Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Eurom Bank - S.A. în Dosarul nr. 10.151/2004 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde avocat Neguţu Adriean, pentru Societatea Comercialã "ACS Poieni" - S.R.L. din Bucureşti, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, apãrãtorul Societãţii Comerciale "ACS Poieni" - S.R.L. din Bucureşti solicitã respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiatã, invocând <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 178/2004 şi depunând în acest sens concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 10.151/2004, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Eurom Bank - S.A., contestatoare într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare introduse împotriva intimatei Societatea Comercialã "ACS Poieni" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin dispoziţia legalã criticatã, care constituie o excepţie de la regula generalã prevãzutã de art. 387 din Codul de procedurã civilã, se instituie o discriminare între cei doi factori implicaţi în procesul de executare. Astfel, un creditor, uzând de prevederea legalã atacatã, poate sã lipseascã un prezumtiv debitor - persoanã juridicã - de mijloace importante pentru activitatea sa economicã normalã. Autorul excepţiei apreciazã cã "este surprinzãtoare aceastã renunţare la minima protecţie a debitorului, care nu este înştiinţat decât postfactum despre faptul cã nu mai poate sã îşi utilizeze mijloacele bãneşti", ceea ce creeazã o situaţie de inegalitate între cele douã pãrţi, contravenind astfel art. 16 din Constituţie.
Pe de altã parte, autorul excepţiei considerã cã dispoziţia legalã criticatã îngrãdeşte dreptul debitorului de a se adresa justiţiei pentru apãrarea intereselor sale legitime. Astfel, în situaţia celorlalte modalitãţi de executare, acestea pot fi contestate şi înainte ca debitorul sã fie lipsit de bunul sãu, adicã imediat dupã somaţie, însã, prin derogare, în cazul popririi, debitorul nu poate introduce contestaţie decât dupã ce conturile sale bancare au fost blocate. Ca atare, se interzice accesul la justiţie în perioada cuprinsã între emiterea somaţiei (ca act începãtor al oricãrei executãri silite care în situaţia expusã nu se mai emite) şi indisponibilizarea efectivã prin poprire a conturilor debitorului, spre deosebire de celelalte modalitãţi de executare silitã care încep cu o somaţie. Astfel, se restrânge efectiv posibilitatea pãrţii de a se adresa justiţiei şi se aduce o atingere gravã dreptului fundamental prevãzut de art. 21 alin. (2) din Constituţie.
Mai apreciazã autorul excepţiei cã, în mod indirect, dispoziţia legalã criticatã aduce atingere şi dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Constituţie, întrucât, în cazul popririi, debitorul este lipsit de dreptul de a-şi utiliza mijloacele bãneşti, fãrã ca în prealabil sã fie înştiinţat despre aceasta şi fãrã a se putea apãra înainte de deposedarea efectivã.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât poprirea este reglementatã în secţiunea a V-a a capitolului II din Codul de procedurã civilã, ca o procedurã specialã, pentru raţiuni specifice ce ţin de prevenirea unor eventuale abuzuri ale debitorilor, aceştia beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru realizarea drepturilor lor prin exercitarea contestaţiei la executare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, procedura de judecatã, incluzând şi faza executãrii silite, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care prevãd cã reglementarea procedurii de judecatã se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului sã statueze în asemenea domenii. Norma criticatã face parte din ansamblul prevederilor privind executarea silitã, instituţie proceduralã al cãrei scop este reprezentat de realizarea definitivã şi practicã a unor drepturi recunoscute printr-o hotãrâre judecãtoreascã sau un alt titlu executoriu. Apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale creditorului urmãritor şi ale debitorului urmãrit este asiguratã de controlul instanţei asupra întregii executãri, control care funcţioneazã, printre altele, prin mecanismul contestaţiei la executare, cale de atac specificã acestei proceduri aflate la îndemâna debitorului urmãrit, în situaţia în care acesta se considerã vãtãmat prin executare.
Totodatã, invocã şi considerentele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 178/2004 şi nr. 336/2004, prin care s-a statuat cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16, 21 şi nici celor ale art. 24 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, cât priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 21 din Constituţie, apreciazã cã poprirea se realizeazã prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperãrii creditului, dispoziţiile legale criticate având ca finalitate tocmai asigurarea celeritãţii executãrii prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rãu-platnici, în sensul tergiversãrii executãrii obligaţiilor ce le incumbã, legiuitorul a prevãzut în mod expres înfiinţarea popririi fãrã obligaţia somãrii prealabile a debitorului. Însã, în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţã despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezeazã în nici un fel accesul la justiţie sau dreptul persoanei la apãrare. Totodatã, în temeiul art. 399 din Codul de procedurã civilã, care prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, debitorul beneficiazã de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei mãsura dispusã, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Referitor la critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 16 din Constituţie, apreciazã cã, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãţenilor numai în mãsura în care aceştia se gãsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând un regim juridic diferenţiat.
În final, în sensul considerentelor menţionate, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 178/2004 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, modificate prin <>art. I pct. 199 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , aprobatã prin <>Legea nr. 219/2005 , având în prezent urmãtorul conţinut: "Poprirea se înfiinţeazã fãrã somaţie, prin adresã însoţitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu, comunicatã celei de-a treia persoane arãtate la art. 452, înştiinţându-se totodatã şi debitorul despre mãsura luatã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea observã cã prin <>Decizia nr. 178/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004, s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, reţinând cã poprirea reprezintã o formã de executare a creanţelor, constând în indisponibilizarea unor bunuri în mâinile terţului poprit - debitor al persoanei executate silit, în scopul achitãrii directe a creanţei poprite cãtre creditor. Aceastã mãsurã se înfiinţeazã, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, la cererea creditorului, de cãtre executorul judecãtoresc, fãrã somaţie, prin adresã însoţitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu, comunicatã terţului poprit, cu înştiinţarea debitorului.
Curtea a mai reţinut cã poprirea se realizeazã prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperãrii creditului, art. 454 din Codul de procedurã civilã având ca scop tocmai asigurarea celeritãţii executãrii prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rãu-platnici, în sensul tergiversãrii executãrii obligaţiilor ce le incumbã, legiuitorul a prevãzut în mod expres înfiinţarea popririi fãrã obligaţia somãrii prealabile a debitorului. Însã în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţã despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezeazã în nici un fel dreptul persoanei la apãrare, garantat de art. 24 din Legea fundamentalã.
Totodatã, nu este îngrãdit nici accesul liber la justiţie, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, întrucât art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, debitorul beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei mãsura dispusã, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãţenilor numai în mãsura în care aceştia se gãsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica de neconstituţionalitate este, şi sub acest aspect, neîntemeiatã.
Soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Eurom Bank - S.A. în Dosarul nr. 10.151/2004 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
_______________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
