aceasta nu este motivatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.986/99/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c), art 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi <>art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celorlalte prevederi referitoare la contractele administrative. Excepţia a fost ridicatã de Regia Autonomã de Transport Public Iaşi într-o cauzã comercialã privind soluţionarea unui recurs. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia nu indicã textele din Legea fundamentalã pretins a fi încãlcate, precizând cã va dezvolta şi motiva excepţia de neconstituţionalitate "în faţa instanţei de recurs şi în procedura specialã, în faţa Curţii Constituţionale". În esenţã, acesta îşi formuleazã critica de neconstituţionalitate alãturi de motivele de recurs, care privesc aspectele legate de competenţa materialã de judecatã, pentru care Curtea de Apel Iaşi a admis apelul în cauzã şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege examinate nu contravin prevederilor din Constituţie vizate a fi încãlcate. Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii, apreciazã cã prevederile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi <>art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Acestea definesc noţiunea de "act administrativ", instituie regula potrivit cãreia principiul libertãţii contractuale este subordonat principiului prioritãţii interesului public ori stabilesc competenţa şi soluţiile instanţei de contencios administrativ, ceea ce nu este de naturã sã aducã atingere principiului egalitãţii, accesului liber la justiţie, dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã sau prevederilor constituţionale ale art. 126 şi 129 privind instanţele de judecatã, respectiv dreptul la folosirea cãilor de atac. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi <>art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celorlalte prevederi referitoare la contractele administrative. Actul normativ criticat a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004 şi a fost modificat şi completat prin <>Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, precum şi prin <>Legea nr. 97/2008 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008. Textele de lege atacate, individualizate de autorul excepţiei, au urmãtoarea redactare: - Art. 2 alin. (1) lit. c) - Semnificaţia unor termeni: "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: (...) c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publicã, în regim de putere publicã, în vederea organizãrii executãrii legii sau a executãrii în concret a legii, care dã naştere, modificã sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autoritãţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã, executarea lucrãrilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevãzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrative."; - Art. 8 alin. (2) şi (3) - Obiectul acţiunii judiciare: "(2) Instanţa de contencios administrativ este competentã sã soluţioneze litigiile care apar în fazele premergãtoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ. (3) La soluţionarea litigiilor prevãzute la alin. (2) se are în vedere regula dupã care principiul libertãţii contractuale este subordonat principiului prioritãţii interesului public."; - Art. 10 - Instanţa competentã: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de pânã la 500.000 de lei se soluţioneazã în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţioneazã în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacã prin lege organicã specialã nu se prevede altfel. (2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecã de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecã de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacã prin lege organicã specialã nu se prevede altfel. (3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul sãu sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacã reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale."; - Art. 18 alin. (4) - Soluţiile pe care le poate da instanţa: "(4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formeazã un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate: a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte; b) obliga autoritatea publicã sã încheie contractul la care reclamantul este îndrituit; c) impune uneia dintre pãrţi îndeplinirea unei anumite obligaţii; d) suplini consimţãmântul unei pãrţi, când interesul public o cere; e) obliga la plata unor despãgubiri pentru daunele materiale şi morale." Autorul excepţiei nu individualizeazã niciun text din Constituţie ca fiind încãlcat, arãtând doar cã dispoziţiile de lege criticate "contravin în mod vãdit mai multor prevederi cu caracter de principiu ale Legii fundamentale". Astfel cum se menţioneazã în încheierea de sesizare, autorul a susţinut în fapt încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 alin. (1) care consacrã dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 126 alin. (6) care garanteazã controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice pe calea contenciosului administrativ şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã, deoarece, contrar dispoziţiilor <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate", excepţia de neconstituţionalitate este nemotivatã. Faptul cã autorul acesteia îşi rezervã dreptul de a completa motivarea pe parcursul soluţionãrii recursului sau a excepţiei nu îndepãrteazã aplicabilitatea textului de lege menţionat. Aceasta, deoarece cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultã din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisã a autorului, iar aceasta din urmã nu poate fi completatã în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia pãrţilor în faţa instanţei de judecatã. Curtea observã în acelaşi timp cã încheierea de sesizare cuprinde prevederile constituţionale pretins a fi încãlcate, extrase din susţinerile orale ale autorului şi din situaţia de fapt specificã speţei. Chiar şi aşa, acceptând cã menţiunile din încheierea de sesizare completeazã susţinerile autorului, acestea nu se convertesc într-o veritabilã criticã de neconstituţionalitate. Aceasta, deoarece simpla indicare a unor texte din Constituţie, fãrã explicitarea pretinsei relaţii de contrarietate a textelor criticate faţã de acestea, nu poate avea valoarea unei motivãri a excepţiei. În temeiul aceluiaşi <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , invocat mai sus, o astfel de excepţie este inadmisibilã. În sfârşit, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei au în realitate natura unor considerente de fapt, relevante pentru soluţionarea recursului aflat pe rolul instanţei, şi nu a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, şi urmãresc modalitatea în care instanţa de apel a interpretat şi aplicat prevederile de lege criticate. Or, competenţa Curţii Constituţionale nu poate fi confundatã cu cea a unei instanţe de recurs, astfel cã asemenea susţineri nu pot fi primite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi <>art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celorlalte prevederi din lege referitoare la contractele administrative, excepţie ridicatã de Regia Autonomã de Transport Public Iaşi în Dosarul nr. 3.986/99/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
