Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 508 din 15 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 590 din 7 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Petrache în Dosarul nr. 3.140/4/2004 (3.722/2004) al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal rãspund autorul excepţiei, asistat de avocat Ion Ilie-Iordãchescu, precum şi partea Paraschiv Cepan. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, susţinând cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile Legii fundamentale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi în art. 124 alin. (3) privind independenţa judecãtorilor.
Partea Paraschiv Cepan solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi depune la dosarul cauzei concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.140/4/2004 (3.722/2004), Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Petrache în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã, se susţine cã textul de lege criticat este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, respectiv cu cele ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Se aratã în acest sens cã "limitarea dreptului inculpatului de a avea acces la o modalitate de individualizare judiciarã a executãrii pedepsei pe criterii de politicã penalã constituie o restrângere a drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime". În concluziile orale formulate de apãrãtorul autorului excepţiei, art. 81 alin. 3 din Codul penal este criticat şi în raport cu art. 124 alin. (3) din Legea fundamentalã, privind independenţa judecãtorilor.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În opinia Guvernului, faptul cã persoana în cauzã nu îndeplineşte condiţia obiectivã cu privire la aplicarea suspendãrii condiţionate nu trebuie interpretat în sensul cã i se îngrãdeşte accesul liber la justiţie. De asemenea, limitarea stabilitã de legiuitor în aplicarea mãsurii de suspendare condiţionatã a executãrii pedepsei este impusã de realizarea unei politici represive mai ferme, fapt care excedeazã însã sferei de reglementare a art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã liberul acces la justiţie şi, de asemenea, nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 81 alin. 3 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi în cazul infracţiunilor prevãzute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 şi 2 şi art. 267^1 alin. 1 şi 2."
Autorul excepţiei susţine cã acest text de lege încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecãtorilor.
Examinând excepţia astfel cum a fost ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Criticile de neconstituţionalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii" nu pot fi primite, întrucât au fost formulate ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional, or, potrivit <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã este competentã sã se pronunţe numai în limitele sesizãrii. În acest sens Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 281 din 29 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 10 august 2004, cã extinderea temeiurilor constituţionale faţã de cele invocate în faţa instanţei de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a controlului de constituţionalitate, ceea ce este contrar prevederilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , conform cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial [...]." Aşa fiind, Curtea urmeazã sã analizeze constituţionalitatea textului de lege criticat doar în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 53 alin. (1) din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de judecatã.
Astfel, Curtea constatã cã suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei este reglementatã de legiuitor şi pusã la dispoziţia instanţei ca mijloc de individualizare judiciarã a executãrii pedepsei. Fiind o creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta sã determine nu numai condiţiile, dar şi sfera de incidenţã a mãsurii, respectiv sã excludã de la aceasta persoanele care au sãvârşit infracţiuni deosebit de grave sau infracţiuni de violenţã care vãdesc o periculozitate aparte a infractorului. Câtã vreme aplicarea acestei mãsuri se face prin hotãrâre judecãtoreascã, pronunţatã ca urmare a finalizãrii procesului penal, nu poate fi primitã susţinerea în sensul cã reglementarea criticatã ar aduce atingere liberului acces la justiţie sau dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, întrucât suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu reprezintã un drept al persoanei, ci doar o mãsurã de individualizare a executãrii pedepsei care oferã inculpatului numai o vocaţie, iar nu un drept de a beneficia de aceastã mãsurã, nu poate fi reţinutã nici critica art. 81 alin. 3 din Codul penal, în raport cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De altfel, asupra constituţionalitãţii art. 81 alin. 3 din Codul penal, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii, de exemplu: <>Decizia nr. 240 din 27 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, <>Decizia nr. 116 din 15 iunie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 iulie 2000, şi <>Decizia nr. 166 din 21 octombrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, constatând cã acest text de lege nu încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Petrache în Dosarul nr. 3.140/4/2004 (3.722/2004) al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
