Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 516 din 11 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 991 din 9 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, excepţie ridicatã de Sindicatul Alternativa 2002 Azomureş în Dosarul nr. 6.486/2004 al Tribunalului Târgu Mureş.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, doamna consilier juridic Ribana Murar, cu delegaţie la dosar, iar pentru partea Societatea Comercialã "Azomureş" - S.A., doamna consilier juridic Ramona Pergel, de asemenea cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia aşa cum a fost formulatã şi depune concluzii scrise.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Azomureş" - S.A. depune concluzii scrise de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere existenţei dreptului la grevã, ci instituie, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate, anumite limite ale exercitãrii acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.486/2004, Tribunalul Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã.
Excepţia a fost ridicatã de Sindicatul Alternativa 2002 Azomureş în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã, raportat la litigiul dedus judecãţii, instanţa a încadrat nejustificat societatea ca fãcând parte din categoria celor care îşi desfãşoarã activitatea cu foc continuu. Acest lucru a fost de naturã a determina aplicarea dispoziţiilor legale criticate privitoare la condiţiile de exercitare a dreptului la grevã menţionate la <>art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 . Or, Societatea Comercialã "Azomureş" - S.A. este o unitate privatã şi deci nu se pune problema apãrãrii securitãţii naţionale pentru a se putea înscrie în criteriile prevãzute de art. 53 din Constituţie. De asemenea, potrivit art. 52 din lege, exerciţiul dreptului la grevã este oricum limitat pentru motive de sãnãtate publicã. Prin urmare, atâta vreme cât scopul urmãrit de legiuitor nu este profitul unora, ci doar necesitatea protejãrii unor drepturi fundamentale, nu se mai justificã o prevedere suplimentarã - o treime din activitate -, care nu face decât sã traseze o limitã absolut arbitrarã.
Nu în ultimul rând, mãsura restrângerii dreptului fundamental la grevã trebuie sã fie aplicatã fãrã a aduce atingere dreptului sau libertãţii. Or, prin reglementarea criticatã exerciţiul dreptului consacrat de art. 43 din Constituţie este drastic limitat, fiind practic imposibilã organizarea unei greve. Astfel, administraţia societãţii pretinde cã activitatea societãţii s-ar desfãşura în siguranţã doar în condiţiile asigurãrii a circa 66% din activitate, ceea ce presupune menţinerea aproape în totalitate a personalului la locul de muncã, situaţie care nu mai poate oferi atingerea finalitãţii dreptului la grevã.
Tribunalul Târgu Mureş opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Exerciţiul dreptului constituţional la grevã poate fi restrâns numai dacã se impune pentru apãrarea sãnãtãţii publice şi a drepturilor cetãţenilor, iar restrângerea trebuie sã fie necesarã într-o societate democraticã şi proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, fãrã a aduce atingere existenţei dreptului. Pe lângã restrângerea impusã de <>art. 52 din Legea nr. 168/1999 , art. 66 alin. (2), având ca raţiune aceleaşi considerente privitoare la nepunerea în pericol a vieţii şi sãnãtãţii oamenilor şi la asigurarea funcţionãrii tuturor instalaţiilor, fãrã a se face vreo distincţie în funcţie de natura acestora, limiteazã dreptul la grevã în mod excesiv, nejustificat şi superfluu.
Ca atare, restrângerea prevãzutã de <>art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 , în cazul salariaţilor din unitãţile cu foc continuu, excedeazã necesitãţilor dintr-o societate democraticã şi nu este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, aducând atingere înseşi existenţei dreptului la grevã.
De asemenea, inexistenţa unei distincţii în funcţie de sectorul de activitate al unitãţilor cu foc continuu contravine art. 43 alin. (2) din Constituţie, deoarece serviciul minim de o treime din activitate nu a fost impus pentru asigurarea serviciilor esenţiale pentru societate. Aceste servicii sunt enumerate în art. 63-66 alin. (2) din lege şi nu se poate susţine cã, aprioric, categoria unitãţilor cu foc continuu asigurã servicii esenţiale pentru societate - de pildã, un combinat chimic, deşi se autointituleazã cu foc continuu, nu asigurã acest gen de servicii.
Prin urmare, condiţiile legale care trebuie îndeplinite pentru exercitarea dreptului la grevã trebuie sã fie rezonabile, astfel încât sã nu limiteze considerabil mijloacele de acţiune, iar stabilirea unor servicii minime poate fi posibilã doar în cazul serviciilor esenţiale pentru societate, adicã a celor de utilitate publicã de importanţã fundamentalã.
În concluzie, în opinia instanţei, noţiunea de foc continuu nu trebuie sã se confunde cu cea de unitate care asigurã servicii esenţiale pentru societate şi, deci, nu poate fi restrâns dreptul la grevã al salariaţilor sub simplul pretext cã ar lucra în unitãţi cu foc continuu.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 8 pct. 1 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, dreptul la grevã se exercitã în conformitate cu legile fiecãrui stat, iar conform dispoziţiilor <>art. G din Carta socialã europeanã, ratificatã de România prin Legea nr. 74/1999 , este permisã stabilirea prin lege de restricţii necesare într-o societate democraticã, pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertãţilor altora sau pentru a proteja ordinea publicã, securitatea naţionalã, sãnãtatea publicã sau bunele moravuri.
Dispoziţiile legale criticate nu împiedicã exercitarea dreptului la grevã, ci instituie anumite limitãri generate tocmai de necesitatea evitãrii consecinţelor asupra sãnãtãţii şi vieţii oamenilor, precum şi asupra proceselor de producţie, care trebuie sã se desfãşoare neîntrerupt în condiţii de deplinã siguranţã. Prin urmare, fãrã a se aduce atingere existenţei dreptului în substanţa sa, stabilirea limitelor exercitãrii dreptului la grevã în diferite situaţii, inclusiv proporţionalitatea acestei mãsuri cu situaţia respectivã, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile fundamentale invocate, precum şi prevederile documentelor internaţionale ratificate prin <>Legea nr. 74/1999 permit instituirea unor limitãri ori condiţionãri ale dreptului la grevã, îndeosebi pentru a garanta asigurarea serviciilor esenţiale pentru societate, întrucât, în mod inevitabil, exercitarea acestui drept afecteazã nu numai pãrţile în conflict, ci şi domenii sau sectoare în care activitatea este paralizatã ca urmare a încetãrii unor servicii, cum ar fi încetarea funcţionãrii sistemului energetic naţional.
În consecinţã, dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale şi nu contravin nici celor referitoare la art. 43 din Constituţie, deoarece impunerea asigurãrii unei treimi din activitate pe perioada grevei se încadreazã în condiţiile stabilite de art. 8 pct. 1 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, potrivit cãrora dreptul la grevã se exercitã în conformitate cu legile fiecãrui stat, precum şi cu cele din Carta socialã europeanã, ratificatã prin <>Legea nr. 74/1999 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu urmãtorul conţinut: "Salariaţii din unitãţile sistemului energetic naţional, din unitãţile operative de la sectoarele nucleare, din unitãţile cu foc continuu pot declara grevã cu condiţia asigurãrii a cel puţin unei treimi din activitate, care sã nu punã în pericol viaţa şi sãnãtatea oamenilor şi care sã asigure funcţionarea instalaţiilor în deplinã siguranţã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 43 referitoare la Dreptul la grevã şi ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei nu criticã <>art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 în integralitate, ci numai partea care se referã la unitãţile cu foc continuu, susţinând cã limitarea dreptului la grevã al salariaţilor din aceste unitãţi prin condiţia asigurãrii a cel puţin unei treimi din activitate este excesivã, întrucât unitãţile cu foc continuu de felul celei care este parte în litigiu - Societatea Comercialã "Azomureş" - S.A. - nu presteazã o activitate a cãrei întrerupere sã punã în pericol viaţa şi sãnãtatea oamenilor sau siguranţa naţionalã, pentru a justifica limitarea prevãzutã de lege. Aceste susţineri nu pot fi primite, dat fiind cã limitarea prevãzutã de textul de lege atacat se întemeiazã pe dispoziţiile constituţionale menţionate.
Curtea mai constatã, de asemenea, cã, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de împrejurarea cã instanţa de judecatã a încadrat Societatea Comercialã "Azomureş" - S.A. în categoria unitãţilor cu foc continuu şi cã, pe cale de consecinţã, textul criticat ar fi neconstituţional. Or, problema dacã o anumitã unitate se încadreazã sau nu în noţiunea de unitate cu foc continuu nu este o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, de competenţa instanţelor judecãtoreşti, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "asigurã controlul constituţionalitãţii legilor [...] care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei", şi nu este chematã sã cenzureze o eventualã aplicare neconstituţionalã a legii.
În concluzie, având în vedere cã problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constituţional şi cã în susţinerea excepţiei nu se reclamã contrarietatea dispoziţiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constatã cã excepţia este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, excepţie ridicatã de Sindicatul Alternativa 2002 Azomureş în Dosarul nr. 6.486/2004 al Tribunalului Târgu Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
