Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 9.064/2005 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, avocatul Romul Vonica, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
La dosarul cauzei a fost depusã o cerere din partea avocatului pãrţilor lipsã, Marius Sebastian Stiblea, prin care acesta solicitã Curţii Constituţionale acordarea unui nou termen de judecatã, întrucât se aflã în imposibilitatea de a se prezenta în faţa instanţei la termenul de astãzi.
Avocatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi reprezentantul Ministerului Public se opun amânãrii cauzei, în condiţiile în care dosarul se aflã la al treilea termen de judecatã, iar autorul cererii nu-şi justificã solicitarea.
Curtea, analizând cererea depusã la dosar, constatã cã aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, nefiind temeinic motivatã, şi, drept urmare, urmeazã a fi respinsã.
Pe fond, autorul excepţiei, prin avocat, aratã cã dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, întrucât, în situaţiile acolo precizate, instanţa de apel reţine cauza spre judecare, ceea ce este de naturã a aduce atingere principiului organizãrii şi funcţionãrii instanţelor judecãtoreşti pe baze ierarhice, respectiv principiului dublului grad de jurisdicţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, norma proceduralã supusã controlului fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 din Constituţie, care consacrã soluţionarea cauzelor cu celeritate, fãrã a garanta accesul la toate gradele de jurisdicţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 9.064/2005, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Dorina Vasilica.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor cuprinse în Constituţia României şi în tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului, prevederi ce reglementeazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, accesul liber la justiţie, înfãptuirea justiţiei şi folosirea cãilor de atac. Astfel, se aratã cã, prin aplicarea dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedurã civilã, instanţa de apel are posibilitatea sã reţinã procesul spre judecare, dupã ce a anulat hotãrârea atacatã, atunci când constatã propria sa competenţã sau dacã existã vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţã a judecat în fond, împrejurare ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi principiilor dublului grad de jurisdicţie şi constituirii ierarhice a instanţelor judecãtoreşti.
Tribunalul Iaşi apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 297 din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, ale art. 124 alin. (2), art. 126 şi 129.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 297 din Codul de procedurã civilã. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: "În cazul în care se constatã cã, în mod greşit, prima instanţã a rezolvat procesul fãrã a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a fãcut în lipsa pãrţii care nu a fost legal citatã, instanţa de apel va desfiinţa hotãrârea atacatã şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Dacã prima instanţã s-a declarat competentã şi instanţa de apel stabileşte cã a fost necompetentã, anulând hotãrârea atacatã, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent, afarã de cazul când constatã propria sa competenţã. În acest caz, precum şi atunci când existã vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţã a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmatã şi hotãrârea pronunţatã, va reţine procesul spre judecare."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) privitor la înfãptuirea justiţiei, art. 126 ce face referire la instanţele judecãtoreşti şi ale art. 129 care prevede folosirea cãilor de atac. De asemenea, se mai susţine nesocotirea mai multor prevederi referitoare la egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi în Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi formal, critica este îndreptatã împotriva art. 297 din Codul de procedurã civilã, în ansamblul sãu, din susţinerile autorului excepţiei rezultã cã în realitate aceasta vizeazã numai dispoziţiile alin. 2 teza a doua a normei procesuale sus-menţionate. Or, asupra constituţionalitãţii acestui text de lege Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 116/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2002, sau prin <>Decizia nr. 192/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, prilejuri cu care a reţinut urmãtoarele:
Egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, consacratã cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi gãseşte aplicare doar atunci când pãrţile se gãsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justificã acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic.
Per a contrario, când acestea se aflã în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecãreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativã care nu contravine, ci, dimpotrivã, decurge logic din chiar principiul enunţat.
Aşa fiind, ceea ce se semnaleazã în susţinerea excepţiei, cu titlu de fine de neconstituţionalitate a reglementãrii criticate, şi anume cã, potrivit acesteia, pãrţile au la dispoziţie douã sau numai o singurã cale de atac, în funcţie de modul în care a procedat prima instanţã la soluţionarea cauzei, cu sau fãrã examinarea fondului, chiar dacã instituie astfel douã regimuri juridice diferite, o face în considerarea existenţei a douã situaţii diferite, care, ca atare, nu puteau fi reglementate identic.
Totodatã, întrucât criteriul în funcţie de care îşi gãseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumitã situaţie prevãzutã de ipoteza normei, şi nu de apartenenţa sau de o calitate a persoanei, privitor la care îşi gãseşte aplicare, aşadar, intuitu personae, nu existã temei pentru calificarea reglementãrii deduse controlului ca fiind neconstituţionalã.
Pe de altã parte, reglementarea prevãzutã de art. 297 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces. Astfel, reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin hotãrârea pronunţatã în Cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat cã: "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sã-l defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept."
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 9.064/2005 al Tribunalului Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
