Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 506 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 29 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Elisabeta Avram în Dosarul nr. 192/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, aratã cã instituirea unui moment obiectiv de la care începe sã curgã termenul de prescripţie nu are semnificaţia încãlcãrii accesului liber la justiţie. În acest sens, invocã Hotãrârea CEDO din 24 mai 2006 pronunţatã în Cauza Weissman şi alţii împotriva României.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 192/117/2010, Tribunalul Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Elisabeta Avram într-o cauzã civilã având ca obiect anulare act.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã limitarea în timp a dreptului de a cere anularea unui act juridic şi determinarea momentului de la care începe sã curgã termenul de prescripţie, condiţionat de un fapt aleatoriu, necontrolabil, independent de voinţa persoanei interesate, are în mod evident un caracter restrictiv şi discriminatoriu, împiedicând exercitarea dreptului de acces liber la justiţie.
Tribunalul Cluj - Secţia civilã apreciazã cã prevederile art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, aratã cã legiuitorul poate stabili diferite termene de prescripţie extinctivã privind posibilitatea de a se solicita anularea unor acte juridice, însã aceastã împrejurare nu contravine accesului liber la justiţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, întrucât instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie. Liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã se poate adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau a intereselor sale legitime, şi nicidecum faptul cã acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionãri.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, publicat în Buletinul Oficial, nr. 19 din 21 aprilie 1958, care au urmãtorul conţinut:
"În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripţia începe sã curgã de la data când cel îndreptãţit, reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinţeze actele, a cunoscut cauza anulãrii, însã cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit art. 9 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, atunci când cauza de anulare a unui act juridic este violenţa, prescripţia are un singur moment de la care începe sã curgã, şi anume data încetãrii violenţei. Atunci când anulabilitatea se datoreazã altei cauze, inclusiv viclenie ori eroare, regula specialã privind începutul prescripţiei cuprinde douã momente, alternative, şi anume: momentul subiectiv al cunoaşterii cauzei de anulare, şi momentul obiectiv, al expirãrii celor 18 luni de la încheierea actului juridic.
În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene.
Astfel, referitor la pretinsa contrarietate a reglementãrii criticate faţã de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, întrucât instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie. Liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã se poate adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul cã acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionãri.
În acest context, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis, în Hotãrârea din 2001, pronunţatã în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii, cã "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi cã "acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Elisabeta Avram în Dosarul nr. 192/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
