Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 514 din 18 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 80 din 24 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bãiţa" - S.A. în Dosarul nr. 2.263/2004 al Judecãtoriei Alba Iulia.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 11 noiembrie 2004, fiind consemnate în încheierea din acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la 18 noiembrie 2004.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.263/2004, Judecãtoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bãiţa" - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie. Astfel, deşi textul de lege criticat este cuprins într-un act normativ ce are ca scop accelerarea privatizãrii, deci crearea unei situaţii de competitivitate, rezultatul produs este de cu totul altã naturã, creându-se o situaţie privilegiatã pentru un debitor persoanã juridicã cu capital de stat, acesta având posibilitatea de a bloca orice încercare de recuperare a creanţelor creditorilor sãi printr-un act unilateral de voinţã. Prin faptul cã aceastã posibilitate este conferitã doar persoanelor juridice cu capital de stat se creeazã o situaţie discriminatorie, proprietatea privatã a statului fiind astfel supusã altui regim juridic, mult mai favorabil decât cel al proprietãţii private particulare, încãlcându-se astfel dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie.
Judecãtoria Alba Iulia considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât exerciţiul efectiv şi concret al dreptului este blocat prin simpla manifestare de voinţã a debitorului privilegiat, deşi procedura folositã a fost apelarea la forţa de constrângere a statului. Atât timp cât acest regim nu este recunoscut şi societãţilor comerciale cu capital privat apare evident cã existã o discriminare de tratament juridic încãlcându-se prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prin prevederile <>cap. VI din Legea nr. 137/2002 au fost instituite dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun, în scopul simplificãrii operaţiunilor procedurale în considerarea interesului general al statului şi al autoritãţilor administraţiei publice locale în calitate de acţionar sau asociat la societãţile comerciale supuse privatizãrii. Finalitatea urmãritã de legiuitor prin crearea acestor proceduri simplificate a fost aceea de a asigura egalitatea între creditorii societãţii comerciale aflate în procedura dizolvãrii, iar efectul depunerii hotãrârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului, respectiv suspendarea judecãrii acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societãţii comerciale, a termenelor de prescripţie a acţiunilor în realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi a procedurilor de executare silitã pornite împotriva societãţii comerciale, nu are ca scop decât instituirea unui tratament juridic egal pentru toţi creditorii societãţii şi acţionarii acesteia. Aşadar, critica autoarei excepţiei referitoare la încãlcarea de cãtre prevederile legale menţionate a principiului constituţional al garantãrii proprietãţii şi al ocrotirii acesteia, indiferent de titular, apare ca neîntemeiatã, dat fiind cã toţi creditorii societãţii comerciale debitoare sunt supuşi unui tratament juridic egal, fãrã a se realiza o protecţie diferitã a proprietãţii unora dintre aceştia, scopul dispoziţiilor legale criticate fiind acela de a-i proteja pe toţi creditorii societãţii comerciale debitoare.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate conţin dispoziţii procedurale speciale privind fuziunea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societãţilor comerciale supuse privatizãrii, fãrã ca acestea sã vinã în contradicţie cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie referitoare la garantarea, în limitele legii şi cu conţinutul prevãzut de aceasta, a dreptului de proprietate privatã şi a drepturilor de creanţã asupra statului, indiferent de titular.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "La data depunerii hotãrârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului se suspendã judecarea tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societãţii comerciale, termenele de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi orice procedurã de executare silitã pornitã împotriva ei."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţia României, ce au urmãtorul conţinut: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 137/2002 , aceastã lege stabileşte cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar potrivit dispoziţiilor art. 2, prevederile sale se aplicã societãţilor comerciale, indiferent de actul normativ în baza cãruia s-au înfiinţat, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, filialelor la care sunt acţionari sau asociaţi majoritari societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi regiilor autonome. De asemenea, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, intervine suspendarea judecãrii tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societãţii comerciale cu capital majoritar de stat a cãrei adunare generalã a acţionarilor a adoptat hotãrârea de dizolvare şi lichidare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi a procedurii de executare silitã pornite împotriva ei, de la data depunerii hotãrârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului. Curtea nu poate reţine incompatibilitatea, susţinutã de autorul excepţiei, dintre dispoziţiile criticate şi cele ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate şi protecţia proprietãţii private, deoarece mãsura suspendãrii acţiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea însãşi, este luatã în vederea realizãrii scopului strategic, de interes general, al privatizãrii societãţilor comerciale la care statul sau o unitate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, fãrã a pune în discuţie dreptul de proprietate al altor subiecte. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Constituţie, statul are obligaţia sã acţioneze pentru apãrarea intereselor generale ale societãţii, iar agenţii economici trebuie sã se integreze cadrului constituţional, în concordanţã cu interesul public, la care statul este obligat sã vegheze.
Curtea observã cã, potrivit cap. VI - Dispoziţii speciale privind fuziunea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societãţilor comerciale supuse privatizãrii - din <>Legea nr. 137/2002 , instituţia publicã implicatã va solicita convocarea adunãrii generale a acţionarilor din societãţile comerciale cu capital majoritar de stat, pentru a decide asupra fuziunii, divizãrii ori dizolvãrii şi lichidãrii. La data adoptãrii hotãrârii de dizolvare şi lichidare adunarea generalã a acţionarilor va desemna un administrator unic al acesteia pânã la numirea lichidatorului sau a agentului de privatizare. De asemenea, Curtea observã cã administratorul desemnat notificã creditorii cunoscuţi ai societãţii comerciale şi publicã un anunţ informativ într-un cotidian naţional de largã difuzare, precum şi prin mijloace electronice. În notificare şi în anunţ se precizeazã valoarea totalã a datoriilor societãţii comerciale astfel cum rezultã din evidenţele financiar-contabile, creanţele care se compenseazã total sau parţial cu debite ale creditorului faţã de societatea comercialã, ordinea de preferinţã a creanţelor, precum şi termenul limitã în care creditorii îşi pot manifesta intenţia valorificãrii creanţelor prin depunerea unei declaraţii de creanţã. De asemenea, dispoziţiile <>Legii nr. 137/2002 conferã celor interesaţi dreptul de a contesta existenţa sau întinderea unei creanţe ori rangul acesteia în ordinea de preferinţã, iar la <>art. 38 Legea nr. 137/2002 reglementeazã ordinea de preferinţã pentru efectuarea plãţii în contul creanţelor creditorilor.
Curtea reţine cã procedura prevãzutã de <>Legea nr. 137/2002 nu exclude nici unul dintre creditorii societãţii comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendã dreptul de a continua executarea silitã pe calea dreptului comun, suspendare care opereazã pentru toţi creditorii. Rezultã deci cã raţiunea suspendãrii judecãrii acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor, precum şi orice procedurã de executare silitã se regãseşte în necesitatea protejãrii tuturor creditorilor şi a respectãrii ordinii de preferinţã instituite prin dispoziţiile <>art. 38 din Legea nr. 137/2002 . Dacã nu s-ar acţiona în acest mod şi s-ar continua executarea silitã potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori sã-şi poatã recupera creanţele, şi anume aceia care au solicitat primii executarea creanţelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferinţã prevãzutã prin lege. De altfel, Curtea reţine cã toţi creditorii, indiferent dacã au sau nu o acţiune în pretenţii judiciarã sau extrajudiciarã îndreptatã împotriva societãţii comerciale sau au pornit procedura de executare silitã împotriva ei şi indiferent dacã creanţa lor a ajuns sau nu la scadenţã, au posibilitatea înscrierii la masa credalã, precum şi dreptul de a contesta existenţa sau întinderea creanţei ori rangul acesteia în ordinea de preferinţã. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercialã are mai mulţi creditori, sã fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanţele care au fost prezentate în termenul prevãzut de lege. De asemenea, Curtea constatã cã nu mai existã raţiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 38 din Legea nr. 137/2002 , pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plãţi în contul creanţelor creditorilor, indiferent dacã acestea sunt ajunse sau nu la scadenţã.
Totodatã, Curtea observã cã şi alte acte normative reglementeazã efectul suspensiv al deschiderii procedurii falimentului asupra debitorului cu privire la toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. De exemplu, <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului dispune la art. 42 cã "de la data deschiderii procedurii se suspendã toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale", iar <>Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit dispune la <>art. 17 alin. (1), aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2004 , cã "de la data deschiderii procedurii falimentului se suspendã toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare sau bunurilor sale, dacã legea nu prevede altfel".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bãiţa" - S.A. în Dosarul nr. 2.263/2004 al Judecãtoriei Alba Iulia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
