Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 51 din 20 februarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6, art. 11 si ale art. 25-28 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1994 privind majorarea limitelor minime si maxime ale amenzilor contraventionale stabilite prin acte normative aflate in vigoare la 1 iunie 1994
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6, art. 11 şi ale <>art. 25-28 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1994 privind majorarea limitelor minime şi maxime ale amenzilor contravenţionale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994, excepţie ridicatã de Rodica Neagu în Dosarul nr. 3.734/2000 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. La apelul nominal a rãspuns autorul exceptiei, constatandu-se lipsa Ministerului de Interne - Secţia 17 Poliţie, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arãtând ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 36 din Constituţie privind libertatea întrunirilor. Astfel, se susţine ca <>art. 6 din Legea nr. 60/1991 , stabilind ca organizarea adunãrilor publice se declara la primãriile pe teritoriul cãrora acestea urmeazã sa se desfãşoare, incalca textul constituţional menţionat, care nu prevede o asemenea obligativitate, iar art. 11 din aceeaşi lege da posibilitatea primãriilor sa decidã interzicerea desfãşurãrii întrunirilor, ceea ce echivaleaza cu încãlcarea dreptului însuşi. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 25-28 din Legea nr. 60/1991 se apreciazã ca este neconstitutionala aplicarea de sancţiuni pentru încãlcarea unor prevederi ce sunt, la rândul lor, neconstituţionale. Se depun note scrise. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, ca fiind nefondata, deoarece apreciazã ca dispoziţiile art. 6, art. 11 şi ale <>art. 25-28 din Legea nr. 60/1991 nu contravin prevederilor art. 36 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.734/2000, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 11 şi ale <>art. 25-28 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1994 privind majorarea limitelor minime şi maxime ale amenzilor contravenţionale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994, excepţie ridicatã de Rodica Neagu într-o cauza civilã având ca obiect plângerea formulatã impotriva procesului-verbal de contravenţie din 18 mai 1999, întocmit de Secţia 17 Poliţie. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se sutine ca prevederile legale criticate incalca dispoziţiile art. 36 din Constituţie privind libertatea întrunirilor, prin aceea ca impun diferite condiţii, ca de exemplu declararea adunãrilor publice la primãriile pe teritoriul cãrora acestea urmeazã sa se desfãşoare. Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin textului constituţional invocat, ele fiind "de natura a proteja valorile enumerate expres în art. 49 alin. (1) din Constituţie". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât libertatea întrunirilor poate fi supusã prin lege unor limitãri sau conditionari, îndeosebi pentru ca ordinea publica şi securitatea nationala sa nu fie afectate. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6, art. 11 şi ale <>art. 25-28 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, modificatã cu privire la <>art. 26 alin. 2 prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1994 privind majorarea limitelor minime şi maxime ale amenzilor contravenţionale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994, dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 6: "Organizarea adunãrilor publice se declara la primãriile municipale, orãşeneşti sau comunale, pe teritoriul cãrora acestea urmeazã sa se desfãşoare."; - Art. 11: "Decizia prin care se interzice desfãşurarea adunãrii publice se comunica în scris organizatorului, cu arãtarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declaraţiei scrise."; - Art. 25: "Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, contravenţionalã, civilã sau penalã."; - Art. 26: "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa întruneascã elementele constitutive ale unor infracţiuni: a) organizarea şi desfãşurarea de adunãri publice nedeclarate, neinregistrate sau interzise; b) nerespectarea orelor de desfãşurare, traseelor de deplasare sau locului şi perimetrului destinat adunãrii publice; c) neluarea de cãtre organizatori a mãsurilor de întrerupere a adunãrii publice, când constata ca au intervenit fapte de natura celor prevãzute în art. 2; d) participarea la adunãri publice nedeclarate sau interzise şi urmate de refuzul pãrãsirii locurilor de desfãşurare a acestora, la avertizarile şi somatiile organelor de ordine fãcute potrivit legii; e) introducerea sau portul de cãtre persoanele participante, în locurile destinate desfãşurãrii adunãrilor publice, a armelor de orice fel, materialelor explozive sau incendiare, a substanţelor iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, ori a altor obiecte ce se pot utiliza în acţiuni de violenta; f) instigarea prin orice mijloace, iniţierea sau recurgerea la acţiuni violenţe sau alte manifestãri, cu intenţia de zadarnicire ori tulburare, în orice mod, a adunãrilor publice; g) opunerea cu violenta organizatorilor sau imputernicitilor acestora ori împiedicarea lor de a-şi exercita atribuţiile legale privind asigurarea ordinii în desfãşurarea adunãrilor publice; h) refuzul de a pãrãsi imediat adunarea, dacã mãsura a fost dispusã de conducãtorii acţiunilor; i) organizarea sau participarea la contramanifestatii desfãşurate în acelaşi timp şi în acelaşi loc cu adunãrile publice declarate, indiferent de modul lor de exprimare; j) introducerea sau desfacerea bãuturilor alcoolice în locurile destinate desfãşurãrii adunãrilor publice, pe toatã durata acestora; k) refuzul de a pãrãsi imediat adunarea la solicitarea organelor de ordine, potrivit legii. Contravenţiile prevãzute la lit. a) - c) se sancţioneazã cu închisoare contravenţionalã de la o luna la 6 luni sau cu amenda de la 300.000 la 800.000 lei, iar cele prevãzute la lit. d) - k) cu închisoare contravenţionalã de la o luna la 3 luni sau cu amenda de la 100.000 la 300.000 lei."; - Art. 27: "Contravenţiile prevãzute la art. 26 se constata de cãtre primari sau împuterniciţii acestora anume desemnaţi, ofiţerii şi subofiterii de poliţie şi jandarmerie."; - Art. 28: "Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, se completeazã cu cele ale Legii privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor şi ale Legii pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, în ce priveşte închisoarea contravenţionalã." Autorul exceptiei considera, în esenta, ca aceste dispoziţii legale, care conditioneaza organizarea adunãrii publice de obţinerea unei autorizari prealabile din partea primãriei pe teritoriul cãreia aceasta urmeazã sa se desfãşoare, contravin art. 36 din Constituţie, care prevede: "Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfasura numai în mod paşnic, fãrã nici un fel de arme." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. I. În legatura cu constituţionalitatea prevederilor <>art. 6 din Legea nr. 60/1991 , prin raportare la dispoziţiile art. 36 din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 199 din 23 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000. Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 şi 10 din Legea nr. 60/1991 , Curtea Constituţionalã a reţinut urmãtoarele: "Dispoziţiile art. 36 trebuie corelate cu cele ale art. 49 din Constituţie, în sensul ca exerciţiul libertãţii întrunirilor poate comporta anumite restrangeri şi conditionari, potrivit legii, tocmai pentru ca drepturile şi libertãţile garantate de Constituţie cetãţenilor, interesele acestora şi, implicit, ordinea publica şi securitatea nationala sa nu fie afectate. Din perspectiva art. 11 şi 20 din Constituţie Curtea, observa ca, de altfel, art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevede ca exerciţiul dreptului de întrunire poate face obiectul unor restrictii care, potrivit legii, constituie mãsuri necesare într-o societate democratica, între altele pentru apãrarea ordinii, a moralei sau a drepturilor şi libertãţilor altora. În acest sens, în cauzele "Platform «Arzte fur das Leben» contra Austriei", 1985, şi "Rassemblement jurassien contra Elvetiei", 1979, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut ca art. 11 presupune ca fiecare stat este în drept sa adopte mãsuri rezonabile şi adecvate pentru a asigura desfãşurarea paşnicã a manifestatiilor licite ale cetãţenilor sãi şi ca pentru întrunirile ce au loc pe cãile publice nu este exagerata impunerea obligaţiei de a se obţine o autorizaţie prealabilã, întrucât autoritãţile au posibilitatea, în aceste condiţii, sa vegheze asupra respectãrii ordinii publice şi sa ia mãsurile necesare pentru ca libertatea manifestatiilor sa fie pe deplin asigurata." Prin aceeaşi decizie Curtea Constituţionalã a mai constatat "ca dispoziţiile legale criticate, deşi preconstitutionale, nu intra sub incidenta art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia «Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii», deoarece nu incalca prevederile constituţionale ale art. 36" şi în consecinta excepţia privind neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 6 din Legea nr. 60/1991 a fost respinsã. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţatã anterior îşi menţine valabilitatea şi în cauza de fata. II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 60/1991 , în legatura cu care se susţine ca stabilirea posibilitatii ca primãriile sa decidã "interzicerea desfãşurãrii întrunirilor (adunãrilor publice) înainte de începerea exercitãrii dreptului liber la întrunire" echivaleaza "în fapt cu însãşi încãlcarea dreptului". Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textul criticat, care prevede ca "Decizia prin care se interzice desfãşurarea adunãrii publice se comunica în scris organizatorului, cu arãtarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declaraţiei scrise", nu incalca, asa cum considera autorul exceptiei, art. 36 din Constituţie referitor la libertatea întrunirilor. Curtea retine ca, dimpotriva, instituind obligativitatea comunicãrii cãtre organizator a deciziei prin care se interzice desfãşurarea adunãrii publice, precum şi a motivelor care au determinat-o, <>art. 11 din Legea nr. 60/1991 creeazã posibilitatea pentru organizatorul adunãrii sa ia cunostinta de conţinutul deciziei şi sa combata motivele care au justificat-o. Asa fiind, şi aceasta critica de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã. III. În sfârşit, autorul exceptiei considera ca "aplicarea unor sancţiuni prevãzute în <>art. 25-28 din Legea nr. 60/1991 pentru încãlcarea unor dispoziţii neconstituţionale (arãtate mai sus)" este, de asemenea, neconstitutionala. Examinând conţinutul prevederilor criticate, Curtea nu poate retine contrarietatea acestora fata de dispoziţiile art. 36 din Constituţie invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate, şi, în consecinta, şi aceasta sustinere urmeazã sa fie înlãturatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6, art. 11 şi ale <>art. 25-28 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1994 privind majorarea limitelor minime şi maxime ale amenzilor contravenţionale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994, excepţie ridicatã de Rodica Neagu în Dosarul nr. 3.734/2000 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 februarie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
