Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 504 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 9 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie invocatã de Marcel Plãmadã Ursache în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (numãr vechi 5.836/2006) al Tribunalului Timiş - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul pãrţii Silviu Gheorghe Terescu, avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul pãrţii prezente solicitã admiterea excepţiei, arãtând, în esenţã, cã textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece instituie posibilitatea acordãrii unei reparaţii triple a prejudiciului cauzat titularului dreptului de autor, ca urmare a folosirii fãrã drept a operei sale. Se susţine cã prevederile legale criticate derogã de la principiul constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietãţii private şi de la dreptul comun în materie, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic şi social al României, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 23 alin. (12) privitor la obligativitatea stabilirii şi aplicãrii pedepselor în condiţiile şi în temeiul legii şi art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat reprezintã tocmai consacrarea legalã a principiului rãspunderii civile delictuale, unde funcţioneazã regula reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat, spre deosebire de situaţia unui debitor contractual, ţinut sã rãspundã doar pentru prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. Se mai aratã cã nu poate fi reţinutã invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã, având în vedere faptul cã textul de lege criticat nu reglementeazã o pedeapsã, ci o sancţiune de drept civil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (numãr vechi 5.836/2006), Tribunalul Timiş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Excepţia a fost ridicatã de Marcel Plãmadã Ursache într-o cauzã având ca obiect judecarea acţiunii penale privind pe inculpaţii Silviu Gheorghe Terescu, Marcel Plãmadã Ursache şi Alexandru Ionuţ Neţoiu, trimişi în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunilor de reproducere şi comunicare publicã a operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe, reproducerea şi difuzarea de opere şi înregistrãri sonore ale unui producãtor, infracţiuni reglementate de <>Legea nr. 8/1996 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat, instituind posibilitatea instanţei de judecatã de a acorda despãgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datoratã pentru tipul de utilizare ce a fãcut obiectul faptei ilicite, derogã de la regula reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat. Se aratã cã în acest mod este încãlcat principiul constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, titularii drepturilor de autor fiind privilegiaţi, printr-o "reparaţie triplã" a prejudiciului cauzat.
Tribunalul Timiş - Secţia penalã apreciazã cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece derogã de la dreptul comun în materie, respectiv de la regula reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (12) din Constituţie este inadmisibilã, deoarece autorul excepţiei nu relevã niciun motiv de neconstituţionalitate în acest sens. Referitor la principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, se aratã cã acesta nu presupune identitatea de tratament juridic în aplicarea unor mãsuri, indiferent de natura lor. De asemenea, este neîntemeiatã şi invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece textul de lege criticat instituie o garanţie pentru victima prejudiciului, în condiţiile în care este foarte dificil de apreciat întinderea întregului prejudiciu cauzat titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece posibilitatea obligãrii autorului faptei ilicite la restituirea atât a foloaselor nerealizate, cât şi a beneficiilor realizate pe nedrept are în vedere câştigurile foarte mari obţinute prin comercializarea sau folosirea fãrã drept a unor creaţii intelectuale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile <>art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. <>Art. 139 din Legea nr. 8/1996 a fost modificat prin <>art. I pct. 62 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 123/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, aprobatã prin <>Legea nr. 329/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, şi are urmãtorul conţinut:
"(2) La stabilirea despãgubirilor instanţa de judecatã ia în considerare: (...) b) fie acordarea de despãgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a fãcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menţionate la lit. a)."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic şi social al României, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 23 alin. (12) privitor la obligativitatea stabilirii şi aplicãrii pedepselor în condiţiile şi în temeiul legii şi art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prevederile <>art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 sunt cuprinse în Capitolul III - Mãsuri de protecţie, proceduri şi sancţiuni şi se referã la posibilitatea titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe de a solicita instanţelor de judecatã sau altor organisme competente constatarea încãlcãrii drepturilor recunoscute prin prezenta lege şi repararea prejudiciului cauzat.
Textul de lege criticat instituie o sancţiune civilã, şi anume obligarea la repararea pagubei produse ca urmare a încãlcãrii unui drept de autor sau a unor drepturi conexe, protejate prin lege, în deplinã concordanţã cu principiul constituţional al garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate privatã, ce include şi proprietatea intelectualã.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, posibilitatea acordãrii de cãtre instanţa de judecatã a unei despãgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datoratã pentru tipul de utilizare ce a fãcut obiect al faptei ilicite reprezintã chiar transpunerea legalã a dreptului comun în materia rãspunderii civile delictuale, respectiv regula rãspunderii pentru fapta ilicitã cauzatoare de prejudicii, atât pentru pagubele previzibile, cât şi pentru cele neprevizibile. Autorul faptei ilicite nu este în situaţia unui debitor contractual, ţinut sã rãspundã numai pentru prejudiciul cauzat.
De altfel, opţiunea legiuitorului de a institui posibilitatea acordãrii unui cuantum al despãgubirii echivalent cu triplul sumei ce ar fi fost legal datoratã pentru utilizarea fãrã drept a operelor purtãtoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu poate fi calificatã ca o mãsurã arbitrarã. Aceastã posibilitate reprezintã doar alternativa pentru instanţa de judecatã, aplicabilã doar în cazul în care nu se pot lua în considerare criteriile stabilite prin art. 139 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, respectiv consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, foloasele patrimoniale realizate pe nedrept de fãptuitor sau daunele morale cauzate titularului dreptului.
În legãturã cu invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se constatã cã textul de lege criticat nu aduce atingere principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea constatã cã în cauzã nu se poate reţine încãlcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la caracterul de stat de drept, democratic şi social al României.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 23 alin. (12) privitoare la obligativitatea stabilirii şi aplicãrii pedepselor în condiţiile şi în temeiul legii, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã, având în vedere cã textul de lege criticat nu instituie o pedeapsã sau o amendã penalã, ci o sancţiune civilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie invocatã de Marcel Plãmadã Ursache în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (numãr vechi 5.836/2006) al Tribunalului Timiş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
