Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 50 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) si art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 149 din 27 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) şi <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ahmad Ds în Dosarul nr. 540/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 540/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) şi <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ahmad Ds într-o cauzã de contencios administrativ, având ca obiect anularea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului României şi prelungirea dreptului de şedere în România.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã dispoziţiile art. 59 alin. (1) încalcã dispoziţiile constituţionale care garanteazã şi cetãţenilor strãini care locuiesc în România dreptul la instruire prin învãţãmântul superior, întrucât delimitarea perioadei de studiu implicã o îngrãdire a acestui drept. În ceea ce priveşte art. 82 alin. (1), se susţine cã este neconstituţional prin aceea cã împotriva dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului nu poate fi exercitatã decât o singurã cale de atac, fiind exclus dublul grad de jurisdicţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi internaţionale invocate referitoare la dreptul la învãţãturã şi nici celor care reglementeazã accesul la justiţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã acestea nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie şi la folosirea cãilor de atac sau dreptului la un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi ale <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Prevederile art. 59 alin. (1) din ordonanţã au fost modificate prin <>art. 6 subpct. II, pct. 27 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, iar cele ale art. 82 alin. (1), prin <>art. I pct. 68 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007. Ca urmare a acestor modificãri, textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 59 alin. (1): "Strãinului cãruia i s-a acordat sau, dupã caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România poate schimba profilul de studiu sau al specializãrii profesionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu condiţia ca durata totalã a şederii prevãzutã pentru studiile iniţiale sã nu fie depãşitã.";
- Art. 82 alin. (1): "Decizia de returnare poate fi contestatã în termen de 10 zile de la data comunicãrii la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Oficiul Român pentru Imigrãri, sau la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instanţei este irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 59 alin. (1) criticate încalcã prevederile din Legea fundamentalã cuprinse la art.18 alin. (1), care garanteazã cetãţenilor strãini şi apatrizilor care locuiesc în România protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, şi la art. 32 alin. (1) referitor la modalitãţile de asigurare a exercitãrii dreptului la învãţãturã. Prevederile <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt criticate prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac, precum şi la prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv, şi la cele ale art. 2 privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, cuprins în Protocolul nr. 7 la aceastã Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 59 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 oferã strãinului posibilitatea de a-şi împlini aspiraţiile intelectuale şi de a-şi valorifica pe deplin vocaţia profesionalã prin schimbarea profilului studiilor sau a specializãrii profesionale în ipoteza în care, pe parcursul frecventãrii cursurilor învãţãmântului universitar, îşi dã seama cã o asemenea schimbare este beneficã pentru el. Singura condiţie care i se impune este de a finaliza studiile în intervalul de timp pentru care i s-a acordat sau, dupã caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România. Aceastã limitare în timp a perioadei în care pot fi efectuate studiile nu reprezintã o nesocotire a prevederilor constituţionale care garanteazã cetãţenilor strãini şi apatrizilor care locuiesc în România protecţia generalã a persoanelor şi a averilor. În plus, textul de lege criticat nu este contrar nici dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea fundamentalã referitoare la modalitãţile de asigurare a exercitãrii dreptului la învãţãturã.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea s-a mai pronunţat prin prisma unor critici similare şi, deşi obiectul excepţiei îl constituia textul în varianta anterioarã modificãrii survenite prin <>Legea nr. 56/2007 , soluţia de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei şi argumentele pe care aceasta a fost motivatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, textul de lege criticat pãstrând soluţia legislativã anterioarã, iar critica de neconstituţionalitate neconţinând elemente noi, de naturã sã justifice modificarea jurisprudenţei Curţii. În acest sens, se poate menţiona <>Decizia nr. 350 din 2 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006, sau <>Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) şi ale <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ahmad Ds în Dosarul nr. 540/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
