Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 511 din 18 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 27 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepţie ridicatã de Societatea pe Acţiuni "Deltanav" Tulcea în Dosarul nr. 320/2004 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 320/2004, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepţie ridicatã de Societatea pe Acţiuni "Deltanav" Tulcea într-o cauzã civilã având ca obiect obţinerea unor drepturi salariale de cãtre angajaţii acestei societãţi, acţiune promovatã de Sindicatul Liber Independent Deltanav.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã art. 28 din legea criticatã, care prevede posibilitatea ca sindicatele sã formuleze acţiune în justiţie în numele membrilor lor, încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 51 alin. (1) şi (2). Astfel, în legãturã cu încãlcarea art. 21 din Constituţie, se considerã cã: în temeiul <>art. 28 din Legea nr. 54/2003 "sindicatul s-a substituit fiecãrui salariat în parte şi a intentat un proces fãrã a ţine seama de voinţa şi interesul fiecãrui salariat în parte"; "accesul la justiţie trebuie sã fie o manifestare liberã şi neviciatã, iar acest drept nu s-a manifestat în cauzã, deoarece modalitãţile de strângere a semnãturilor pe o listã de salariaţi practicate de sindicat numai libere şi neviciate nu au fost"; "ştiutã fiind poziţia şi puterea liderilor de sindicat asupra salariaţilor, presiunile pe care sunt în mãsurã aceştia sã le facã"; se conferã sindicatelor "dreptul de a se adresa justiţiei fãrã mandatul expres al persoanei interesate", ceea ce reprezintã, în contextul art. 21 din Constituţie, o "încãlcare gravã a principiilor dupã care orice salariat în nume personal se poate adresa justiţiei şi nimeni nu poate sã-i îngrãdeascã exerciţiul acestui drept".
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se susţine cã o prevedere legalã care "dispune ca o organizaţie sindicalã, o persoanã juridicã ca oricare alta poate formula acţiune în justiţie în numele membrilor sãi, fãrã a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauzã, înseamnã cã aceasta este mai presus decât celelalte persoane fizice sau juridice, cãrora le este interzisã aceastã procedurã conform art. 67 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã".
În legãturã cu contrarietatea dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale ale art. 51 alin. (1) şi (2), se aratã cã "dreptul de a te adresa justiţiei, liberul acces al cetãţeanului la justiţie intrã în cadrul general astfel cum este reglementat în Constituţie privitor la dreptul de petiţionare", adicã "sindicatele au dreptul sã adreseze petiţii în sens larg şi cereri de chemare în judecatã în sens restrâns exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã, ceea ce per a contrario înseamnã cã este interzis a se adresa în numele şi pentru salariaţi".
Tribunalul Tulcea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat asigurã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi exercitarea liberului acces la justiţie, cu atât mai mult cu cât sindicatele au rolul, potrivit legislaţiei interne şi internaţionale, de a apãra drepturile şi interesele salariaţilor, sub aspect profesional, economico-social, cultural şi sportiv.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât din analiza art. 28 al legii criticate nu rezultã încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nici îngrãdirea accesului liber la justiţie. În esenţã, cât priveşte raportarea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat la prevederile art. 51 din Constituţie, considerã cã "acesta nu se referã la dreptul de a se adresa justiţiei care este reglementat de art. 21 din Legea fundamentalã", cu menţiunea cã în acest sens a statuat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 39 din 27 iulie 1993 . Apreciazã cã <>art. 28 din Legea nr. 54/2003 se întemeiazã pe prevederile art. 9 din Constituţie, privind "Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale".
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, în esenţã, aratã cã invocarea încãlcãrii art. 21 şi 51 din Constituţie nu poate fi reţinutã, întrucât din conţinutul acestor dispoziţii rezultã cã "dreptul de petiţionare nu este identic cu accesul la justiţie", care presupune o cerere adresatã instanţei ce se soluţioneazã în cadrul unei proceduri jurisdicţionale, pe când petiţia se rezolvã, de regulã, în cadrul unei proceduri administrative, având o anumitã specificitate de naturã necontencioasã. Cu referire la critica formulatã prin raportare la art. 16 din Constituţie, considerã cã "principiul constituţional al egalitãţii şi nediscriminãrii este aplicat numai cetãţenilor, nu şi persoanelor juridice", iar din analiza textului criticat nu rezultã existenţa vreunei dispoziţii de naturã sã instituie o inegalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , al cãror conţinut este urmãtorul: "(1) Organizaţiile sindicale apãrã drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncã şi contractele individuale de muncã, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecãtoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autoritãţi ale statului, prin apãrãtori proprii sau aleşi.
(2) În exercitarea atribuţiilor prevãzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevãzutã de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fãrã a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauzã. Acţiunea nu va putea fi introdusã sau continuatã de organizaţia sindicalã dacã cel în cauzã se opune sau renunţã la judecatã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 51 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil." ;
- Art. 51 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii au dreptul sã se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sã adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine:
Articolul 28 din <>Legea nr. 54/2003 stabileşte cã organizaţiile sindicale apãrã drepturile membrilor lor ce decurg din actele normative în materie, în faţa instanţelor de judecatã, a organelor de jurisdicţie şi a altor instituţii sau autoritãţi ale statului, precum şi modul în care sindicatele îşi exercitã aceste atribuţii.
O primã criticã de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã <>art. 28 din Legea nr. 54/2003 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât "dispune ca o organizaţie sindicalã, o persoanã juridicã ca oricare alta poate fomula acţiune în justiţie în numele membrilor sãi, fãrã a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauzã", ceea ce "înseamnã cã aceasta este mai presus decât celelalte persoane fizice sau juridice, cãrora le este interzisã aceastã procedurã conform art. 67 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã".
Din analiza textului de lege criticat, Curtea constatã însã cã acesta nu conţine dispoziţii contrare principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ci, dimpotrivã, el se aplicã tuturor membrilor de sindicat, adicã celor care se aflã în aceeaşi situaţie, fãrã discriminãri. De altfel, din motivarea criticii rezultã cã, în realitate, se contestã abaterea de la procedura privind reprezentarea pãrţilor în judecatã, instituitã prin art. 67 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã; or, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sunt neconstituţionale prevederile din legi, tratate internaţionale, regulamente ale Parlamentului şi ordonanţe ale Guvernului care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar nu prevederile cuprinse într-un alt act normativ.
În opinia autorului excepţiei, <>art. 28 din Legea nr. 54/2003 este neconstituţional şi prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie, privind "Accesul liber la justiţie", susţinându-se, în principal, cã în temeiul acestor prevederi "sindicatul s-a substituit fiecãrui salariat în parte şi a intentat un proces fãrã a ţine seama de voinţa şi interesul fiecãrui salariat în parte", cã "accesul la justiţie trebuie sã fie o manifestare liberã şi neviciatã, iar acest drept nu s-a manifestat în cauzã, deoarece modalitãţile de strângere a semnãturilor pe o listã de salariaţi practicate de sindicat numai libere şi neviciate nu au fost", "ştiutã fiind poziţia şi puterea liderilor de sindicat asupra salariaţilor, presiunile pe care sunt în mãsurã aceştia sã le facã". În legãturã cu aceste susţineri, Curtea constatã cã ele reprezintã situaţii de fapt ce nu intrã în sfera controlului de constituţionalitate. Tot sub aspectul încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 autorul excepţiei mai susţine şi cã textul de lege criticat conferã sindicatelor "dreptul de a se adresa justiţiei fãrã mandatul expres al persoanei interesate", ceea ce reprezintã o "încãlcare gravã a principiilor dupã care orice salariat în nume personal se poate adresa justiţiei şi nimeni nu poate sã-i îngrãdeascã exerciţiul acestui drept". Curtea constatã cã şi aceastã susţinere urmeazã a fi respinsã, întrucât, potrivit art. 28 alin. (2) teza finalã din lege, "Acţiunea nu va putea fi introdusã sau continuatã de organizaţia sindicalã dacã cel în cauzã se opune sau renunţã la judecatã".
În sfârşit, în legãturã cu invocarea încãlcãrii prevederilor art. 51 alin. (1) şi (2) din Constituţie, privind "Dreptul de petiţionare", Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 175 din 15 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, s-a mai pronunţat într-o cauzã în care, ca şi în prezentul dosar, s-a susţinut contrarietatea art 28 din <>Legea nr. 54/2003 faţã de aceste dispoziţii constituţionale. Prin acea decizie s-a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinându-se cã dreptul de petiţionare se concretizeazã în cereri, reclamaţii, sesizãri şi propuneri în legãturã cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei, la care autoritãţile publice au obligaţia de a rãspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecãtoreşti, consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituţie, declanşeazã procesul civil, care se rezolvã dupã reguli specifice, proprii activitãţii de judecatã. De asemenea, s-a mai reţinut cã temeiul constituţional al reglementãrii condiţiilor şi a mijloacelor prin care organizaţiile sindicale contribuie la apãrarea drepturilor şi a intereselor legitime ale membrilor lor este art. 9 privind "Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale", iar condiţiile legale de constituire şi de desfãşurare a activitãţii sindicatelor este <>Legea nr. 54/2003 , concretizate şi detaliate în statutele acestor organizaţii. În concluzie, Curtea a constatat cã "nu existã nici o interdicţie constituţionalã pentru ca legea şi statutele organizaţiilor sindicale sã prevadã dreptul acestora de a introduce acţiuni în justiţie în numele membrilor lor şi de a-i reprezenta pe aceştia în cauzele al cãror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apãra drepturile sau interesele profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor".
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepţie ridicatã de Societatea pe Acţiuni "Deltanav" Tulcea în Dosarul nr. 320/2004 al Tribunalului Tulcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
