Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 95 din 6 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin (9), art. 7 alin. (2), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 11, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (3), <>art. 22^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste şi a dispoziţiilor art. II şi ale <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securitãţii ca poliţie politicã, excepţie ridicatã de Dan Voiculescu în Dosarul nr. 8.520/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde consilierul juridic al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, cu delegaţie la dosar, lipsã fiind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre apãrãtorul autorului excepţiei, prin care se solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, fiind în imposibilitate de prezentare din motive de sãnãtate. În susţinerea cererii s-a anexat adeverinţã medicalã.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi procurorul pun concluzii de admitere a cererii.
Curtea respinge cererea de amânare a judecãrii excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã dispoziţiile legale atacate nu contravin textelor constituţionale invocate în susţinerea ei. Astfel, aratã cã atât C.N.S.A.S., cât şi Colegiul Consiliului sunt autoritãţi ale administraţiei publice de specialitate, pe care legiuitorul este îndrituit sã le reglementeze prin lege organicã şi cã nici prin atribuţii şi nici prin procedurã aceste organe nu încalcã prevederile constituţionale privind independenţa justiţiei. Pe de altã parte, susţine cã examinarea excepţiei trebuie limitatã la dispoziţiile legale prevãzute în dispozitivul încheierii de sesizare trimise Curţii de cãtre instanţa de judecatã, excepţia privind celelalte texte din lege menţionate în cererea autorului excepţiei fiind respinsã ca inadmisibilã de cãtre instanţã. Depune, în acest sens, concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 8.520/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (2), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 11, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (5) şi ale <>art. 16 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Dan Voiculescu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de acesta împotriva deciziei prin care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii a stabilit cã a fost colaborator al poliţiei politice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocã prevederile art. 1 alin. (4), art. 64, art. 70 alin. (2), art. 73 alin. (3) din Constituţie, precum şi dispoziţiile cuprinse în titlul III, cap. I şi cap. VI secţiunea 1 din Legea fundamentalã şi formuleazã urmãtoarele considerente:
1. Dispoziţiile de lege atacate denatureazã esenţa Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, de instituţie pentru studierea arhivelor securitãţii, în scopul liberului acces la informaţii, transformând-o într-o putere supraconstituţionalã.
În acest sens, trebuie observat cã C.N.S.A.S. nu se gãseşte în enumerarea instituţiilor cu statut constituţional, chiar dacã Legea fundamentalã a fost revizuitã în anul 2003, deci dupã înfiinţarea acestei instituţii.
Textul <>art. 7 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 , care defineşte C.N.S.A.S ca "un organism autonom cu personalitate juridicã, supus controlului Parlamentului", induce ipoteza greşitã cã instituţia ar avea legitimitate constituţionalã prin intermediul Parlamentului, în virtutea rolului acestuia prevãzut în art. 61 din Legea fundamentalã. În calitate de "unicã putere legiuitoare", Parlamentul nu poate însã legifera decât în limitele stabilite de Constituţie, iar Legea fundamentalã nu lasã posibilitatea înfiinţãrii prin lege a unor "organisme autonome", altele decât cele prevãzute de Constituţie. Înfiinţarea prin lege a unor asemenea organisme autonome ar contraveni în mod evident principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
2. Organizarea şi funcţionarea C.N.S.A.S. este reglementatã prin lege organicã, deşi instituţia nu face obiectul reglementãrii legilor organice, prevãzut în mod expres şi limitativ în art. 73 alin. (3) din Constituţie.
3. Viciul constituţional principal al <>Legii nr. 187/1999 este localizat în articolele care atribuie C.N.S.A.S alte împuterniciri decât cele legate de conservarea şi punerea la dispoziţia populaţiei a informaţiilor de interes personal sau public stocate în arhivele fostelor servicii secrete. Dincolo de aceste atribuţii de naturã executivã, C.N.S.A.S a fost înzestrat cu atribuţii jurisdicţionale şi transformat astfel în putere judecãtoreascã paralelã, în afara autoritãţii recunoscute de Constituţie, influenţând statutul cetãţenilor şi raporturile juridice dintre subiectele de drept.
4. Statutul neconstituţional al C.N.S.A.S. este în mod şi mai evident contrar spiritului şi literei Constituţiei în situaţiile în care, prin diferite articole, se acordã acestui organism putere superioarã celorlalte instituţii constituţionale. Astfel:
- Ignorându-se principiul separaţiei puterilor în stat, prin art. 9 din lege se prevede cã revocarea membrilor Consiliului nu poate fi fãcutã de puterea care i-a numit (Parlamentul), ci de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- <>Art. 22^1 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 , introdus prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2006 , lãrgeşte sfera atribuţiilor C.N.S.A.S, deja transconstituţionale, la "orice atribuţii date în competenţa sa prin prezenta lege, precum şi prin orice alte legi speciale", agravând în felul acesta caracterul de neconstituţionalitate al reglementãrii;
- Prin alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede, cu evidentã încãlcare a statutului puterii judecãtoreşti, competenţa Consiliului de a exercita "atribuţiile stabilite prin <>Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã, respectiv <>Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicatã, cu privire la judecãtori şi procurori, referitoare la apartenenţa sau colaborarea cu serviciile de informaţii înainte de anul 1990.";
- În conformitate cu dispoziţiile <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2006 , toate autoritãţile, indiferent de statutul lor constituţional şi legal, "sunt obligate sã trimitã C.N.S.A.S., în termen de 30 de zile", anumite lucrãri;
- Aceeaşi ordonanţã impune, prin art. V, Parlamentului obligaţia de a modifica, "în termen de 60 de zile, <>Hotãrârea Parlamentului nr. 17/2000 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii ca Poliţie Politicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 2 iunie 2000."
5. <>Art. 3^1 alin. (9) din Legea nr. 187/1999 , introdus prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2006 , a prevãzut încetarea calitãţii de deputat sau senator, în cazul condamnãrii "pentru sãvârşirea unei infracţiuni de fals în declaraţii", contrar dispoziţiilor art. 70 alin. (2) din Constituţia României, care, enunţând limitativ situaţiile care atrag încetarea calitãţii de deputat sau senator, nu prevãd şi cazul menţionat.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
<>Legea nr. 187/1999 a fost adoptatã cu respectarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. t) şi ale art. 117 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora, prin lege organicã, se pot înfiinţa alte autoritãţi administrative autonome, iar împrejurarea cã C.N.S.A.S. este supus controlului Parlamentului şi are atribuţii cu caracter administrativ-jurisdicţional nu este de naturã sã încalce principiul separaţiei puterilor în stat şi nici prevederile titlului III, cap. VI din Constituţie privind autoritatea judecãtoreascã.
Nicio dispoziţie constituţionalã nu împiedicã Parlamentul sã confere C.N.S.A.S. atribuţii jurisdicţionale, în condiţiile în care accesul la o instanţã de judecatã nu este restricţionat.
Totodatã, potrivit art. 116 alin. (2) teza a doua din Constituţie, autoritãţile administrative autonome nu funcţioneazã în subordinea Guvernului sau a ministerelor şi, prin urmare, textul constituţional nu exclude instituirea unor forme de control din partea celorlalte autoritãţi, revenind Parlamentului rolul de a stabili modalitatea de control a acestora.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost transmisã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul a comunicat Curţii Constituţionale punctul sãu de vedere, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Critica de neconstituţionalitate vizând adoptarea <>Legii nr. 187/1999 ca lege organicã este nefondatã deoarece, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ţine de domeniul legii organice reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora. Cum art. 24 din lege cuprinde prevederi potrivit cãrora anumite fapte sunt calificate ca infracţiuni şi sunt stabilite pedepse, actul normativ face parte din categoria legilor organice, fiind adoptat de Parlament cu majoritatea cerutã de Constituţie.
Nu este întemeiatã nici critica referitoare la conţinutul reglementãrii în raport cu principiul separaţiei puterilor în stat, deoarece nu reprezintã în sine o încãlcare a acestui principiu înfiinţarea prin lege a unui organism autonom, controlul Parlamentului asupra unui astfel de organism, numirea membrilor de cãtre Parlament sau activitatea de tip administrativ-jurisdicţional.
Faptul cã C.N.S.A.S. îşi desfãşoarã activitatea şi îşi îndeplineşte atribuţiile prin efectuarea unor verificãri şi analize ale unor probe nu poate conduce la concluzia interferenţei cu atribuţiile puterii judecãtoreşti, dupã cum nici atribuţiile Colegiului C.N.S.A.S., ai cãrui membri sunt numiţi de Parlament, de soluţionare a contestaţiilor împotriva conţinutului adeverinţelor nu pot fi astfel interpretate. Decizia datã de Colegiul Consiliului este supusã controlului judecãtoresc potrivit art. 14, dupã cum activitatea Consiliului este supusã aceluiaşi control, potrivit art. 16.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, dispoziţiile legale atacate conţinând "un venin neconstituţional". Considerentele acestui punct de vedere sunt urmãtoarele:
1. Trebuie examinatã corelaţia dintre dispoziţiile legale care sunt anterioare revizuirii Constituţiei din 2003 şi dispoziţiile constituţionale noi care intereseazã în cauzã, mai ales dispoziţiile art. 21 alin. (4), conform cãrora "jurisdicţiile speciale sunt facultative", cele ale art. 124 alin. (2), potrivit cãrora "justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi", dispoziţiile art. 126 alin. (5), potrivit cãrora "este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare", precum şi cele ale art. 126 alin. (6), conform cãrora "controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale." Aceastã analizã poate permite identificarea unor conflicte între procedurile şi actele prevãzute de <>Legea nr. 187/1999 şi exigenţele constituţionale. Examinarea comparativã este obligatorie, ştiut fiind cã în domeniul protecţiei drepturilor omului modificãrile constituţionale din anul 2003 au adus îmbunãtãţiri substanţiale.
2. Curtea Constituţionalã urmeazã sã constate cã nicio prevedere constituţionalã nu nominalizeazã C.N.S.A.S., ca atare se impune stabilirea naturii juridice a acestui organism.
Caracterizarea de la art. 7 alin. (2) din lege, aceea de "organism autonom cu personalitate juridicã, supus controlului Parlamentului", nu satisface exigenţele art. 116 din Constituţie, care utilizeazã exprimarea "organe de specialitate precum şi de autoritãţi administrative autonome".
În ipoteza în care Curtea considerã cã acest organism este autoritate administrativã, ea trebuie sã verifice urmãtoarele:
a) temeiul legal; sub acest aspect, utilizarea legii organice este posibilã doar în situaţiile expres prevãzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie;
b) în ce mãsurã procedura şi actele acestui organism constituie o jurisdicţie şi dacã se respectã prevederile art. 21 alin. (4), ale art. 124 şi ale art. 126 alin. (5) şi (6) din Constituţie.
În ipoteza în care se apreciazã cã deciziile C.N.S.A.S. sunt acte administrative, urmeazã sã se observe cã, potrivit exigenţelor constituţionale, contestarea deciziei ca act administrativ trebuie sã fie soluţionatã de cãtre instanţa de contencios administrativ, nicidecum de cãtre curtea de apel, secţia civilã, astfel cum este prevãzut în <>art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 .
3. Curtea Constituţionalã trebuie sã verifice dacã, prin procedura şi actele sale, acest organism se înscrie în autoritatea judecãtoreascã. În aceastã ipotezã, C.N.S.A.S. ar deveni un organism cvasijudecãtoresc care lucreazã dupã o procedurã contencioasã şi care emite acte cu importante consecinţe juridice. Or, potrivit textelor constituţionale menţionate, instanţele judecãtoreşti sunt cele prevãzute de art. 126 alin. (1), justiţia este unicã şi egalã pentru toţi, iar înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisã.
4. Curtea Constituţionalã are dreptul, dar şi obligaţia de a interveni în acest domeniu delicat, dar de mare importanţã pentru protecţia drepturilor omului.
Modul în care sunt reglementate procedurile şi actele C.N.S.A.S. creeazã impresia unor abateri de la urmãtoarele prevederi constituţionale: art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (4), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 26 alin. (2), art. 30 alin. (6) şi art. 57.
Constatând existenţa unui venin neconstituţional, Avocatul Poporului considerã cã este obligaţia Curţii Constituţionale de a-l extrage printr-o decizie dreaptã şi înţeleaptã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (2), ale art. 8, ale art. 9 alin. (1), ale art. 11, ale art. 14 alin. (1) şi (2), ale art. 15 alin. (5) şi ale <>art. 16 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securitãţii ca poliţie politicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.
Prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securitãţii ca poliţie politicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 27 februarie 2006, titlul <>Legii nr. 187/1999 a fost modificat, având urmãtorul cuprins: "Lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste".
Totodatã, prin aceeaşi ordonanţã de urgenţã au fost modificate dispoziţiile art. 7 alin. (2), ale art. 8 alin. (2), (3) şi (5), ale art. 9 alin. (1), ale art. 15 alin. (5) şi ale <>art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 .
Ca urmare a acestor modificãri, dispoziţiile de lege criticate au, în prezent, urmãtorul conţinut:
- Art. 7 alin. (2): "Consiliul este un organism autonom cu personalitate juridicã, supus controlului Parlamentului. Anual sau la cererea Parlamentului, Consiliul prezintã rapoarte.";
- Art. 8: "(1) Consiliul este condus de un colegiu compus din 11 membri.
(2) Membrii Colegiului Consiliului sunt numiţi de Parlament, dupã cum urmeazã: un reprezentant propus de Preşedintele României, un reprezentant propus de primul-ministru, 9 membri, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a celor douã Camere, pe baza raportului comun, întocmit de comisiile juridice ale Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţã comunã, pentru un mandat de 6 ani. Mandatul poate fi reînnoit o singurã datã, cu respectarea procedurilor de numire prevãzute de lege.
(3) Propunerile nominale pentru Colegiul Consiliului se depun la Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului de Administraţia Prezidenţialã, Cancelaria Primului-Ministru şi liderii grupurilor parlamentare, în limita numãrului de locuri stabilit potrivit alin. (1) şi (2), în cel mult 10 zile calendaristice de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, care le trimit comisiilor juridice. Propunerile vor fi însoţite de: curriculum vitae, copiile fidele de pe fişele cuprinzând antecedentele penale, declaraţiile pe propria rãspundere ale candidaţilor, în sensul cã nu se încadreazã în prevederile art. 5 alin. (2)-(4), respectiv cã nu au aparţinut şi nu au colaborat cu organele de securitate.
(4) Comisiile juridice ale Camerei Deputaţilor şi Senatului vor audia în şedinţã comunã şi vor verifica îndeplinirea condiţiilor impuse candidaţilor prin prezenta lege; candidaturile vor fi avizate individual. Raportul comun cuprinzând rezultatul audierilor se înainteazã Birourilor permanente ale celor douã Camere în termen de 10 zile calendaristice de la primirea listelor cuprinzând candidaţii.
(5) Candidaţii care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute în prezenta lege vor fi înlocuiţi, la cererea comisiilor juridice ale celor douã Camere, dupã caz, de Preşedinte, prim-ministru sau grupurile parlamentare care i-au propus. Noile propuneri se înainteazã în termen de 5 zile de la comunicarea fãcutã de Birourile permanente ale celor douã Camere, dupã caz, Preşedintelui, primului-ministru sau grupurilor parlamentare care i-au propus. Locurile rãmase vacante ca urmare a nedepunerii propunerilor de candidaţi în termenul de 5 zile se redistribuie între grupurile parlamentare, potrivit configuraţiei prevãzute la alin. (2).
(6) Camera Deputaţilor şi Senatul, întrunite în şedinţã comunã, pe baza raportului comun al comisiilor juridice, se pronunţã prin vot asupra listei cuprinzând candidaţii pentru Colegiul Consiliului, în cel mult 10 zile calendaristice de la data depunerii raportului comisiilor juridice. Votul se exprimã prin apel nominal.
(7) Colegiul Consiliului îşi alege dintre membrii sãi un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar în termen de 5 zile de la constituirea sa. Colegiul Consiliului lucreazã în prezenţa a cel puţin douã treimi din numãrul membrilor şi adoptã decizii cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi. Dezbaterile Colegiului Consiliului nu sunt publice.
(7^1) Preşedintele îndeplineşte, conform legii, funcţia de ordonator principal de credite.
(7^2) În exercitarea atribuţiilor stabilite de lege, Colegiul Consiliului emite ordine şi decizii.
(7^3) În cazul absenţei nemotivate la mai mult de 3 şedinţe consecutive a unuia dintre membrii Colegiului Consiliului, majoritatea simplã a Colegiului Consiliului va sesiza de îndatã Parlamentul, care, în termen de 30 de zile de la sesizare, va iniţia procedura de înlocuire a acestuia. Procedura de înlocuire urmeazã prevederile alin. (2)-(6).
(8) Din Consiliu şi din Colegiul Consiliului nu pot face parte agenţii sau colaboratorii organelor de securitate, astfel cum sunt definiţi în prezenta lege, cei ai altor servicii secrete strãine, ai altor structuri informative interne şi strãine şi ai altor organizaţii ce au desfãşurat şi desfãşoarã activitãţi care contravin drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului. De asemenea, nu pot face parte persoanele care au suferit condamnãri pentru infracţiuni de drept comun, chiar dacã au fost amnistiate sau reabilitate. Pe perioada mandatului, membrii Colegiului Consiliului nu pot face parte din partide politice.
(9) Consiliul funcţioneazã în temeiul unui regulament elaborat de Colegiul Consiliului în termen de 30 de zile de la data constituirii sale.
(10) La învestirea în funcţie membrii Colegiului Consiliului depun urmãtorul jurãmânt în faţa Parlamentului:
"Jur sã respect Constituţia şi legile ţãrii, drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului, sã îmi îndeplinesc cu conştiinciozitate, onoare şi fãrã pãrtinire îndatoririle ce îmi revin în calitate de membru al Colegiului Consiliului.
Jur sã pãstrez secretul informaţiilor care privesc siguranţa naţionalã, atât pe perioada exercitãrii mandatului, cât şi dupã încetarea acestuia. Aşa sã îmi ajute Dumnezeu!"
Formula religioasã de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase.";
- Art. 9 alin. (1): "În cazul în care, ulterior alegerii Colegiului Consiliului, se constatã cã unul dintre membrii acestuia nu îndeplineşte condiţiile prevãzute în prezenta lege, se procedeazã la revocarea mandatului şi la o nouã alegere. Verificarea îndeplinirii condiţiilor se face, la cererea oricãrei persoane, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.";
- Art. 11: "(1) Consiliul este organizat la nivel naţional şi funcţioneazã într-o structurã unicã.
(2) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Consiliul General al Municipiului Bucureşti va asigura spaţiile corespunzãtoare pentru desfãşurarea activitãţii Consiliului.";
- Art. 14 alin. (1) şi (2): "(1) Conţinutul adeverinţelor eliberate potrivit art. 13 alin. (1) lit. c) poate fi contestat la Colegiul Consiliului în termen de 30 de zile de la comunicare.
(2) Contestaţia va fi soluţionatã de Colegiul Consiliului în termen de 60 de zile de la înregistrare.";
- Art. 15 alin. (5): "Calitatea de agent sau de colaborator al poliţiei politice comuniste se stabileşte de Colegiul Consiliului prin probele aflate în evidenţele organelor de securitate, coroborate cu probe cum ar fi: angajamentul scris şi semnat de cel în cauzã, note şi rapoarte scrise - originale sau în copie, olografe ori dactilografiate, sinteze informative, alte înscrisuri olografe şi dovezi, indiferent de suportul pe care s-ar afla.";
- Art. 16 alin. (1) şi (3): "(1) Împotriva deciziei comunicate potrivit art. 15 alin. (7) solicitantul sau persoana cu privire la care s-a cerut verificarea se poate adresa Colegiului Consiliului printr-o contestaţie, în termen de 15 zile de la data primirii deciziei. Colegiul Consiliului reexamineazã documentaţia care a stat la baza comunicãrii şi, în termen de 30 de zile de la data depunerii contestaţiei, adoptã o decizie care se comunicã în termen de 15 zile atât solicitantului, cât şi persoanei cu privire la care s-au efectuat verificãri, indiferent de autorul contestaţiei. Decizia Colegiului Consiliului poate fi atacatã în termen de 30 de zile de la data comunicãrii la curtea de apel, secţia civilã, în competenţa cãreia îşi are domiciliul contestatarul.
[...]
(3) În vederea adoptãrii deciziei Colegiul Consiliului audiazã persoana cu privire la care s-au cerut verificãri şi utilizeazã documentaţia depusã de aceasta sau de solicitant. Documentaţia iniţialã poate fi completatã. Persoana faţã de care se efectueazã verificãri are dreptul sã consulte documentele care au stat la baza comunicãrii contestate. Lipsa persoanei legal citate nu împiedicã adoptarea unei decizii."
Deosebit de dispoziţiile de lege cu privire la care instanţa de judecatã a reţinut cã excepţia de neconstituţionalitate este admisibilã, autorul excepţiei a cerut sã se constate cã sunt neconstituţionale şi dispoziţiile art. 3^1 alin. (9) şi ale <>art. 22^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/1999 , introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2006 , precum şi prevederile art. II şi V din aceeaşi ordonanţã de urgenţã. Textele legale menţionate au urmãtorul conţinut:
Art. 3^1 alin. (9): "Condamnarea definitivã pentru sãvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii atrage pierderea demnitãţii sau funcţiei publice în care a fost ales sau numit, potrivit legislaţiei în vigoare. În cazul membrilor Parlamentului României, cercetarea infracţiunii se face de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar instanţa competentã este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care judecã aceste cazuri în procedurã de urgenţã. Sentinţa definitivã se comunicã, în termen de 24 de ore de la pronunţarea ei, preşedintelui Camerei din care face parte parlamentarul. Preşedintele Camerei respective înscrie cu prioritate invalidarea pe ordinea de zi.";
- Art. 22^1 alin. (1) şi (2): "(1) În perioada desfãşurãrii activitãţii, Consiliul îndeplineşte orice atribuţii date în competenţa sa prin prezenta lege, precum şi prin orice alte legi speciale.
(2) Consiliul exercitã atribuţiile stabilite prin <>Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã, respectiv <>Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicatã, cu privire la judecãtori şi procurori, referitoare la apartenenţa sau colaborarea cu serviciile de informaţii înainte de anul 1990.";
<>Art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2006 : "Autoritãţile la care se depun declaraţiile conform <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 sunt obligate sã trimitã Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, lista persoanelor care îndeplinesc funcţiile prevãzute la art. 2 lit. a)-f) din legea menţionatã, însoţite de plicurile închise care conţin declaraţiile pe propria rãspundere. Lista trebuie sã cuprindã urmãtoarele date:
a) numele şi prenumele, inclusiv eventualele nume anterioare, precum şi data şi locul naşterii;
b) numele şi prenumele tatãlui, numele şi prenumele mamei;
c) locul de muncã şi funcţia pe care o ocupã;
d) domiciliul din actul de identitate."
<>Art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2006 : "În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, <>Hotãrârea Parlamentului nr. 17/2000 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii ca Poliţie Politicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 2 iunie 2000, se va modifica potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã."
Instanţa de judecatã a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate cu privire la aceste texte de lege. Întrucât instanţa şi-a depãşit competenţa, examinarea constituţionalitãţii legilor şi ordonanţelor revenind în exclusivitate Curţii Constituţionale, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţia României, Curtea urmeazã sã examineze excepţia şi cu privire la aceste texte.
De asemenea, Curtea urmeazã sã examineze şi critica formulatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la <>Legea nr. 187/1999 în ansamblul ei.
Excepţia de neconstituţionalitate este raportatã la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 64, art. 70 alin. (2), art. 73 alin. (3) din Constituţie, precum şi la dispoziţiile cuprinse în titlul III, cap. I şi VI, secţiunea 1 din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Critica de neconstituţionalitate a <>art. 7 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 şi a legii în ansamblu, întemeiatã pe prevederile art. 73 alin. (3) din Constituţia României, nu poate fi primitã. Aşa cum corect se observã în motivarea punctului de vedere comunicat de Guvernul României, prin <>Legea nr. 187/1999 sunt reglementate şi infracţiuni şi pedepse, în art. 24, ceea ce justificã adoptarea ei ca lege organicã, potrivit art. 74 alin. (1) din Constituţie - devenit, dupã revizuirea Legii fundamentale, art. 76 alin. (1).
Excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie admisã în sensul şi pentru motivele ce se vor arãta în continuare.
1. Critica de neconstituţionalitate vizeazã, în primul rând, natura juridicã a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, susţinându-se cã, prin atribuţiile şi procedurile urmate, instituţia se plaseazã în afara Constituţiei, iar prevederile legale atacate şi legea, în ansamblu, contravin Legii fundamentale.
Curtea Constituţionalã constatã cã stabilirea naturii juridice a Consiliului şi a Colegiului Consiliului şi compatibilitatea acestor instituţii cu normele statului de drept consacrate prin Constituţia României fac necesarã cercetarea scopului legii şi a unor termeni ai reglementãrii.
În acest sens, Curtea reţine cã preambulul <>Legii nr. 187/1999 defineşte scopul reglementãrii ca fiind deconspirarea poliţiei politice comuniste, adicã a organelor securitãţii şi a altor structuri, prin intermediul cãrora Partidul Comunist Român a exercitat "o permanentã teroare împotriva cetãţenilor ţãrii, drepturilor şi libertãţilor lor fundamentale". Scopul legii, enunţat în aceşti termeni, rãspunde unor exigenţe politice ale societãţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României.
În spiritul tezei enunţate în preambul, art. 1 din lege reglementeazã accesul cetãţenilor români, al cetãţenilor strãini care dupã 1945 au avut cetãţenie românã şi al cetãţenilor ţãrilor membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi ale Uniunii Europene la actele şi dosarele întocmite de poliţia politicã comunistã, prin care s-au strâns informaţii care privesc propria persoanã, precum şi dreptul acestora de a afla identitatea agenţilor şi colaboratorilor care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului lor de urmãrire întocmit de organele securitãţii.
Potrivit art. 5 alin. (1) din lege, "prin poliţie politicã se înţelege toate acele activitãţi ale securitãţii statului sau ale altor structuri şi instituţii cu caracter represiv, care au vizat instaurarea şi menţinerea puterii totalitar comuniste, precum şi suprimarea sau îngrãdirea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului". În acelaşi sens, alin. (3) al aceluiaşi articol defineşte colaborarea cu poliţia comunistã ca fiind transmiterea de informaţii prin care se denunţau organelor represive activitãţile de naturã sã aducã atingere drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului.
Din aceste prevederi ale legii rezultã cã esenţa definiţiei poliţiei politice comuniste rezidã în caracterul represiv al acesteia, manifestat prin activitãţi ale securitãţii statului sau ale altor structuri şi instituţii, vizând suprimarea sau îngrãdirea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, în scopul instaurãrii şi menţinerii puterii totalitare comuniste.
Tot astfel, rezultã cã a participat la poliţia politicã comunistã, în formele prevãzute de lege, persoana care, în scopul instaurãrii şi menţinerii puterii totalitare comuniste, a sãvârşit fapte ce au avut drept consecinţã ori puteau sã aibã drept consecinţã suprimarea sau îngrãdirea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale altor persoane.
Curtea observã însã cã <>Legea nr. 187/1999 nu urmãreşte numai scopul de deconspirare, enunţat în preambul, ci promoveazã şi rãspunderea moralã, juridicã şi politicã a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politicã comunistã, urmãrind îndepãrtarea lor din funcţiile enumerate în art. 2 şi împiedicarea lor de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste funcţii. Aceastã concluzie se desprinde din prevederile art. 3^1 alin. (4) şi (9) din lege. Astfel, în art. 3^1 alin. (4) se prevede cã "verificãrile se sisteazã dacã persoana care exercitã una dintre demnitãţile sau funcţiile enumerate la art. 2 demisioneazã în termen de 15 zile de la data comunicãrii acestor verificãri", iar potrivit art. 31 alin. (9), "condamnarea definitivã pentru sãvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii (privind participarea la activitatea de poliţie comunistã) atrage pierderea demnitãţii sau funcţiei publice în care a fost ales sau numit, potrivit legislaţiei în vigoare."
Cu finalitate similarã, vizând împiedicarea accesului la funcţii de conducere în magistraturã, art. 22^1 din lege abiliteazã Consiliul sã verifice participarea judecãtorilor şi procurorilor la activitatea serviciilor de informaţii înainte de 1990. Potrivit alin. (4) al acestui articol, "prin persoane care au fãcut parte din serviciile de informaţii înainte de anul 1990 sau au colaborat cu acestea se înţelege: a) orice persoanã care a avut calitatea de lucrãtor operativ, inclusiv acoperit, în serviciile de informaţii înainte de anul 1990; b) orice persoanã care a colaborat cu serviciile de informaţii înainte de anul 1990 şi care s-a aflat în una dintre urmãtoarele situaţii: (i) a furnizat, a transmis sau a înlesnit transmiterea de informaţii cãtre serviciile de informaţii; (ii) a fost rezident al serviciilor de informaţii; (iii) a fost retribuitã sau recompensatã în alt mod pentru activitatea desfãşuratã în aceastã calitate; (iv) a fost deţinãtor de locuinţã conspirativã sau casã de întâlnire."
Din conţinutul textului rezultã cã în acest caz nu se mai cerceteazã dacã persoana verificatã a desfãşurat activitate de poliţie politicã, dupã cum nu se verificã dacã serviciile de informaţii vizate aveau ca obiectiv represiunea împotriva adversarilor regimului comunist sau dacã serveau siguranţei naţionale. În felul acesta, legea creeazã premizele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, fãrã vinovãţie şi fãrã existenţa unei fapte de încãlcare a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
2. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii este definit în <>art. 7 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 ca "un organism autonom cu personalitate juridicã, supus controlului Parlamentului."
Aceastã definiţie este insuficientã pentru a stabili natura juridicã a Consiliului. Instituţia nu este nominalizatã în Constituţie, iar definiţia citatã nu corespunde termenilor folosiţi de Legea fundamentalã, pentru încadrarea ei în una dintre autoritãţile publice cu statut constituţional.
În consecinţã, pentru stabilirea naturii juridice a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii se impune luarea în considerare şi a competenţei Consiliului, a actelor emise şi a procedurilor urmate în exercitarea atribuţiilor sale.
Dintre atribuţiile Consiliului sunt relevante pentru determinarea naturii juridice a instituţiei urmãtoarele:
- Consiliul elibereazã persoanelor îndreptãţite, la cererea acestora, adeverinţe privind apartenenţa sau neapartenenţa, colaborarea ori necolaborarea cu poliţia politicã comunistã;
- Consiliul decide, din oficiu sau la cererea persoanelor îndreptãţite (orice cetãţean român cu domiciliul în ţarã sau în strãinãtate, presa scrisã şi audiovizualã, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autoritãţile şi instituţiile publice) dacã persoana cu privire la care s-a fãcut verificarea a fost sau nu agent ori colaborator al poliţiei politice comuniste;
- Colegiul Consiliului soluţioneazã contestaţiile împotriva conţinutului adeverinţelor şi al deciziilor Consiliului. Potrivit art. 14 alin. (3) şi art. 16 alin. (1) din lege, deciziile Colegiului Consiliului pot fi atacate la curtea de apel, secţia civilã;
- Consiliul asigurã publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, a deciziilor rãmase definitive prin necontestare sau rãmase definitive prin hotãrâre a Curţii de apel;
- Consiliul asigurã publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative şi funcţiile deţinute de ofiţerii şi subofiţerii de securitate, activi sau acoperiţi, implicaţi în activitãţi de poliţie politicã;
- Consiliul dã publicitãţii informaţiile şi documentele care atestã implicarea organelor de securitate şi a altor structuri politice şi represive ale regimului totalitar comunist în sãvârşirea unor infracţiuni grave contra vieţii, integritãţii fizice sau psihice şi libertãţii persoanelor, precum şi a unor acte de trãdare a intereselor naţionale;
- În cazurile neelucidate, de decese sau de dispariţii despre care existã indicii cã s-au produs în legãturã cu activitatea organelor de securitate, Consiliul oferã informaţii din proprie iniţiativã sau pe baza unei cereri scrise din partea moştenitorilor prezumtivi ai celor declaraţi dispãruţi sau a succesorilor celor decedaţi;
- În scopul stabilirii adevãrului istoric Colegiul Consiliului pune la dispoziţia cercetãtorilor acreditaţi în acest sens de Consiliu documente şi informaţii complete cu privire la structura, metodele şi activitãţile organelor de securitate, în condiţiile legii şi ale regulamentului Consiliului;
- Consiliul preia în gestiune toate documentele privitoare la exercitarea drepturilor prevãzute de prezenta lege, precum acte, dosare, registre, înregistrãri foto, video, audio şi informatice, baze de date, inclusiv dosarele de cadre ale ofiţerilor de securitate, identificaţi cu activitate de poliţie politicã în timpul regimului comunist, potrivit legii, cu excepţia celor care privesc siguranţa naţionalã.
Curtea Constituţionalã constatã cã o parte dintre atribuţiile Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi ale Colegiului Consiliului, şi anume, primele 3 enumerate mai sus, are caracter jurisdicţional, iar cealaltã parte este de naturã administrativã.
Caracterul jurisdicţional al atribuţiilor menţionate rezultã din puterea Consiliului şi a Colegiului de a se pronunţa, prin acte cu forţã juridicã echivalentã cu aceea a hotãrârilor judecãtoreşti, asupra unor fapte de încãlcare a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, sãvârşite de persoanele verificate, fapte ce se înscriu în premisele rãspunderii morale, juridice şi politice a acestora.
Împrejurarea cã deciziile date de Colegiul Consiliului în soluţionarea contestaţiilor formulate în conformitate cu art. 14 alin. (1) şi <>art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 pot fi atacate în justiţie nu infirmã caracterul jurisdicţional al activitãţii Consiliului şi a Colegiului Consiliului, dat fiind cã verdictele date de aceste organe au ca obiect constatarea încãlcãrii ordinii de drept (a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale), obiect specific activitãţii de jurisdicţie. Potrivit art. 17 alin. (1) din lege, aceste verdicte rãmân definitive prin necontestarea lor sau prin respingerea de cãtre curtea de apel a contestaţiilor împotriva deciziilor pronunţate de Colegiul Consiliului. Or, caracterul definitiv al deciziilor Colegiului Consiliului este, de asemenea, specific actelor de jurisdicţie.
Natura jurisdicţionalã a activitãţii Consiliului şi a Colegiului Consiliului, de verificare a faptelor de poliţie politicã sãvârşite de persoanele prevãzute de lege, rezultã, deopotrivã, din procedura urmatã. Aceastã procedurã este prevãzutã de <>Legea nr. 187/1999 şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii ca Poliţie Politicã, elaborat de Colegiul Consiliului şi aprobat prin <>Hotãrârea Parlamentului României nr. 17 din 16 mai 2000 .
În acest sens, sunt de reţinut urmãtoarele reguli de procedurã:
- pentru soluţionarea contestaţiilor prevãzute de art. 14 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din lege, ca şi pentru exercitarea celorlalte atribuţii, "Colegiul Consiliului lucreazã în prezenţa a cel puţin douã treimi din numãrul membrilor şi adoptã decizii cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi. Dezbaterile Colegiului Consiliului nu sunt publice.. [art. 8 alin. (7) din lege];
- "Calitatea de agent sau de colaborator al poliţiei politice comuniste se stabileşte de Colegiul Consiliului prin probele aflate în evidenţele organelor de securitate, coroborate cu probe cum ar fi: angajamentul scris şi semnat de cel în cauzã, note şi rapoarte scrise - originale sau în copie, olografe ori dactilografiate, sinteze informative, alte înscrisuri olografe şi dovezi, indiferent de suportul pe care s-ar afla." [art. 15 alin. (5) din lege];
- "În vederea adoptãrii deciziei Colegiul Consiliului audiazã persoana cu privire la care s-au cerut verificãri şi utilizeazã documentaţia depusã de aceasta sau de solicitant. Documentaţia iniţialã poate fi completatã. Persoana faţã de care se efectueazã verificãri are dreptul sã consulte documentele care au stat la baza comunicãrii contestate. Lipsa persoanei legal citate nu împiedicã adoptarea unei decizii." [art. 16 alin. (3) din lege];
- "Colegiul Consiliului se pronunţã din oficiu oricând apar noi probe cu privire la activitatea de poliţie politicã a unei persoane asupra cãreia s-a pronunţat anterior." [art. 15 alin. (8) din lege];
- "(1) La cererea persoanelor fizice sau juridice îndreptãţite, în exercitarea dreptului de acces la informaţiile de interes public, în legãturã cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitãţii, ca poliţie politicã, a persoanelor prevãzute la <>art. 2 din Legea nr. 187/1999 , CNSAS verificã probele deţinute, indiferent de forma lor, şi înştiinţeazã de îndatã persoana în legãturã cu care s-au cerut informaţiile, în vederea exercitãrii drepturilor prevãzute la <>art. 3 din Legea nr. 187/1999 .
(2) Pe baza datelor personale CNSAS solicitã informaţii despre activitatea persoanei în cauzã de la toate instituţiile deţinãtoare de fonduri de arhivã privind activitatea securitãţii, ca poliţie politicã." [art. 38 alin. (1) şi (2) din Regulament];
- "(1) În termen de 30 de zile de la data primirii cererilor CNSAS citeazã, în vederea audierii, persoana care a solicitat, precum şi persoana cu privire la care s-au solicitat verificãri.
(2) Pentru începerea activitãţii de verificare persoana în legãturã cu care s-au solicitat relaţii va pune la dispoziţie CNSAS un curriculum vitae amãnunţit, precum şi o copie autentificatã de pe carnetul de muncã.
(3) Persoanele vor fi audiate de reprezentanţii abilitaţi ai CNSAS, care vor prelua toate actele şi informaţiile prezentate în legãturã cu obiectul cererii depuse.
(4) Declanşarea şi finalizarea verificãrilor solicitate se pot face şi în lipsa persoanelor legal citate." (art. 39 din Regulament);
- "Calitatea de agent sau de colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politicã, se stabileşte de Colegiul CNSAS prin probele aflate în evidenţele organelor de securitate, coroborate cu probe cum ar fi: angajamentul scris şi semnat de cel în cauzã, sinteze informative, înscrisuri olografe şi dovezi, indiferent de suportul pe care s-ar afla din arhivele securitãţii." (art. 40 din Regulament);
- "(1) Împotriva comunicãrii eliberate potrivit <>art. 15 alin. (4) din Legea nr. 187/1999 solicitantul sau persoana cu privire la care s-a cerut verificarea se poate adresa Colegiului CNSAS printr-o contestaţie, în termen de 15 zile de la data primirii comunicãrii. Colegiul CNSAS reexamineazã documentaţia care a stat la baza comunicãrii şi, în termen de 30 de zile de la data depunerii contestaţiei, adoptã o decizie care se comunicã în termen de 10 zile atât solicitantului, cât şi persoanei cu privire la care s-au efectuat verificãri, indiferent de autorul contestaţiei. Decizia Colegiului CNSAS poate fi atacatã în termen de 30 de zile de la data comunicãrii la curtea de apel - secţia civilã în a cãrei razã de competenţã îşi are domiciliul contestatorul.[...]
(3) În vederea adoptãrii deciziei Colegiul CNSAS audiazã persoana cu privire la care s-au cerut verificãri şi utilizeazã documentaţia depusã de aceasta sau de solicitant. Documentaţia iniţialã poate fi completatã. Persoana cu privire la care se efectueazã verificãri are dreptul sã consulte documentele care au stat la baza comunicãrii contestate. Lipsa persoanei legal citate nu împiedicã adoptarea unei decizii." [art. 42 alin. (1) şi (3) din Regulament].
Analizând conţinutul normativ al textelor de mai sus, Curtea constatã cã activitatea desfãşuratã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi de Colegiul Consiliului, în vederea stabilirii participãrii unei persoane la poliţia politicã comunistã, este o activitate colegialã, cã în cadrul acestei activitãţi se administreazã şi se evalueazã probe şi cã verdictul de participare la poliţia politicã se dã prin votul membrilor Colegiului, în urma dezbaterii cazului cercetat. Aceste reguli sunt specifice procedurilor jurisdicţionale.
3. În sistemul Constituţiei României din anul 1991, revizuitã în anul 2003, nu existã decât douã categorii de jurisdicţii şi anume, jurisdicţiile speciale administrative şi instanţele judecãtoreşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative, iar potrivit art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã, controlul judecãtoresc al actelor administrative, deci inclusiv al actelor de jurisdicţie specialã administrativã, este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
În ce priveşte jurisdicţia judiciarã, aceasta este reglementatã la nivel constituţional în titlul III cap. VI secţiunea 1 din Constituţia României. Potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã, "justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege".
Examinând natura juridicã a activitãţii de jurisdicţie desfãşuratã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi de Colegiul Consiliului prin prisma normelor constituţionale amintite, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta nu se încadreazã în niciuna dintre jurisdicţiile prevãzute şi admise de Constituţia României.
Jurisdicţia exercitatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi de Colegiul Consiliului nu este o jurisdicţie administrativã pentru cã nu este facultativã, aşa cum cere art. 21 alin. (4) din Constituţia României, ci obligatorie. Organele care o exercitã nu sunt instanţe judecãtoreşti şi nu se supun normelor de organizare şi funcţionare prevãzute în titlul IIII cap. VI din Constituţie, intitulat "Autoritatea judecãtoreascã".
În caracterizarea jurisdicţiei exercitate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi de Colegiul Consiliului Curtea ia în considerare, de asemenea, urmãtoarele particularitãţi ale regimului procedural în care funcţioneazã aceasta:
- contrar prevederilor art. 24 alin. (2) din Constituţie, în cursul procedurii desfãşurate persoanele verificate nu pot fi asistate de un avocat, încãlcându-li-se prin aceasta dreptul la apãrare;
- verificãrile privind participarea la poliţia politicã comunistã sunt efectuate de acelaşi organ care decide dacã persoanele verificate au fost sau nu au fost agenţi ai poliţiei politice comuniste, au colaborat sau nu au colaborat cu aceasta. Aceastã confuzie între funcţia de anchetã şi funcţia de judecatã contravine art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) din Constituţie şi principiilor statului de drept, în conformitate cu care justiţia trebuie sã fie imparţialã, iar procesul trebuie sã fie echitabil;
- probele pe care se întemeiazã deciziile Colegiului Consiliului provin din arhivele securitãţii şi organelor de informaţii, al cãror depozitar este Consiliul, fapt care, de asemenea, este de naturã sã punã la îndoialã imparţialitatea organului de decizie;
- dispoziţia cuprinsã în art. 15 alin. (8) din lege, în conformitate cu care Colegiul Consiliului se pronunţã din oficiu oricând apar noi probe cu privire la activitatea politicã a unei persoane asupra cãreia s-a pronunţat anterior, nesocoteşte în mod evident puterea de lucru judecat a hotãrârilor pronunţate de curţile de apel în soluţionarea contestaţiilor formulate, conform art. 16 alin. (1) din lege, împotriva deciziilor Colegiului Consiliului;
- dezbaterile nu sunt publice şi nici contradictorii.
Curtea Constituţionalã constatã cã, prin toate aceste abateri de la statutul constituţional al justiţiei şi, mai cu seamã, prin confuzia între funcţia de anchetã, cea de judecatã şi cea de soluţionare a cãilor de atac împotriva propriilor decizii, prin lipsa de contradictorialitate şi publicitate a dezbaterilor, prin limitarea dreptului la apãrare al persoanelor verificate, prin liberul arbitru în administrarea şi aprecierea probelor, precum şi prin posibilitatea de a da, în aceleaşi cauze, verdicte noi, contrare celor validate prin deciziile definitive ale instanţelor judecãtoreşti, jurisdicţia exercitatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi de Colegiul Consiliului se defineşte ca o jurisdicţie extraordinarã, iar natura juridicã a organelor care o exercitã este cea a instanţelor extraordinare, interzise de art. 126 alin. (5) din Constituţia României.
Reglementarea deconspirãrii poliţiei comuniste şi a accesului la informaţii privind activitatea acesteia prin intermediul unei jurisdicţii extraordinare este de naturã sã aducã prejudicii demnitãţii şi integritãţii persoanelor nevinovate, supuse verificãrii pentru simpla împrejurare cã se încadreazã în categoriile prevãzute de <>art. 2 din Legea nr. 187/1999 , încãlcându-se astfel prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 22 alin. (1) din Constituţie. Prejudiciile produse în aceste cazuri sunt cu atât mai evidente şi mai grave cu cât, aşa cum s-a arãtat mai sus, Colegiul Consiliului poate relua verificãrile oricând apar noi probe, iar aprecierea caracterului de probe noi şi a valorii acestora aparţine Colegiului Consiliului, în dubla sa calitate de organ de anchetã şi de organ de decizie, de judecãtor.
4. Pentru considerentele expuse mai sus Curtea urmeazã sã constate cã sunt neconstituţionale toate dispoziţiile din <>Legea nr. 187/1999 din care se deduce caracterul de instanţã extraordinarã al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi al Colegiului Consiliului, şi anume: art. 7 alin. (2), (7), (7^2) şi (9), art.13 lit. c), art. 14 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (5)-(8) şi art. 16 alin. (1) şi (3).
5. Curtea constatã cã este întemeiatã şi critica privind <>art. 3^1 alin. (9) din Legea nr. 187/1999 , prin care se prevede încetarea mandatului membrilor Parlamentului României în cazul condamnãrii lor pentru sãvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii. Textul contravine prevederilor art. 70 alin. (2) din Constituţie, care prevede limitativ cazurile de încetare a calitãţii de deputat sau de senator, şi anume, "la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces". Or, art. 292 din Codul penal care incrimineazã fapta de fals în declaraţii nu dispune şi aplicarea pedepsei complementare a pierderii dreptului de a alege şi de a fi ales în autoritãţile publice sau în funcţii elective publice, prevãzutã de art. 64 lit. a) din acelaşi cod.
6. Curtea constatã, de asemenea, cã este neconstituţional <>art. 22^1 din Legea nr. 187/1999 , prin care se prevede verificarea apartenenţei unor persoane la serviciile de informaţii înainte de anul 1990, indiferent dacã au fãcut sau nu au fãcut poliţie politicã, deoarece instituie premisele unei rãspunderi morale şi juridice colective, fãrã existenţa unei fapte infamante şi fãrã vinovãţie, încãlcând astfel prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie şi principiul prezumţiei de onestitate, dedus din concepţia legiuitorului constituant, care stã la baza art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã.
7. Având în vedere cã, prin conţinutul lor, dispoziţiile legale contrare Constituţiei, analizate mai sus, sunt inseparabile de întregul sistem normativ al <>Legii nr. 187/1999 , Curtea Constituţionalã urmeazã sã constate neconstituţionalitatea legii în ansamblul ei, precum şi a prevederilor <>art. II şi V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2006 .
Scopul enunţat în preambulul legii nu poate fi realizat decât printr-o reglementare care sã se conformeze normelor prevãzute în Constituţia României şi principiilor statului de drept.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d), al art. 29 şi al <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Dan Voiculescu în Dosarul nr. 8.520/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi constatã cã <>Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securitãţii ca poliţie politicã, precum şi dispoziţiile art. II şi ale art. V din aceastã ordonanţã sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
