Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 507 din 6 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale Cartii V din Codul de procedura civila
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale Cãrţii V din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 1.159/2005 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. La apelul nominal se prezintã, personal, pãrţile Exacustodian Pãuşescu şi Mircea Iovu, lipsind autorul excepţiei, Aurel Ionescu, precum şi pãrţile Ioana David şi Nicolae Zadarojnea, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Partea Exacustodian Pãuşescu solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã aceasta a mai fost ridicatã, în repetate rânduri, de Aurel Ionescu, iar Curtea Constituţionalã a respins toate criticile formulate. Partea Mircea Iovu aratã cã îşi însuşeşte punctul de vedere exprimat de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, de Avocatul Poporului, de Guvern şi de judecãtorul-raportor şi solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate ca neîntemeiatã în ceea ce priveşte dispoziţiile Cãrţii V din Codul de procedurã civilã şi ca inadmisibilã în ceea ce priveşte <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, deoarece considerã cã aceastã ultimã criticã nu a fost motivatã de autorul excepţiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.159/2005, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale Cãrţii V din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Aurel Ionescu cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii la executare silitã imobiliarã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 "nu detaliazã progresiv cu art. 20 alin. (1) taxele de timbru pentru contestaţii", iar prevederile Cãrţii V din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, deoarece încalcã dreptul de proprietate garantat de art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, instituirea unor taxe de timbru este lãsatã la latitudinea legiuitorului şi, ca atare, nu constituie o încãlcare a dreptului de proprietate garantat de art. 44 din Legea fundamentalã şi de art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte dispoziţiile Cãrţii V din Codul de procedurã civilã, instanţa apreciazã cã aceste dispoziţii sunt constituţionale, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege. Din ansamblul acestor reglementãri rezultã cã pãrţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit sã se adreseze instanţei de judecatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, dispoziţiile Cãrţii V din Codul de procedurã civilã şi în special ale art. 373^1 nu îngrãdesc principiile enunţate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivã, constituie expresia aplicãrii lor, garantând desfãşurarea procedurii de executare silitã, cu respectarea Constituţiei. În aplicarea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, art. 373^1 din Codul de procedurã civilã instituie norme privind executarea silitã, instituţie proceduralã al cãrei scop este realizarea definitivã şi practicã a unor drepturi recunoscute printr-o hotãrâre judecãtoreascã sau alt titlu executoriu. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , instanţa de contencios constituţional a statuat cã prevederile art. 21 din Legea fundamentalã nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, contribuţia justiţiabilului, prin avansarea unei pãrţi din aceste cheltuieli, poate fi recuperatã, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, de la partea care cade în pretenţii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a normelor privind taxele de timbru faţã de principiul garantãrii dreptului de proprietate, aratã cã instituirea taxei de timbru nu afecteazã nici existenţa şi nici protecţia acestui drept. Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , faţã de dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu poate fi reţinutã. Astfel, taxa aferentã contestaţiei la executare silitã poate diminua patrimoniul celui executat sau poate atinge unele atribute ale dreptului de proprietate, dar nu poate fi consideratã ca fiind contrarã garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã şi a Cãrţii V din Codul de procedurã civilã, deoarece aceste texte de lege nu îngrãdesc accesul liber la justiţie. Faptul cã instanţa încuviinţeazã executarea silitã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, este impus de exigenţa soluţionãrii cu celeritate a procesului dedus judecãţii. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele prevederi legale: - dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din data de 29 iulie 1997; cuantumul taxei judiciare de timbru prevãzute de <>art. 2 alin. (2) a fost actualizat prin Hotãrârea Guvernului nr. 783/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, nr. 482 din 28 mai 2004. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: "În cazul contestaţiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestaţii nu poate depãşi suma de 1.830.000 lei, indiferent de valoarea contestatã." - dispoziţiile Cãrţii V din Codul de procedurã civilã referitoare la executarea silitã. Codul de procedurã civilã a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993. În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, text care are urmãtorul conţinut: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: I. Cu privire la <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , Curtea constatã cã autorul excepţiei nu indicã nici o dispoziţie sau un principiu din Legea fundamentalã care ar fi încãlcat prin prevederile criticate. Aşa fiind, nu sunt întrunite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale prevãzute la <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate", excepţia de neconstituţionalitate cu privire la acest text legal urmând a fi respinsã ca inadmisibilã. II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a Cãrţii V din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Cartea V se referã la executarea silitã, stabilind scopul şi obiectul executãrii, procedura de sesizare a organului de executare, persoanele şi bunurile supuse executãrii, procedura cauţiunii, a contestaţiei la executare, a întoarcerii executãrii, urmãrirea silitã a bunurilor mobile şi imobile, distribuirea sumelor realizate prin executarea silitã şi predarea silitã a bunurilor, proceduri asupra cãrora Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în numeroase rânduri, stabilind cã acestea nu încalcã dispoziţiile Legii fundamentale sau ale convenţiilor internaţionale la care România este parte. În acest sens sunt <>Decizia nr. 30 din 25 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 24 februarie 2005, <>Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, <>Decizia nr. 488 din 16 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2004, <>Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, şi <>Decizia nr. 467 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.084 din 22 noiembrie 2004. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 1.159/2005 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Cãrţii V din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
