Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 513 din 20 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 598 din 11 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Lina Nistor în Dosarul nr. 7.058/2005 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã este de competenţa legiuitorului stabilirea condiţiilor de acces în profesia de avocat. Totodatã, apreciazã cã textul legal criticat nu instituie un criteriu de vârstã în ceea ce priveşte primirea în profesie. În consecinţã, considerã cã dispoziţiile <>art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 nu încalcã prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.058/2005, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Lina Nistor într-un litigiu având ca obiect anularea unei decizii emise de Baroul Galaţi prin care a fost respinsã cererea sa de primire în profesia de avocat pentru nerespectarea prevederilor <>art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã <>art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53. Se aratã cã prevederile legale criticate reprezintã o îngrãdire a dreptului la muncã, pe criteriul vârstei, ceea ce este o discriminare de naturã a încãlca art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, autorul excepţiei apreciazã cã <>art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 limiteazã accesul la profesia liberalã a avocaturii, fãrã a avea la bazã nici un motiv special, ceea ce încalcã art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie.
Autorul excepţiei invocã în susţinerea acesteia şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 2 mai 1995 , prin care Curtea a constatat cã stabilirea unei incompatibilitãţi între exercitarea profesiei de avocat şi calitatea de pensionar pentru limitã de vârstã încalcã art. 16 din Constituţie, fiind o discriminare în defavoarea pensionarului pentru limitã de vârstã.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã, întrucât criteriul de vârstã prevãzut de lege este discriminatoriu şi încalcã art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, aratã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege nu încalcã art. 16 din Constituţie, iar cu privire la impunerea unei condiţii de vârstã pentru exercitarea unei profesii, apreciazã cã aceastã condiţie, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu se regãseşte printre criteriile de discriminare prin care se încalcã egalitatea între cetãţeni. Totodatã, aratã cã dispoziţiile criticate nu încalcã art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât libertatea în alegerea profesiei şi a meseriei poate fi limitatã de unele criterii justificate constituţional, ce sunt determinate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului considerã cã instituirea unor condiţii pentru primirea în profesia de avocat reprezintã opţiunea legiuitorului şi nu aduce atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, nu îngrãdeşte dreptul la muncã şi nici libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncã. Mai aratã cã prevederile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, text introdus prin <>Legea nr. 255/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004.
Textul legal criticat are urmãtorul cuprins: "Persoana care îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege pentru a fi primitã în profesia de avocat poate solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurãri sociale din care face parte".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Critica de neconstituţionalitate constã, în esenţã, în susţinerea cã prin instituirea unui criteriu de vârstã pânã la care poate fi introdusã cererea de primire în profesia de avocat se încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie.
Curtea constatã, astfel cum a stabilit în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sã se justifice în mod raţional şi obiectiv.
Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 instituie o condiţie suplimentarã pentru primirea în profesia de avocat, profesie liberalã, a persoanelor care au atins o anumitã vârstã şi care îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege pentru a fi primite în profesia de avocat, şi anume de a solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurãri sociale din care fac parte. Curtea constatã cã aceastã condiţie suplimentarã are în vedere, în mod exclusiv, un criteriu de vârstã, criteriu care, în cazul de faţã, nu poate constitui o justificare obiectivã şi raţionalã cu privire la diferenţa de tratament juridic la care este supusã o anumitã categorie de persoane. În acest context, aplicarea unui astfel de criteriu încalcã principiul egalitãţii consacrat de textul art. 16 alin. (1) din Constituţie, chiar dacã art. 4 alin. (2) din Constituţie nu include în mod expres vârsta în cadrul principiilor de nediscriminare. De altfel, enumerarea cuprinsã în art. 4 alin. (2) din Constituţie are un caracter enunţiativ şi nicidecum unul limitativ, având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Constituţie raportate la art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 2 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, potrivit cãrora exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute sã fie asiguratã fãrã nici o discriminare ce ar putea rezulta din "orice altã situaţie" pe lângã criteriile de nediscriminare expres enumerate.
Curtea constatã cã, deşi instituirea unor condiţii pentru primirea în profesia de avocat reprezintã opţiunea legiuitorului, astfel de condiţii nu pot fi impuse cu scopul de a discrimina o anumitã categorie de persoane - a persoanelor deja pensionate pentru limitã de vârstã sau a celor care au mai puţin de 5 ani pânã la împlinirea vârstei de pensionare - în raport cu celelalte categorii de persoane, fãrã a exista vreo justificare raţionalã şi obiectivã.
De altfel, în sensul celor de mai sus, Curtea de Justiţie a Comunitãţilor Europene, prin Hotãrârea din 22 noiembrie 2005, pronunţatã în cauza W. Mangold contra R. Helm, referitor la stabilirea unui criteriu de vârstã în materia încheierii contractelor de muncã, a statuat cã "o [...] legislaţie, care reţine vârsta muncitorului ca unic criteriu de aplicare a unui contract de muncã cu duratã determinatã, fãrã sã se fi demonstrat cã fixarea unui prag de vârstã [...] este în mod obiectiv necesarã pentru atingerea unui obiectiv de inserţie profesionalã [...], trebuie sã fie consideratã ca depãşind cadrul potrivit şi necesar pentru a atinge obiectivul urmãrit".
Curtea constatã cã susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie nu este întemeiatã, întrucât dreptul la muncã, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã vizeazã posibilitatea oricãrei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizeazã obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. În consecinţã, neexistând nici o încãlcare a dreptului constituţional la muncã, art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerile autorului excepţiei, nu are incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Lina Nistor în Dosarul nr. 7.058/2005 al Curţii de Apel Bacãu Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi constatã cã dispoziţiile <>art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt neconstituţionale.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
