Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 508 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Bhatti Muhammad Aslam în Dosarul nr. 4.849/302/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cauzã ce face obiectul Dosarului nr. 2.168D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul de limba englezã, desemnat în cauzã spre a asigura traducerea, doamna Elena Andrei.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.337D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Hu Yunji în Dosarul nr. 2.427/4/2008 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, vãzând identitatea de obiect al acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.337D/2008 la Dosarul nr. 2.168D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, arãtând cã faţã de jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale, de pildã <>deciziile nr. 648/2006 şi nr. 162/2007, în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã a justifica modificarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.849/302/2007, respectiv prin Încheierea din 17 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.427/4/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Bhatti Muhammad Aslam şi de Hu Yunji în cauze având ca obiect soluţionarea unui recurs, respectiv a unei plângeri, care privesc hotãrâri ale Oficiului Român pentru Imigrãri prin care au fost respinse cererile formulate de autorii excepţiei de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie subsidiarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemãnãtor, se susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale datoritã impreciziei cu privire la spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane care permit acordarea protecţiei umanitare condiţionate, în sensul cã limiteazã sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale doar la riscul de torturã şi tratamente inumane şi degradante survenit ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuţie (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politicã şi apartenenţa la un anumit grup social). Or, conform prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate şi având în vedere practica jurisprudenţialã în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultã, în opinia autorilor excepţiei, cã spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane este mult mai larg, acesta putând surveni din orice cauze, fãrã a permite limitãri de natura celor invocate de Oficiul Român pentru Imigrãri. De altfel, caracterul imprecis al reglementãrilor criticate favorizeazã interpretãri eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce contravine celor statuate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza B. contra Franţei, 1992.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România sunt constituţionale, sens în care Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>deciziile nr. 105/2007 şi nr. 401/2008.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
- Art. 26. - Protecţia subsidiarã: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante [...]."
În opinia autorilor excepţiei, textul legal redat contravine prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi, prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din aceasta, încalcã şi art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, reglementãri care instituie dreptul absolut al persoanei la protecţie împotriva riscului de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante şi prin care se interzice tortura.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea Constituţionalã constatã cã a mai exercitat controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, din prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în dosarele de faţã şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin mai multe decizii, ca de exemplu, <>Decizia nr. 593 din 20 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, sau <>Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo reţinute.
În cauza de faţã nu au intervenit elemente noi care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, astfel cã soluţia pronunţatã cu acele prilejuri şi argumentele pe care aceasta s-a sprijinit îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Bhatti Muhammad Aslam în Dosarul nr. 4.849/302/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Hu Yunji în Dosarul nr. 2.427/4/2008 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
