Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 din Codul penal, excepţie ridicatã de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 141/2005 al Judecãtoriei Roman.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece critica autorului excepţiei vizeazã o problemã de interpretare şi de aplicare a prevederilor art. 215 din Codul penal şi nicidecum o eventualã contradicţie a acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 141/2005, Judecãtoria Roman a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Daniel Eugen Muha în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã atât organul de urmãrire penalã, cât şi instanţa de judecatã au interpretat greşit fapta şi împrejurãrile în care aceasta a fost comisã, încadrând-o în infracţiunea de înşelãciune prevãzutã şi pedepsitã de art. 215 din Codul penal. Aceastã situaţie este, în opinia autorului, de naturã a-i îngrãdi liberul acces la justiţie şi dreptul la apãrare în derularea unui proces penal care se judecã dupã norme interpretate şi aplicate neunitar.
Judecãtoria Roman opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiţie sau dreptului la apãrare. În acest sens a invocat jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin <>Decizia Plenului nr. 1/1994 şi <>Decizia nr. 16/1999 , a statuat cã "liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt norme de drept substanţial care nu îngrãdesc sub nici un aspect dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime. Astfel, prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate incrimineazã variante ale infracţiunii de înşelãciune ca o gravã faptã antisocialã contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale. De altfel, în toate sistemele de drept înşelãciunea ori escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã.
De asemenea, art. 215 din Codul penal nu conţine dispoziţii contrare dreptului pãrţilor de a beneficia în cursul procesului penal de toate garanţiile dreptului la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 din Codul penal, cu urmãtorul conţinut: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevãratã a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasã a unei fapte adevãrate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacã s-a pricinuit o pagubã, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2.
Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare şi ale art. 126 alin. (3) referitoare la interpretarea şi aplicarea unitarã a legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã susţinerea privind împiedicarea accesului la justiţie nu poate fi primitã în condiţiile în care cauza la care se referã autorul excepţiei se aflã chiar la instanţa judecãtoreascã, dupã cum nu poate fi primitã nici susţinerea privind încãlcarea dreptului sãu la apãrare, în condiţiile în care, cauza aflându-se în curs de judecatã, autorul excepţiei poate uza de toate mijloacele de apãrare prevãzute de lege şi poate exercita cãile de atac împotriva hotãrârii pe care urmeazã sã o pronunţe instanţa.
Curtea constatã, de asemenea, cã, în realitate, autorul excepţiei nu criticã art. 215 din Codul penal, ci încadrarea juridicã a faptei pentru care a fost trimis în judecatã, ceea ce, în opinia sa, îi încalcã dreptul la apãrare şi accesul liber la justiţie.
Astfel, în cauzã se pune o problemã de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate, deoarece aspectele referitoare la aplicarea legii nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevãzute la alin. (1), care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei".
În concluzie, având în vedere cã problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constituţional şi cã în susţinerea excepţiei nu se reclamã contrarietatea dispoziţiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constatã cã excepţia este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţe, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 din Codul penal, excepţie ridicatã de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 141/2005 al Judecãtoriei Roman.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
