Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Regia Naţionalã a Pãdurilor Romsilva - Direcţia Silvicã Craiova în Dosarul nr. 24.033/2004 al Judecãtoriei Craiova.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã instanţa constituţionalã a statuat cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 24.033/2004, Judecãtoria Craiova a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Regia Naţionalã a Pãdurilor Romsilva - Direcţia Silvicã Craiova cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine art. 21 din Constituţia României, privind accesul liber la justiţie, deoarece îl pune pe autorul excepţiei în imposibilitatea de a achita cauţiunea cerutã de Codul de procedurã civilã, acesta având conturile blocate. "Condiţionând soluţionarea unei cereri de suspendare de plata unei cauţiuni prealabile, ni se îngrãdeşte posibilitatea de a accesa drepturile noastre în justiţie, cu atât mai mult cu cât Constituţia României prevede accesul liber la justiţie [...]. Plata cauţiunii în fapt creeazã o situaţie grea persoanei îndreptãţite la solicitarea unei suspendãri, de vreme ce cererea de suspendare a fost deja condiţionatã de plata taxei de timbru."
Judecãtoria Craiova apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã "instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii silite, reprezintã o garanţie pentru creditor, în vederea acoperirii eventualelor daune suferite prin întârzierea executãrii titlului executoriu". În plus, "specificul cauţiunii îl constituie restituirea ei contestatoarei, cu excepţia cazului când cererea a fost respinsã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a înseşi executãrii silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Totodatã, apreciazã cã accesul la justiţie este pe deplin respectat de dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, întrucât autorul cererii de suspendare are posibilitatea formulãrii unui recurs, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului cauţiunii, în cazul în care apreciazã cã acesta este exagerat. De asemenea, invocã şi jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, menţionând <>Decizia nr. 227/2004 .
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Astfel, art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu îngrãdeşte sub nici un aspect accesul liber la justiţie şi nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti sau de a se prevala de toate garanţiile procesuale. Obligaţia de a plãti cauţiune are caracterul unei garanţii instituite în favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendãrii executãrii silite, iar instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o îngrãdire a accesului liber la justiţie, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci doar o cerinţã necesarã pentru suspendarea executãrii silite.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, modificate prin <>art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziţii potrivit cãrora:
"Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora:
"(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul criticat a fãcut în numeroase rânduri obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, în <>Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, sau <>Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea a reţinut cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în concordanţã şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza Z şi alţii contra Marii Britanii, 2001, a statuat, de principiu, cã accesul liber la justiţie nu este absolut, el putând fi supus unor "restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie, ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi [...]".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Regia Naţionalã a Pãdurilor Romsilva - Direcţia Silvicã Craiova în Dosarul nr. 24.033/2004 al Judecãtoriei Craiova.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
