Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 5 din 21 ianuarie 2008 privind recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la problema aplicabilitatii dispozitiilor Legii nr. 85/1992
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 673 din 30 septembrie 2008
Dosar nr. 59/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la problema aplicabilitãţii dispoziţiilor <>Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, în cazul contractelor de închiriere încheiate dupã data intrãrii în vigoare a acestui act normativ.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili cã dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 sunt aplicabile şi contractelor de închiriere încheiate ulterior intrãrii sale în vigoare, în sensul cã titularii unor asemenea contracte pot solicita obligarea unitãţilor economice sau bugetare de stat la încheierea contractelor de vânzare-cumpãrare a suprafeţelor locative pe care le ocupã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a ivit diversitate de soluţii în aplicarea dispoziţiilor <>Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, în situaţia în care contractele de închiriere au fost încheiate dupã data intrãrii în vigoare a legii.
Astfel, unele instanţe au considerat cã titularii contractelor de închiriere a suprafeţelor locative construite din fondurile statului şi ale unitãţilor economice sau bugetare de stat încheiate dupã data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 nu pot beneficia de prevederile acestui act normativ.
S-a motivat cã acest punct de vedere se impune deoarece beneficiul facultãţii de a cumpãra, cu obligaţia imperativã corelativã de a vinde, instituitã în sarcina persoanelor juridice deţinãtoare ale unor astfel de locuinţe, este acordat doar titularilor contractelor de închiriere din momentul intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
S-a apreciat cã aceastã obligaţie imperativã de a vinde nu este instituitã decât în beneficiul celor care aveau calitatea de chiriaş la data de 29 iulie 1992, când au intrat în vigoare prevederile legii ce au reglementat acest beneficiu.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 sunt aplicabile şi contractelor de închiriere încheiate ulterior intrãrii legii în vigoare.
În susţinerea acestui punct de vedere s-a apreciat cã dispoziţiile art. 7 din legea menţionatã impun drept condiţie pentru încheierea contractului de vânzare-cumpãrare doar pe aceea ca locuinţele sã fi fost construite anterior intrãrii în vigoare a legii, nu şi pe aceea a anterioritãţii contractului de închiriere.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În adevãr, în <>art. 1 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, se prevede cã "locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpãrate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie şi ale prezentei legi".
Pe de altã parte, potrivit <>art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 :
"Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi", iar în conformitate cu alin. 2 al aceluiaşi articol "vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat", pentru ca, în fine, prin alin. 6 al acestui articol sã se precizeze cã "beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare".
Din conţinutul acestor norme legale rezultã deci cã, prin reglementarea obligativitãţii vânzãrii imobilelor ce intrã sub incidenţa lor, se instituie o limitare a principiului autonomiei de voinţã a pãrţilor, consacrat de art. 969 alin. 1 din Codul civil, conform cãruia: "Convenţiile legal fãcute au putere de lege între pãrţile contractante."
Ca urmare, sub acest aspect, consimţãmântul care stã de regulã la baza contractului trebuie sã se circumscrie necesitãţii de ordin juridic, astfel cum este precizatã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 .
În adevãr, prin acest act normativ şi prin <>Decretul-lege nr. 61/1990 s-a conferit titularilor contractelor de închiriere dreptul de a cumpãra, la cerere, locuinţele sau spaţiile cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi ale unitãţilor economice sau bugetare de stat, cu excepţia locuinţelor de intervenţie.
De altfel, în <>art. 1 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 , fãcându-se referire la locuinţele construite din fondurile statului, se stabileşte cã acestea "pot fi cumpãrate" sau "vor fi vândute" ca atare, ceea ce subliniazã cã naşterea raportului juridic este la latitudinea titularului contractului de închiriere, care, fãrã a fi legat de vreun termen, poate formula cerere de cumpãrare.
Obligaţia de a vinde însã intervine doar atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii: locuinţele sã fie construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat pânã la intrarea în vigoare a legii, solicitantul sã fie titular al contractului de închiriere, putând fi sau nu angajat al unitãţii proprietare, iar locuinţele sã nu facã parte din categoria celor de intervenţie, în sensul dispoziţiilor <>art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 .
Totodatã, este de observat cã legea nu condiţioneazã obligativitatea vânzãrii de existenţa unui contract de închiriere valabil încheiat la data intrãrii sale în vigoare, de acest moment fiind condiţionatã doar situaţia locuinţelor, care, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din lege, au fost "construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi".
Aşadar, obligaţia de vânzare a acestor imobile este una in rem, în raport cu natura obiectului (locuinţã construitã din fondurile unitãţilor economice sau bugetare, pânã la data intrãrii în vigoare a legii), şi nu o obligaţie in personam, derivatã din calitatea de chiriaş la data intrãrii în vigoare a legii.
Ca urmare, pentru a beneficia de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , solicitantul trebuie sã aibã calitatea de chiriaş în momentul realizãrii acordului de voinţã (data înaintãrii cererii de cumpãrare), şi nu la data intrãrii în vigoare a legii.
De altfel, raţiunea acestei interpretãri este impusã nu numai de conţinutul neechivoc al textelor de lege menţionate, dar şi de scopul adoptãrii acestei legi, care este acela de a crea posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat sã devinã proprietar al locuinţei respective, prin cumpãrare, în anumite condiţii de preţ şi creditare.
Însãşi evoluţia reglementãrilor legale în materie, prin succesiunea lor logicã (<>Decretul-lege nr. 61/1990 , <>Legea nr. 85/1992 , <>Legea nr. 114/1996 ), reflectã opţiunea puterii legiuitoare de a lua mãsuri de protecţie socialã, dând posibilitate tuturor chiriaşilor sã cumpere locuinţele pe care le ocupã.
În cazul în care legiuitorul ar fi dorit ca de dispoziţiile acestei legi sã beneficieze doar o anumitã categorie de chiriaşi, respectiv cei care aveau contract de închiriere valabil încheiat la data intrãrii în vigoare a actului normativ, excluzându-i deci pe chiriaşii ulteriori, ar fi prevãzut în mod expres aceasta.
Pe de altã parte, prin dispoziţiile art. 2 alin. 2 şi 3, art. 6 alin. 2 şi ale <>art. 7 alin. 7 şi 9 din Legea nr. 85/1992 , se stabilesc în mod expres, imperativ şi limitativ categoriile de locuinţe care nu pot fi înstrãinate.
Aşa fiind, faţã de scopul acestui act normativ, de principiile aplicãrii legii civile în timp, precum şi de regulile de interpretare logicã a normelor juridice, se impune ca, în lipsa unei prevederi legale exprese de interdicţie, sã beneficieze de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 toţi titularii contractelor de închiriere a locuinţelor, indiferent de momentul încheierii acestor contracte.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , republicatã, sunt aplicabile şi în cazul contractelor de închiriere încheiate dupã data intrãrii în vigoare a acestui act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc cã dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, sunt aplicabile şi în cazul contractelor de închiriere încheiate dupã data intrãrii în vigoare a acestui act normativ.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 21 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
