Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 506 din 4 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 982 din 4 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. din Mangalia în Dosarul nr. 414/M/2005 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat Sonia Geagiu, cu împuternicire la dosar. Lipseşte partea Florea Doina, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Codul muncii priveşte numai menţiunea privind sancţionarea cu nulitatea absolutã a lipsei din decizia de concediere a precizãrilor cu privire la termenul în care decizia poate fi contestatã şi la instanţa de judecatã la care se contestã. Considerã cã dispoziţiile de lege criticate încalcã liberul acces la justiţie al societãţilor comerciale, egalitatea pãrţilor în faţa legii, precum şi dreptul la apãrare al angajatorului. Aratã cã nici un alt act normativ din legislaţia românã nu prevede sancţiunea cu nulitatea, care sã rezulte din lipsa menţiunilor privind termenul sau instanţa în faţa cãreia poate fi contestatã decizia de concediere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu încalcã liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare. Aratã în acest sens cã protecţia angajatului se realizeazã prin posibilitatea acestuia de a ataca decizia de desfacere a contractului individual de muncã, aceasta fiind singura modalitate prin care angajatul îşi poate susţine cauza în faţa unei instanţe de judecatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 414/M/2005, Curtea de Apel Constanţa - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. din Mangalia într-o cauzã ce are ca obiect o contestaţie la decizia de concediere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 62 alin. (2) din Codul muncii, sancţionând cu nulitate absolutã decizia de concediere dacã aceasta nu cuprinde precizãri cu privire la termenul în care poate fi contestatã şi la instanţa judecãtoreascã la care se contestã, îngrãdesc dreptul angajatorului de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, precum şi exerciţiul dreptului sãu de apãrare, punându-l în condiţii de inferioritate procesualã.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici unul dintre textele constituţionale invocate. Aratã cã precizãrile impuse de textul de lege sunt necesare pentru ca salariatul sã se poatã apãra împotriva unor eventuale mãsuri abuzive ori nejustificate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul considerã cã dispoziţiile legale criticate reprezintã o concretizare a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la muncã şi la protecţia socialã a muncii. Considerã cã aceste mãsuri de protecţie "sunt de naturã sã asigure exerciţiul neîngrãdit al drepturilor şi al intereselor legitime ale salariaţilor, ce decurg din raporturile juridice de muncã, în cadrul unor eventuale litigii privind nelegalitatea sau netemeinicia deciziei de concediere, neputând fi considerate cã ar institui, în privinţa angajatorului, vreo restrângere a dreptului de acces liber la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ori o restrângere a dreptului de apãrare".
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 62 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale, întrucât nu contravin sub nici un aspect dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Considerã cã aceste dispoziţii legale au caracter procedural şi dau expresie unor principii generale ale dreptului muncii, asigurând şi exerciţiul deplin al dreptului la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, prevederi care au urmãtorul cuprins: "Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulitãţii absolute, trebuie sã fie motivatã în fapt şi în drept şi sã cuprindã precizãri cu privire la termenul în care poate fi contestatã şi la instanţa judecãtoreascã la care se contestã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 21 alin. (2) şi (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 21 alin. (2) şi (3): "(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Întreaga legislaţie a muncii se bazeazã pe principii generale care au menirea sã asigure desfãşurarea raporturilor juridice de muncã într-un cadru legal, judicios şi echitabil, apãrarea deopotrivã a intereselor legitime, atât ale angajatorilor, cât şi ale salariaţilor. Reglementãrile legale adoptate pe baza acestor principii generale trebuie sã asigure accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii, garantate de art. 45 din Constituţie, precum şi exercitarea neîngrãditã a dreptului la muncã şi la protecţia socialã a salariaţilor, consacrat de art. 41 din Constituţie.
Printre aceste reglementãri legale au o importanţã deosebitã cele care se referã la încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncã. Pentru a se preveni eventualele comportãri abuzive ale angajatorilor, prin care ar leza drepturile şi interesele legitime ale salariaţilor, Codul muncii reglementeazã în mod expres condiţiile de fond şi de formã în care angajatorul poate dispune din propria iniţiativã concedierea salariatului, cu efect de încetare a contractului individual de muncã.
În cadrul condiţiilor de formã, alin. (2) al art. 62 din Codul muncii dispune ca decizia de concediere sã fie emisã în scris, sã fie motivatã în fapt şi în drept şi sã cuprindã precizãri cu privire la termenul în care poate fi contestatã şi la instanţa judecãtoreascã la care se contestã. Lipsa acestor elemente de motivare şi precizãri atrage nulitatea absolutã a deciziei de concediere.
Decizia de concediere reprezintã un act unilateral, manifestarea de voinţã a angajatorului, care nu trebuie sã se adreseze justiţiei ori altor organe pentru a solicita încetarea raporturilor juridice de muncã cu un anumit salariat. În schimb, salariatul are tot interesul sã conteste în justiţie mãsura de concediere, dacã o considerã ca fiind luatã fãrã motive legale şi de fapt întemeiate. Apãrarea împotriva unei mãsuri abuzive nelegale ori neîntemeiate de îngrãdire a exerciţiului dreptului la muncã constituie un drept constituţional fundamental al salariatului. Acest drept îl poate exercita numai în cunoştinţã de cauzã, respectiv dacã este informat în mod corespunzãtor despre motivele de drept şi de fapt pe care angajatorul şi-a întemeiat decizia şi mijloacele procedurale prin care poate contesta mãsura luatã.
Odatã declanşat litigiul şi angajatorul îşi poate face apãrarea prin mijloacele procedurale legale, inclusiv prin exercitarea cãilor de atac, respectarea legalitãţii mijloacelor procedurale garanteazã desfãşurarea unui proces echitabil pentru toate pãrţile implicate. Precizãrile cu privire la termenul de contestare şi la instanţa judecãtoreascã competentã sã soluţioneze litigiul încã de la început, în cuprinsul deciziei de concediere, contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã în faţa Curţii de Apel Constanţa - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale de Societatea Comercialã "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. din Mangalia în Dosarul nr. 414/M/2005.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
