Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 506 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 5 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chioran - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Muhammad Waseem în Dosarul nr. 16.426/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Purba Lakhvir Singh, interpret şi traducãtor pentru limba urdu, desemnat în vederea asigurãrii traducerii pe parcursul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 16.426/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 . Excepţia a fost ridicatã de Muhammad Waseem în cadrul soluţionãrii unei plângeri împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, potrivit Constituţiei şi <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, dreptul la apãrare nu poate fi condiţionat de exercitarea personalã a drepturilor procesuale. Totodatã, aratã cã a interzice apãrãtorului solicitantului de azil dreptul de a-l reprezenta în faţa instanţelor de judecatã sau a condiţiona exercitarea dreptului la apãrare de prezenţa personalã a pãrţii în faţa instanţei echivaleazã cu o restrângere nejustificatã a dreptului la apãrare, care aduce atingere chiar existenţei dreptului. De asemenea, Convenţia privind statutul refugiaţilor de la Geneva din 1951 prevede cã refugiaţii se bucurã de acelaşi tratament ca cetãţenii în ceea ce priveşte drepturile şi garanţiile procedurale, inclusiv asistenţa judiciarã.
Judecãtoria Sectorului 5 şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, iar dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc dreptul la apãrare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu condiţioneazã exercitarea dreptului la apãrare şi nu încalcã egalitatea refugiaţilor cu cea a cetãţenilor români.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât restricţia impusã nu constituie o împiedicare a dreptului la apãrare, deoarece partea însãşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei, mandatarul având posibilitatea sã formuleze cereri şi sã propunã probe în tot cursul procesului. De asemenea, dispoziţiile criticate reprezintã norme de procedurã, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt stabilite de legiuitor. Referitor la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia de la Geneva din 1951, apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Articolul 59, cu denumirea marginalã "Exerciţiul drepturilor procedurale", are urmãtorul conţinut: "Exercitarea drepturilor procedurale se face numai personal sau prin asistenţa unui apãrãtor."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi celor ale art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor de la Geneva din 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi la art. 18 alin. (2) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã asupra dispoziţiilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 - raportate la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia de la Geneva ca şi cele invocate în cauza de faţã - s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 282/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 19 aprilie 2007, statuând cã, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul este în mãsurã sã stabileascã reguli speciale de procedurã, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã. Or, cauzele ce privesc acordarea azilului în România constituie astfel de situaţii speciale, în care prezenţa personalã a solicitantului de azil poate fi justificatã de circumstanţele speţei, de necesitatea furnizãrii unor date, care, prin natura lor, pot avea o importanţã esenţialã pentru buna soluţionare a cererii, iar cunoaşterea acestora sã nu fie la îndemâna apãrãtorului. Totodatã, Curtea a reţinut cã, dacã în timpul desfãşurãrii procedurii privind soluţionarea cererilor de azil se cere prezenţa personalã a solicitantului de azil, cãruia i se permite însã asistenţa juridicã din partea unui apãrãtor, aceasta se justificã prin natura cauzei şi nu echivaleazã cu o încãlcare a drepturilor sale procesuale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Muhammad Waseem în Dosarul nr. 16.426/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
