Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 509 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 389 din 9 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Cristian Rãduicã în Dosarul nr. 25.698/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã niciun text constituţional invocat în susţinerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 25.698/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42 din Legea nr. 448/2006 , excepţie ridicatã de Cristian Rãduicã în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii de contencios administrativ referitoare la obligaţia de a face. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã <>art. 42 din Legea nr. 448/2006 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 15, art. 16 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi art. 50 din Constituţie, deoarece prevãd condiţionarea acordãrii dreptului la asistent personal pentru persoanele cu handicap grav de renunţarea la drepturile prevãzute de <>art. 61 din Legea nr. 19/2000 , renunţare care rezultã din "dreptul la opţiune" între dreptul de asigurãri sociale şi dreptul special al persoanei cu handicap.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã prevederile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 42 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008. Din analiza susţinerilor autorului excepţiei, rezultã cã, în realitate, este criticat doar alin. (2) al <>art. 42 din Legea nr. 448/2006 , text asupra cãruia Curtea urmeazã sã se pronunţe.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 42: "(2) Persoanele cu handicap grav care au şi calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta pentru indemnizaţia pentru însoţitor prevãzutã la <>art. 61 din Legea nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau pentru asistent personal. Dreptul de opţiune se menţine şi în cazul trecerii pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limitã de vârstã."
În susţinerea excepţiei sunt invocate urmãtoarele dispoziţii constituţionale: art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 47 alin. (2) referitor la nivelul de trai şi art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit <>art. 61 din Legea nr. 19/2000 , pensionarii de invaliditate încadraţi la gradul I de invaliditate au dreptul la o indemnizaţie de însoţitor.
Dispoziţiile art. 50 din Constituţie privind protecţia persoanelor cu handicap prevãd cã aceastã categorie de persoane se bucurã de protecţie specialã. Or, <>Legea nr. 448/2006 , adoptatã tocmai pentru a satisface exigenţele impuse de textul constituţional, prevede la art. 3 principiile care stau la baza protecţiei persoanelor cu handicap, printre care menţionãm prevenirea şi combaterea discriminãrii, egalizarea şanselor, egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncã şi ocuparea forţei de muncã. Dispoziţiile <>art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 , parte integrantã din aceastã lege, nu numai cã nu încãlcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci se încadreazã principiilor menţionate. Faptul cã persoanele cu handicap grav care au şi calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta pentru indemnizaţia pentru însoţitor sau pentru asistent personal nu înseamnã anularea dreptului la o indemnizaţie de însoţitor, cum susţine autorul excepţiei, ci dreptul de opţiune al persoanelor cu handicap, ceea ce are o cu totul altã semnificaţie. Legiuitorul este liber sã stabileascã modalitatea de realizare a mãsurilor sociale conform voinţei sale.
În consecinţã, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici prevederile art. 16 şi 47 din Constituţie.
Prevederile constituţionale ale art. 15 privind universalitatea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Cristian Rãduicã în Dosarul nr. 25.698/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
