Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 516 din 15 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 si art. 215^1 alin. 2 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 20 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 5 şi art. 215^1 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ştefan Riza în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.332D/2011.
La apelul nominal se prezintã reprezentantul pãrţii Societatea Comercialã "Liberty" - S.R.L. din Bucureşti şi reprezentantul pãrţii Societatea Comercialã "Metanef" - S.A. din Bucureşti, domnul consilier juridic Costel Guţã. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã, pe rând, cuvântul reprezentanţilor pãrţilor Societatea Comercialã "Liberty" - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Comercialã "Metanef" - S.A. din Bucureşti, care lasã la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece nu a fost motivatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 5 şi art. 215^1 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ştefan Riza în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetãri pentru sãvârşirea infracţiunilor de înşelãciune şi delapidare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale sunt neconstituţionale, deoarece în speţa dedusã judecãţii se fac cercetãri pentru sãvârşirea infracţiunilor de înşelãciune şi gestiune frauduloasã ce au avut consecinţe deosebit de grave. Or, instanţa de judecatã este datoare sã aplice corect legea, ţinând seama de dispoziţiile art. 13 în raport cu art. 74^1 din Codul penal.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã aratã cã prin invocarea excepţiei se urmãreşte o interpretare a textelor în vigoare, fapt care nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale. Cu toate acestea, tribunalul apreciazã cã nu revine instanţei de drept comun sã respingã excepţia ca atare şi numai Curtea Constituţionalã este competentã sã cenzureze o astfel de inadmisibilitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 5 - Înşelãciunea şi art. 215^1 alin. 2 - Delapidarea, ambele din Codul penal - care au urmãtorul conţinut:
- Art. 215 alin. 5: "Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 215^1 alin. 2: "În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a invocat niciun temei constituţional în susţinerea acesteia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei nu a arãtat care sunt temeiurile constituţionale afectate de dispoziţiile legale criticate şi nici în ce constã o eventualã contrarietate a acestora cu Constituţia.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea a conturat în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012) o anumitã structurã inerentã şi intrinsecã oricãrei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalitãţii, textul de referinţã pretins încãlcat, precum şi motivarea de cãtre autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele douã texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalitãţii textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicãri a textului pretins neconstituţional, fie menţionãrii conţinutului sãu normativ, iar cel de-al doilea indicãrii textului sau principiului constituţional pretins încãlcat.
În aceste condiţii, Curtea constatã cã nu poate reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, sens în care excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate".
De asemenea, din susţinerile scrise ale autorului excepţiei se desprinde concluzia cã acesta solicitã, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, interpretarea textelor legale criticate prin trimitere la dispoziţiile referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile ori la dispoziţiile art. 74^1 din Codul penal declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011.
Or, o astfel de competenţã excedeazã Curţii Constituţionale, întrucât numai judecãtorului de drept comun îi revine sarcina ca în cadrul înfãptuirii actului de justiţie sã interpreteze şi sã aplice normele legale.
Prin urmare, în acord şi cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, potrivit cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu care a fost sesizatã, excepţia este şi din aceastã perspectivã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5 şi art. 215^1 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ştefan Riza în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
