Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 502 din 13 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 584 din 6 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Floare Hârşan în Dosarul nr. 422/C/2006 al Curţii de Apel Timişoara Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 422/C/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Floare Hârşan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã textul de lege criticat permite instanţei de judecatã sã decidã asupra propriei competenţe, fapt ce determinã un exces de putere la nivelul autoritãţii judecãtoreşti şi încãlcarea mai multor dispoziţii constituţionale.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 158 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 57.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 158 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care are urmãtorul conţinut: "Când în faţa instanţei de judecatã se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligatã sã stabileascã instanţa competentã ori, dacã este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţionalã competent."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 20 privind tratatele internaţionale, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care reglementeazã accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (3) referitor la rãspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, art. 53 alin. (1) privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 57 care prevede exercitarea drepturilor şi a libertãţilor cu bunã-credinţã şi art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textul de lege criticat reglementeazã excepţia de necompetenţã, ca mijloc procedural prin care partea interesatã poate solicita instanţei judecãtoreşti învestitã cu judecarea pricinii sã se pronunţe cu privire la propria competenţã, iar, în cazul în care constatã cã nu este competentã, sã trimitã cauza spre judecare instanţei sau organului cu atribuţii jurisdicţionale competente potrivit legii.
Soluţionarea acestui incident procedural, se realizeazã de cãtre instanţa sesizatã cu acţiunea principalã, în temeiul art. 17 din Codul de procedurã civilã, care consacrã prorogarea legalã de competenţã. În virtutea acestui text de lege, instanţa judecãtoreascã învestitã prin cererea de chemare în judecatã îşi prelungeşte competenţa cu privire la soluţionarea cererilor accesorii şi incidentale, datã fiind dependenţa acestora faţã de acţiunea principalã, respectiv acţiunea prin care s-a declanşat procesul civil. Curtea constatã cã o atare soluţie legislativã este justificatã de necesitatea realizãrii unei bune administrãri a justiţiei, printr-o judecatã unitarã a cauzei, cu privire la toate pretenţiile formulate de pãrţi în legãturã cu raporturile juridice deduse judecãţii.
De asemenea, în condiţiile în care asupra excepţiei de necompetenţã instanţa se pronunţã cu precãdere, potrivit art. 137 din Codul de procedurã civilã, dupã ce, în prealabil, a pus în discuţia pãrţilor cererea astfel formulatã, Curtea nu poate reţine critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 158 alin. 1 din Codul de procedurã civilã aduc atingere mai multor drepturi consacrate constituţional, textul de lege criticat constituind o normã de procedurã, reglementatã de legiuitor în temeiul prevederilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2).
De altfel, art. 158 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã prevede posibilitatea pãrţilor de a ataca cu apel sau recurs, în condiţiile legii, încheierea prin care instanţa judecãtoreascã se declarã competentã sã soluţioneze acţiunea principalã, respectiv hotãrârea prin care aceasta se declarã necompetentã, astfel încât legiuitorul a asigurat toate garanţiile necesare desfãşurãrii unui proces echitabil, într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu în sistemul nostru procesual.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Floare Hârşan în Dosarul nr. 422/C/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
