Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 503 din 7 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 401 din 12 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Constantin Cristian Cioacã în Dosarul nr. 6.252/197/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 31 martie 2009 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 aprilie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.252/197/2008, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Constantin Cristian Cioacã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile de lege criticate, fiind redactate ambiguu, sunt susceptibile de a genera soluţii arbitrare ale instanţelor de judecatã, de naturã a aduce atingere drepturilor constituţionale care garanteazã exercitarea autoritãţii pãrinteşti. Prin aplicarea normei criticate, hotãrârea pronunţatã de instanţã dã posibilitatea bunicilor materni de a continua relaţiile personale cu copilul minor, împrejurare ce aduce prejudicii ireparabile sãnãtãţii psihice a acestuia din urmã din cauza agresiunilor psihice la care este supus prin acuzaţiile pe care bunicii le aduc tatãlui cu privire la sãvârşirea faptei de omor asupra mamei. Or, dreptul la integritate psihicã este ocrotit şi considerat de valoare constituţionalã, omul fiind conceput, sub aspect juridic, ca un complex de elemente în care psihicul şi fizicul nu pot fi despãrţite. Aşa fiind, nimeni nu poate sã se amestece în viaţa intimã, familialã sau privatã a persoanei fãrã consimţãmântul acesteia liber exprimat, autoritãţile publice având obligaţia de a lua toate mãsurile posibile şi rezonabile pentru a ocroti acest drept.
Pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 aduc atingere şi dreptului copiilor la un regim special de protecţie, drept care nu poate fi efectiv decât prin îndeplinirea obligaţiei constituţionale a pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea minorilor şi de a trata cu responsabilitate dezvoltare psihicã sãnãtoasã a acestora.
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate se încadreazã atât în spiritul prevederilor constituţionale invocate, cât şi al prevederilor art. 8 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, potrivit cãruia statul este obligat sã respecte dreptul copilului de a-şi pãstra identitatea, inclusiv cetãţenia, numele şi relaţiile familiale astfel cum sunt recunoscute de lege, fãrã nicio imixtiune legalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã susţinerile autorului excepţiei ca fiind neîntemeiate.
Avocatul Poporului considerã excepţia ca neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate respectã normele constituţionale cu privire la protecţia şi promovarea dreptului copilului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "Pãrinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alãturi de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind cã existã motive temeinice de naturã a primejdui dezvoltarea fizicã, psihicã, intelectualã sau moralã a copilului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 22 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi (2), art. 48, art. 49 alin. (1) şi în art. 53 alin. (1) şi (2).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã art. 14 face parte din capitolul II - Drepturile copilului, secţiunea I - Drepturi şi libertãţi civile din <>Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi reglementeazã o enumerare, fãrã caracter exhaustiv, a modalitãţilor de realizare a relaţiilor personale între copil şi pãrinţii, rudele, precum şi alte persoane faţã de care copilul a dezvoltat legãturi de ataşament.
Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, copilul "are dreptul de a menţine relaţii personale" cu persoanele menţionate anterior, iar potrivit <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 , "prezenta lege reglementeazã cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului" şi se subordoneazã cu prioritate interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legãturã cu drepturile şi obligaţiile ce revin pãrinţilor sau persoanelor faţã de care copilul a dezvoltat legãturi de ataşament. De asemenea, va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritãţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecãtoreşti (art. 2 din lege).
Având în vedere toate acestea, Curtea nu poate reţine motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, prevederile de lege criticate fiind în acord atât cu dispoziţiile constituţionale privind protecţia copiilor şi a tinerilor potrivit cãrora "Copiii şi tinerii se bucurã de un regim special de protecţie şi de asistenţã în realizarea drepturilor lor", cât şi cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie care prevãd cã "Autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã."
Curtea reţine faptul cã soluţia legislativã criticatã asigurã respectarea "vieţii de familie", eventuale mãsuri legislative care ar împiedica relaţia dintre minor şi bunici constituind o ingerinţã în dreptul la viaţa familialã.
De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cadrul noţiunii de "viaţã familialã", în sensul art. 8 din Convenţie, au fost incluse şi raporturile dintre rude apropiate "care pot avea un rol considerabil în materie, cum ar fi spre exemplu, cele între bunici şi nepoţi [...], ceea ce implicã pentru stat obligaţia de a acţiona în aşa fel încât sã asigure rezolvarea normalã a acestor raporturi." (Marckx vs. Belgia, 13 iunie 1979).
Pe de altã parte, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei vizeazã aspecte de aplicare a legii cu privire la o situaţie concretã de fapt, iar raţionamentul prin care se tinde la argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate rãmâne tributar unei viziuni pro causa, determinatã de interesul exclusiv al acestuia, care nu ţine seama de drepturile celorlalţi titulari, în mod egal protejate de lege. Cu privire la asemenea susţineri, la veridicitatea şi temeinicia lor, singura autoritate competentã a se pronunţa este instanţa de judecatã, care poate aprecia asupra motivelor de naturã a primejdui dezvoltarea fizicã, psihicã, intelectualã sau moralã a copilului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Constantin Cristian Cioacã în Dosarul nr. 6.252/197/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
