Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 517 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 423 din 25 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Viorel Gheorghe Hausi în Dosarul nr. 3.525/100/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 15 mai 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 29 mai 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.525/100/2006, Tribunalul Maramureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Viorel Gheorghe Hausi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile <>art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 ocrotesc prioritar interesele unor terţi indiferent de buna sau reaua-credinţã a acestora şi adoptã o formulã comunã de indemnizare a foştilor proprietari pentru o mãsurã care nu are caracter de ordin general. Or, este de principiu faptul cã legiuitorul nu poate adopta formule comune de indemnizaţie decât în compensarea unor mãsuri cu caracter general, cum ar fi, de exemplu, exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã. Prin urmare, textul de lege criticat aduce atingere excesivã dreptului de proprietate privatã şi principiului garantãrii de cãtre stat a acestui drept.
Tribunalul Maramureş - Secţia civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã excepţia neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. III alin. (2^4) din Legea nr.169/1997 sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , dispoziţii introduse prin articolul unic pct. 4 din titlul V al <>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "În cazul unor înstrãinãri succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sã remitã preţul actualizat fostului proprietar rãmas fãrã teren."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi alin. (6) referitoare la garantarea proprietãţii private, expropriere şi despãgubirile cuvenite în acest caz.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, asupra criticii având ca obiect dispoziţiile <>art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 375/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, constatând cã aceste dispoziţii, introduse prin Legea privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, care au format obiectul sesizãrii, sunt constituţionale. Curtea a reţinut cã "legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câştigate în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, cã actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate, emise în condiţii ilegale, sunt lovite de nulitate absolutã. Efectul nulitãţii absolute de repunere în situaţiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptãţiţi sã beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor".
Astfel, în situaţia în care respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpã rare succesive sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiţiei pentru constatarea nulitãţii absolute a titlului iniţial, potrivit <>art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1990. Însã în aceste cazuri dispoziţiile legale aplicabile nu trebuie sã creeze o stare de instabilitate a raporturilor juridice şi sã aducã atingere drepturilor câştigate în temeiul legilor menţionate anterior, ce au reglementat regimul reconstituirii şi constituirii dreptului de proprietate funciarã. Astfel, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligaţia persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite preţul actualizat fostului proprietar rãmas fãrã teren.
De altfel, opţiunea legiuitorului de a-i prefera pe subdobânditorii înstrãinãrilor succesive nu vine în contradicţie cu spiritul Legii nr.18/1991, şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situaţia în care restituirea în naturã nu mai poate opera, devin aplicabile dispoziţiile referitoare la remiterea preţului actualizat.
Însã Curtea reţine cã reglementarea sancţiunii nulitãţii absolute a actelor emise în mod ilegal, pânã la adoptarea legii criticate, nu presupune încãlcarea principiului statului de drept şi respectarea principiului de dreptate, consacrat ca valoare constituţionalã la art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã, care prevede cã "România este stat de drept [...] în care [...] drepturile şi libertãţile cetãţenilor [...], dreptatea [...] reprezintã valori supreme, [...] şi sunt garantate". Astfel, legiuitorul a stabilit cã existenţa drepturilor dobândite cu rea-credinţã sau prin abuzul autoritãţii publice nu este compatibilã cu garantarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, potrivit prevederilor art. 57 din Constituţie, în virtutea cãrora "Cetãţenii români [...] trebuie sã-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi". Or, este de competenţa instanţelor judecãtoreşti sã constate, în funcţie de probele administrate în cauzã, buna sau reaua-credinţã a celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul sau a subdobânditorului terenului şi, dupã caz, sã facã aplicarea dispoziţiilor <>art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 sau a celor care constituie dreptul comun în materia cauzei contractelor civile, respectiv art. 966-968 din Codul civil.
Prin urmare, autorul excepţiei nu face o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, întrucât problemele pe care le ridicã reprezintã chestiuni de aplicare a legii, care ţin exclusiv de competenţa instanţei de judecatã, astfel încât excepţia cu un atare obiect este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Viorel Gheorghe Hausi în Dosarul nr. 3.525/100/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
