Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 511 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 65^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 6 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Sergiu Leon Rus în Dosarul nr. 3.214/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.214/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Sergiu Leon Rus într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva Hotãrârii nr. 207 din 5 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins ca neîntemeiatã contestaţia împotriva Hotãrârii nr. 563 din 23 decembrie 2008 a Secţiei pentru judecãtori a Consiliului Superior al Magistraturii, hotãrâre prin care s-a dispus suspendarea sa din funcţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, dând posibilitatea de suspendare din funcţie a magistraţilor, fiind astfel afectat dreptul la muncã al acestora. Prin urmare, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2006, care a introdus prevederile de lege criticate, este neconstituţionalã, deoarece afecteazã un drept fundamental.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În cazul suspendãrii din funcţie, dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, referitoare la plata drepturilor de asigurãri sociale de sãnãtate în perioada suspendãrii judecãtorului sau procurorului, se aplicã în mod corespunzãtor.
De asemenea, aratã cã suspendarea din funcţie a judecãtorului sau procurorului nu este o mãsurã de naturã penalã, or, dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie privesc libertatea individualã a persoanei, sub aspectul reţinerii, arestãrii şi soluţionãrii procesului penal pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
Cât priveşte critica referitoare la încãlcarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2006 a fost emisã în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar urgenţa reglementãrii este motivatã în cuprinsul acesteia. Totodatã, aratã cã ordonanţa criticatã a fost aprobatã prin Legea nr. 77/2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 65^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, introduse prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2006 privind unele mãsuri pentru asigurarea bunei funcţionãri a instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006.
Prevederile art. 65^1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 au fost abrogate prin articolul unic din Legea nr. 77/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2006 privind unele mãsuri pentru asigurarea bunei funcţionãri a instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009.
Astfel, textele de lege criticate au, în prezent, urmãtorul cuprins:
Art. 65^1: "(1) Abrogat
(2) În cazul în care, împotriva hotãrârii de eliberare din funcţie a judecãtorului sau procurorului se exercitã calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie pânã la soluţionarea irevocabilã a cauzei de cãtre instanţa competentã.
(3) Dispoziţiile art. 63 alin. (2) şi ale art. 64 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor."
Dispoziţiile art. 63 alin. (2) şi ale art. 64 alin. (3), la care textul criticat face trimitere, au urmãtorul conţinut:
- Art. 63 alin. (2): "Dacã se dispune scoaterea de sub urmãrire penalã, încetarea urmãririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal faţã de judecãtor sau procuror, suspendarea din funcţie înceteazã, iar acesta este repus în situaţia anterioarã, i se plãtesc drepturile bãneşti de care a fost lipsit pe perioada suspendãrii din funcţie şi i se recunoaşte vechimea în magistraturã pentru aceastã perioadã."
- Art. 64 alin. (3): "În perioada suspendãrii, judecãtorului sau procurorului i se plãtesc drepturile de asigurãri sociale de sãnãtate, potrivit legii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului şi ale art. 124 alin. (3) potrivit cãrora "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit textului de lege criticat, în cazul în care, împotriva hotãrârii de eliberare din funcţie a judecãtorului sau procurorului se exercitã calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie pânã la soluţionarea irevocabilã a cauzei de cãtre instanţa competentã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (11), Curtea constatã cã aceste norme constituţionale consacrã principiul prezumţiei de nevinovãţie, potrivit cãruia, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã. Or, în cazul textului de lege criticat, ipoteza datã este cea a unei acţiuni disciplinare, iar nu a unui proces penal, caz în care are incidenţã norma constituţionalã invocatã. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, procedura disciplinarã nu priveşte temeinicia unei acuzaţii în materie penalã, ci reprezintã o contestaţie asupra unor drepturi sau obligaţii de naturã civilã, care trebuie sã se supunã exigenţelor prevãzute de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, cu privire la câmpul de aplicare a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin Hotãrârea din 23 iunie 1981, pronunţatã în Cauza Le Compte, Van Leuven et De Meyere contra Belgiei, a statuat cã procedurile disciplinare intrã sub incidenţa art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã.
Referitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentalã, privind dreptul la muncã, Curtea constatã cã nici aceastã susţinere nu poate fi primitã, de vreme ce textul de lege criticat nu îngrãdeşte posibilitatea exercitãrii dreptului la muncã şi nici a alegerii profesiei, a meseriei, a ocupaţiei sau a locului de muncã, ci stabileşte efectele hotãrârii de eliberare din funcţie, în cazul în care se declarã recurs împotriva acesteia, reglementarea cuprinsã de textul de lege criticat fiind pe deplin justificatã, pânã la soluţionarea irevocabilã a cauzei de cãtre instanţa judecãtoreascã.
De altfel, garanţii ale exercitãrii dreptului la muncã sunt prevãzute în art. 63 alin. (2) şi art. 64 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, potrivit cãrora, dacã se dispune scoaterea de sub urmãrire penalã, încetarea urmãririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal faţã de judecãtor sau procuror, suspendarea din funcţie înceteazã, iar acesta este repus în situaţia anterioarã, i se plãtesc drepturile bãneşti de care a fost lipsit pe perioada suspendãrii din funcţie şi i se recunoaşte vechimea în magistraturã pentru aceastã perioadã, iar pe perioada suspendãrii, judecãtorului sau procurorului i se plãtesc drepturile de asigurãri sociale de sãnãtate, potrivit legii.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecã invocatã, Curtea constatã cã, aşa cum s-a reţinut mai sus, prevederile de lege criticate, introduse prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2006, nu afecteazã dreptul fundamental la muncã şi, prin urmare, pretinsa încãlcare a art. 115 alin. (6) din Constituţie nu poate fi primitã.
În final, referitor la dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii", Curtea constatã cã susţinerile referitoare la încãlcarea acestor norme fundamentale sunt vãdit neîntemeiate, deoarece, pe de o parte, nu se poate susţine cã reglementarea prin lege a unei proceduri disciplinare a judecãtorilor şi a suspendãrii din funcţie a acestora în cazul în care existã o hotãrâre de eliberare din funcţie a lor ar avea ca efect încãlcarea principiului independenţei acestora, iar, pe de altã parte, aşa cum prevede şi textul constituţional de referinţã, judecãtorii se supun numai legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Sergiu Leon Rus în Dosarul nr. 3.214/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
